Experimentele lui Contra

I-am zis eu lui Toshiro că sunt zen la meciul ăsta, dar tot m-am enervat până la urmă. A spus el că echipa de start a selecţionerului e cel puţin ciudată, dar mă gândesc: hai că-s doar experimente.

Şi mă exaspereeeează apoi ambii fundaşi laterali, Hanca şi Ganea. Deci băi, maifrenzilor, nu ştiam dacă se cuvine să rîd cu atâta pohtă la gafele ălora! Vorba lui Pătraru – ăştia de joacă acum în Naţională n-aveau loc acum vreo treij’ de ani nici în echipa din spatele blocului!

Mi-a povestit acum câteva zile şi Keitel: vere, am arbitrat pe-aici un meci de tineret-speranţe. Băi, să vezi ce pase în diagonală de patruj’ de metri, ce preluări pe piept din alergare, ce driblinguri meseriaşe… Păi puştanii ăştia ar fi vedete la noi!

Dar să revenim la maestrul Contra. Când văd că-l schimbă la pauză pe Budescu, înnebunesc: aoleu!

Păi mă, Cosmine, ăla fu singurul fotbalist român care… Pardon! Ăla e singurul FOTBALIST român!

Dar na, asta e, iar eu zic ce zic mereu:

HAI ROMÂNIA!

Advertisements

Fantezie cu vişine

Aşa se numeşte minunea cu care m-a binecuvântat Blonzimea, un tort de basm făcut de soţia unui coleg de-al ei de birou.

Că da, noi aşa obişnuim, să ne-apucăm de sărbătorit în seara din ajunul aniversării în sine – exact, abia azi fac 41! 😀

Şi ce cadou mai frumos – pe lăngă tortul de care vorbeam, desigur – puteam primi decât o victorie senzaţională a României?

Hai weekend excelent s-avem toţi!

Oaia lui Daea şi tefeliştii

Băi, maifrenzilor care mai daţi pe-aici, voi ştiţi că nu-s vreun mare carnivor. Şi mai ştiţi şi c-am tot făcut caterincă de ministru şi de faza cu oile, la fel cum am făcut şi de cel vechi cu vinurile.

Dar duda ăstuia chiar e mişto, până la urmă: s-au dus oamenii să-şi ia ceva pastramă, că-i de sezon.

Ăilalţi, tefeliştii, constituie o problemă, c-au ieşit pe străzi pentru a cerşi nu mai ştiu ce de la Moş Soroş.

Noroc cu Steaua c-a bătut…

Hai săptămână magică s-avem toţi!

Poarta boilor

Românii din popor au o vorbă: te uiţi ca vita la poarta nouă.

Ei, cam aşa făcură şi hâldanii: şuturi ca demenţii într-o poartă care se deschidea invers. 😆

Ce-mi veni cu ăştia? Păi simplu: m-am trezit azi dimineaţă cu niscai interpelări dinamoviste, cum că n-am făcut decât egal cu “jidanii ăia” etc.

Da, răspund, corect – oaspeţii noştri evrei s-au prezentat foarte bine şi-au obţinut un egal meritat, care însă pe noi ne-a trimis într-o nouă primăvară europeană, dudă la care voi tot visaţi.

Aşa că hai weekend excelent s-avem toţi!

Hai că băturăm şi la Drobeta!

Am citit într-o carte scrisă de Mihai Sin o fază haioasă cu olteanul când a văzut girafa: aşa ceva nu există!

Mi-am amintit de-un banc spus cândva de taică-meu, tot cu olteni. Ajunge Sucă de la Craiova la Dunăre: uliu, muică, ce dă Jii!

Am vorbit şi cu o grămadă de prieteni antistelişti. Toţi, dar absolut toţi, mi-au zis că vor susţine Craiolguţa. Bine, pe unul dintre ei îl înţeleg – e dinamovist şi pesedist convins.

Blonzimea găti o groază de prăjituri cu dovleac şi alte alea pentru Halloween, aşa că se culcă devreme, puţin înainte să-nceapă meciul.

Deci eu mă băgai să-l ascult la radio, să nu deranjez.

Aiurea!

Dădu Bizonică o boabă în primul minut şi eu urlam deja de se-auzea în tot cartierul! Ca şi la celelalte…

Şi se trezi consoarta-mi: cât fu mă, 5-2? Ahahahahahahaha!

Aşadar şi prin urmare, hai săptămână superbă s-avem toţi!