Steaua, victorie lejeră cu Mediaş

Chestiune de care eram aproape convins, dar nici nu ascund faptul c-am avut niscai îndoieli în această privinţă până la primul gol. Bine, toată prima repriză a steliştilor mi s-a părut cam slăbuţă, dar după pauză m-am mai liniştit: pac-pac, trei boabe şi 4-0.

Reuşita lui Man e de-a dreptul de poveste: faultat clar, se ridică imediat şi lobează la marea meserie – chiar şi-un coleg dinamovist care din fecesebişti nu ne scoate a rămas impresionat!

Nouă ne-a părut rău că n-a marcat şi Bizonul, după cât s-a străduit. Ba a mai ratat şi-un penalty! Dar na – poate cu CFR, cu Dinamo…

Şi-apropo de ăştia, sunt eu singurul care l-ar fi preferat la Naţională pe Dan Petrescu şi nu pe Contra? Desigur, despre duda în cauză discutăm la comentarii mai degrabă – dacă aveţi chef, ca de obicei.

Acum hai săptămână minunată s-avem toţi!

Advertisements

Ne place berea Pilsen

Glumesc. De câteva săptămâni sunt fan vin de Cotnari. Ceea ce vă doresc şi dvs. Cât de poate de sincer. Adică pe bune! 😀

Dar meciul, meciul l-aţi văzut?

Hai că i-am bătut iar şi pe ăştia, chiar meseriaş, deci weekend absolut senzaţional s-avem toţi!

Naţionala lui Daum

Scriu aceste rânduri, evident, după meciul cu Armenia de pe Arenă. Şi înaintea celui din Muntenegru, tot evident. Ca mai toată lumea, cred, sunt dezamăgit de primul, în ciuda victoriei, şi circumspect când vine vorba de celălalt.

Ce va fi diseară, vedem, normal. Şi discutăm, în caz c-aveţi chef. Eu spun din start că mi-aş dori trei puncte, chiar dacă nu-s deloc încrezător în capacitatea selecţionerului de-a mai rezolva ceva în perspectiva calificării la Mondiale.

De altfel, ce s-o mai dau cotită: mie, cel puţin, Naţionala lui Daum mi se pare un experiment totalmente ratat de Burleanu. Dar na, eu tot vă îndemn să strigăm, ca nişte buni români ce suntem, ca de obicei:

HAI ROMÂNIA!

Şi săptămână superbă s-avem toţi!

Retur Albena – Bucureşti 2017, tot cu autocarul

Americaneţ? zice, sau cel puţin aşa mi se pare mie că zice.
No, Romanian! răspund.
A, Rumânia – neighbour…

Astfel a-nceput lecţia mea cu Vicky, barmaniţa care-avea să-nveţe prima şi cel mai bine ce-i aia un şpriţ de vară, pe româneşte: a bit of wine cu multă sodă, cum îi spun ei sifonului.

Tot rapid s-a prins şi Mişa, un rus de care făcea mişto Peter Fotbalistul, mare fan Ludogoreţ şi Keşeru, că omul nu vorbea engleză.

Eşti rus, Mişa? îl întreb în limba lui Shakespeare.
Da. Mihail Mihailovici! zice şi-mi întinde mâna.

Dăm noroc, facem cunoştinţă.

Minia zavut Mihai aussi, bag eu din top cu rusa mea de baltă. I’d be called Mihail Ivanovici if I were Russian…

Un alt rus extrem de simpatic e Blondul, c-aşa i-am zis neavând ecuson. Cu el ne-am împrietenit imediat – a fost de-ajuns să cer o dată şpriţ de vară şi să-i spun cum se face, că mereu când mă apropiam de tejgheaua de lângă piscină el deja pregătea licoarea. Chestie pentru care i-am mulţumit şi noi cu niscai cireşe – hihi, exact, am avut inclusiv cireşe la bulgari, deşi nu prea mai era sezonul lor!

