Benfica vs. Chelsea, 15 mai 2013

Poza cu învingătorii…

…după un meci superb!

Şi-asistăm şi la o premieră: Chelsea deţine atât trofeul Europa League, cât şi pe cel al Ligii Campionilor, măcar pentru zece zile.

Aşa e, până la urmă am ţinut cu echipa din Anglia, pentru că mi s-a mai servit un argument: o victorie a londonezilor ar fi însemnat – şi a însemnat! – o palmă straşnică încasată de “specialiştii” care făceau mişto de Steaua c-a fost eliminată de Torres & Co., după mintea ălora o adunătură de giurumele…

Dar mi-a părut rău şi de lusitani, mai ales când i-am văzut în lacrimi la final, jucători şi suporteri deopotrivă.

Una peste alta, insist – un meci fantastic aseară pe Amsterdam ArenA!

Bravo, Benfica, pentru prestaţie!

Felicitări, Chelsea, pentru victorie!

Finala Europa League 2013

O serie de răspunsuri în corespondenţa cu “americanii mei”, niscai negocieri pe după-masă, când se trezesc şi ei… Dar mai către seară, adică încă dimineaţa devreme la cei de pe coasta de vest, punct: începe finala Europa League!

Deşi adesea desconsiderată, mai ales în comparaţie cu Champions League, această competiţie devine cel puţin demnă de luat în seamă de către microbişti atunci când în finală se-ntâlnesc echipe ca Benfica şi Chelsea.

Mi-e destul de dificil s-aleg o favorită personală pentru meciul de diseară…

În mod normal ar trebui să susţin Benfica: provine din Portugalia-mi iubită, ba, mai mult, chiar din Lisabona!; jucătorii săi evoluează entuziast şi entuziasmant; au apărut în destule finale dar au câştigat prea puţine – mă gândesc că nu le-ar prinde rău să mai echilibreze balanţa.

Dar la fel de firesc vin şi contraargumentele: Benfica e roş-albă, Chelsea alb-albastră, avantaj Chelsea; deşi nu par să joace prea spectaculos, londonezii reuşesc frecvent faze superbe; dar, cu siguranţă, cel mai important în toată ecuaţia asta e faptul că o fiinţă foarte dragă mie, pe nume Gina, îşi doreşte ca echipa din Anglia să câştige cupa.

Măcar de dragul acestei fete, probabil că voi fi şi eu în seara asta suporter al lui Chelsea. Deşi, reiau o idee, dacă lusitanii reuşesc un alt joc de zile mari, nu mă voi putea abţine şi voi fi de partea lor.

Chiar, voi cu cine ţineţi în meciul de azi de pe Amsterdam ArenA?

Mais oui!

Primă repriză slăbuţă ca joc, dar rezultat nesperat de bun.

Repriză secundă clar mai bună ca prima, scor final foarte bun.

O fi de bine?

Mais oui! Evident. Aşa mai merge. Amical, amical, dar repet: Belgia joacă fotbal de calitate şi cred că va arăta destul de repede şi mai bine de-atât.

În rest, de remarcat egalul dintre germani şi olandezi, cel al turcilor cu danezii şi bătuta încasată de unguri de la norvegieni. Asta pentru că e vorba de echipe din grupa noastră.

Vedeta serii, fără discuţie, Ibrahimovic, cu acel gol fabulos!

Momente plăcute, relaxante, care m-au făcut să uit un timp de insanităţile debitate la foc continuu de psihopatul care încă mai rezistă la Cotroceni.

Cricket

În aşteptarea meciurilor de Bundesliga am dat pe Eurosport 2, unde se transmitea un meci de cricket, Anglia cu Noua Zeelandă.

Bineînţeles, nu ştiam mare lucru – şi nici acum nu ştiu prea multe – despre sportul ăsta. Dar, spre surprinderea mea, a-nceput să-mi placă îndeajuns încât să văd meciul până la capăt: e, totuşi destul de interesant. Ba chiar spectaculos uneori!

Unul din prietenii mei englezi m-a invitat cândva, împreună cu alţi amici, să văd cricket pe viu, în Anglia. Atunci m-am uitat la el ca la felul paişpe, dar s-ar putea să dau curs invitaţiei după experienţa din această după-amiază, mai ales c-am înţeles că-i rost de cântec, joc şi voie bună prin tribune.

Bine, eu tot novice într-ale acestui sport voi rămâne o bună perioadă, dar dacă l-a mai apucat pe careva interesul pentru cricket e binevenit să-şi dea cu părerea pe-aici.

PS

Dacă o vrea cineva să ştie – a bătut Anglia cu – sau la – 6 “wickets”, spuneau oamenii ăia la TV.

Italia merita

Meciul a-nceput tare, cu câte-o ocazie mare de fiecare parte, apoi englezii păreau să fi pus stăpânire pe joc. A fost doar o iluzie, întrucât italienii au fost cei care au arătat fotbal şi nu ştiu să-i mai fi văzut vreodată ratând în asemenea măsură.

Chiar mă mir că Anglia a evoluat astfel, mai ales după ce-a reuşit o partidă extraordinară cu Suedia şi una destul de bună cu Ucraina.

Oricât aş ţine eu cu ei, nu mă aşteptam să se prezinte atât de bine în grupe, aşa cum de data asta nu mă aşteptam să ţină cu dinţii de egal pentru a ajunge la lovituri de departajare.

Italia este o surpriză frumoasă la acest turneu şi pot recunoaşte că-şi merită prezenţa în semifinale, unde probabil va fi primul adversar serios pentru superba echipă a Germaniei – Portugalia nu se pune, c-a început cam aerian.

Azi avem pauză. La fel şi mâine. Însă n-ar fi exclus să nu ne lase politicienii să ne plictisim.