10

George Webber (excelent Dudley Moore) este un compozitor celebru şi bogat care împlineşte 42 de ani şi trece prin criza vărstei mijlocii de un timp. Iubita sa, şi mai cunoscuta cântăreaţă Samantha Taylor (minunată Julie Andrews) şi colaboratorul său, textierul Hugh (Robert Webber – e posibil ca el să fi inspirat numele personajului central) îi organizează o petrecere-surpriză de ziua sa, dar asta nu-l prea ajută cu nimic. Ba acţiunea are chiar efect contrar, starea lui părând a se accentua.

Colac peste pupăză, oprit fiind la un semafor, în faţa ochilor îi răsare o frumoasă mireasă pe nume Jenny (Bo Derek), aflată în maşina de pe banda alăturată, iar omul nostru dezvoltă de-atunci o adevărată obsesie pentru ea, urmărind-o chiar imediat la biserică.

După ce păţeşte câteva necazuri şi trece printr-o serie de întâmplări ciudate, până la urmă, din aproape-n aproape, dă de urma fetei, care se află, împreună cu proaspătul ei soţ, în luna de miere, evident, într-o staţiune din Mexic.

Dar destul cu vorbăria, mai bine vizionaţi filmul, în caz că n-aţi făcut-o încă. Şi nu vă speriaţi de nota prea mică de pe IMDb, acolo e subevaluat grosolan, credeţi-mă pe cuvânt!

Departe de-a fi ceea ce unii numesc o comedie spumoasă, avem parte de-o poveste bine construită, de personaje interesante interpretate magistral de actori de primă clasă şi, mai ales, de o peliculă amuzantă.

În plus, pentru cei pasionaţi de maşini amintesc faptul că Dudley Moore conduce, în film, un superb Rolls-Royce Corniche, din ’78 şi decapotabil.

Detroit Rock City

L-am revăzut în toiul nopţii la televizor, ba l-am recomandat şi altora cu chef de caterincă pe Twitter la ore târzii.

Pun şi-aici un trailer, poate vă-ndeamnă la vizionare:

Sweet Liberty

Câteva feluri de brânzeturi, baghetă franţuzească şi pâine pe vatră, niscai fructe, ceai şi biscuiţi, plus o comedie simpatică: o reţetă personală – şi funcţională – pentru o seară de luni agreabilă.

Mă instalez în faţa televizorului să urmăresc filmul difuzat de Cinemax. Pe generic văd numele unei actriţe preferate, Michelle Pfeiffer. N-apucasem încă să-ncep a băga la ghiozdan, urlu din celălalt motiv cât mă ţine gura: YUMMY!

Nu cu mult timp în urmă, pentru aşa ieşiri încasam pălmuţe după ceafă din partea unei doamne, altfel foarte drăguţă ea de felul ei.

Probabil că n-aş fi amintit de figura cu pricina dacă ‘Sweet Liberty’ n-ar fi o peliculă despre lumea cinematografiei şi-acolo nu s-ar petrece şi lucruri asemănătoare.

Iar pentru a preîntâmpina o întrebare frecventă în astfel de cazuri, vin de pe-acum cu răspunsul: da, cam aşa e şi-n realitate pe platourile de filmare.

Trailer:

Pleasantville

Din când în când mi se întâmplă să sar pur şi simplu peste vreun film deosebit şi să-l văd abia la mult timp după apariţie.

La fel am păţit şi cu cel al cărui titlu l-am împrumutat aici, deşi împlineşte vreo 15 anişori de la premieră.

L-am văzut aseară pe MGM şi mi-a plăcut la nebunie, aşa că-l recomand spre vizionare mai ales celor care, ca şi mine, l-au ignorat până acum.

Trailer:

The Dream Team

Prima oară când am văzut filmul ăsta, undeva pe la mijlocul anilor ’90, deci trecuse multişor de la apariţa lui pe ecrane, ne-am distrat copios, nişte prieteni şi cu mine, ba chiar ne-am spus între noi replici de-acolo destul timp după aceea.

Culmea e că, deşi extrem de simplu, mereu uitam cum se numeşte. A fost difuzat aseară de TVR şi-astfel mi-am amintit de el; aşa că mi-am zis să-l menţionez şi-aici, poate de-acum reţin şi titlul.

Vă ofer un trailer şi, în caz că vă plictisiţi peste weekend şi nici nu găsiţi altceva mai interesant de făcut, poate reuşiţi să-l procuraţi cumva şi să-l vizionaţi: e foarte, foarte amuzant.