Şi-ncă un personaj simpatic: Îndrăgostitul. L-a remarcat Blonzimea – în primă fază a încercat din răsputeri s-o impresioneze pe-o tipesă cu un cocktail de fiţe, doar că aia nu i-a mai dat atenţie ulterior şi el a adoptat o moacă posacă dar care pe noi ne distra la maxim.

În fine, acum ne pregătim cu toţii de meci, aşa că vă mai agasez doar cu niscai poze de pe-acolo şi explicaţiile de rigoare.

Ergo:

Poza 1: pod prin stufăriş de la Green Forest către plajă.

Poza 2: un soi de statuie cu tenisman.

Poza 3: panouri publicitare – unul pentru staţiune, celălalt cu telefonie.

Poza 4: plaja în aceeaşi zi mohorâtă, o joacă de-a mea.

Poza 5: frontiera românească.

Iar acum, evident:

HAI ROMÂNIA!!!

Şi weekend excelent s-avem toţi!

Tam na RAI şi-n Pădurea Verde

Revin azi cu niscai impresii din vacanţa petrecută acum vreo lună pe litoralul bulgăresc, pentru că există ceva noutăţi faţă de anul trecut şi mă gândeam că s-o găsi careva interesat de părerile unor veterani, deja, în materie de Albena şi .Com – ăsta-i un aspect destul de important şi explic şi de ce.

Noi, aflaţi a mai multa oară în staţiune şi hotel – ba acum chiar în aceeaşi cameră ca prima dată când am mers acolo! -, putem fi uşor critici comparând câte ceva pe ici, pe colo, dar pentru cei aflaţi la cea dintâi aventură albenească e, vorba consoartei, de vis, de basm: de pildă, chiar dacă nouă ni s-a părut oferta culinară mai puţin variată ca-n 2016, alţii obişnuiţi cu demipensiune la Eforie Nord, să zicem, ar fi mai mult decât încântaţi aici.

Serios, inconvenientele sunt infime, în rest, dacă ăla de mai sus poate fi numit aşa. Credeam, par egzamplu, că vom face spume că s-a schimbat restaurantul de pe plajă. Aiurea! În afară de faptul că distanţa parcursă pentru o bere la botul calului, lângă şezlong, e mai mare un pic decât cea faţă de RAI, noul local de pe ţărm aferent hotelului nostru e chiar mai mişto în opinia noastră…

…iar poza de mai sus sper să vă convingă, o poză făcută într-o zi ploioasă care-a venit cum nu se poate mai bine după prăjeala din ajun. Da, da – am avut inspiraţia de-a merge să prânzim atunci la Pădurea Verde, evitând ca meseriaşii aglomeraţia din complex! 😀

Poate unii s-ar fi enervat şi din cauza confuziei care se crease în legătură cu noua parcelă de plajă anunţată la recepţie ca fiindu-ne rezervată: cică cea din faţă de la Boriana. Nu şi noi, care doar ne-am amuzat, după cum urmează.

Ne dădeam deja cu creme de protecţie solară când apare un nene care ne explică pe bulgăreşte că “nu aici, acolo” – asta însemnând fix în zona arhicunoscută din faţă de la RAI. Şi-apropo de cârciuma asta atât de familiară nouă, acelaşi nene ne-a spus o expresie care-avea să înlocuiască pe toată durata sejurului fireasca merg la budă: tam na RAI.

Şi ne-am mai distrat cu o chestiune: Blonzimea-mi zice la un moment dat că ne-am putea întreba gazdele dacă n-au nevoie de noi ca translatori şi ghizi, deoarece-am tot ajutat familii de români să se descurce prin hăţişurile provocate de schimbările hotelierilor, ba unor bucovineni simpatici nevorbitori de engleză cred că le-am salvat efectiv concediul, că stătuseră după o cameră vreo două ore!

Altfel, ca de obicei: camerele foarte curate, mâncarea excelentă şi băutură la discreţie – i-am învăţat pe toţi barmanii ce-i aia şpriţ de vară şi cum să pronunţe corect asta în româneşte, dar vă povestesc tărăşenia în textul următor.

Hai săptămână minunată s-avem toţi!