Sao Paulo via Bruxelles via Madrid

Acum suntem aici:

Voi dezvolta articolul altadata. Cam asa probabil ca voi proceda cu toate postarile, urmand sa detaliez de-acasa. Nu-i timp de pierdut prea mult pe net. 😛

Acum am vrut sa pun o harta, dar, nu stiu de ce si nici nu-mi bat capul sa aflu asta, nu functioneaza figura. Asa ca am cules o poza in graba de pe net si ramane sa procedez cum am zis mai sus.

Toate bune din Brazilia cea insorita si ploioasa deopotriva!

P.S. La multi ani, Andreea!

Actualizare 24.01.2011

Da, mi-a luat ceva timp să mă pun pe treabă, dar va trebui să mă înţelegeţi – acest blog nu e singura mea grijă, ba am să anunţ în premieră existenţa unor proiecte strâns legate de recenta călătorie peste mări şi ţări. Deocamdata, însă, nu pot dezvălui mai mult. 😉

Aşadar, drumul până la Sao Paulo n-a avut iniţial nimic ieşit din comun. Zborul cu Tarom până la Bruxelles a fost cât de poate de normal, plăcut şi punctual. Acolo ne-a întâmpinat o vreme rece, iar noi eram destul de subţire îmbrăcaţi – ne aşteptam să fie frig, dar nici chiar aşa!

Am vizitat zona veche a oraşului, bineînţeles Manneken Pis, Palatul Regal, am dat destul de repede de un restaurant românesc în care normal că n-am intrat, ne-am încălzit într-o cafenea peste drum de-o bombonerie specifică şi-am dat o tură pe la Parlamentul European. M. era destul de sictirit – materialele in limba română sunt aruncate undeva într-un spaţiu uitat de lume, standul nostru aflându-se izolat lângă cel bulgăresc, ceea ce l-a făcut pe amicul meu să spumege un pic: încă suntem consideraţi cetăţeni europeni de mâna a doua. Eu n-am fost atât de afectat. În fond, ce mare scofală Parlamentul ăsta European? Până şi Gigi lucrează acolo! 😆

Fără să ştiu până atunci de existenţa ei, cel mai mult m-a impresionat Catedrala St. Michel et Gudule. I-am facut poze din unghiuri diferite şi acum chiar că mi-a părut rău că nu e soare. Am ajutat o copiliţă, probabil studentă, care se chinuia să se autofotografieze cu edificiul, apoi am coborât la metrou. Mare greşeală! Necunoscând obiceiurile locului, ne-am luat după semnele care indicau tren şi avion. Numai că, în pasajul ce unea staţia de metrou cu Gara Centrală, un grup de poliţişti vânau blatişti. Ne-a luat ceva vreme să le explicăm că noi n-am călătorit cu metroul, că venim de-afară şi chiar îi rugăm să ne explice cum putem ajunge la aeroport. Unul mai înverşunat voia să ne amendeze cu orice chip, repetând contrariat – la voi în Anglia tot la fel procedaţi, mergeţi fără bilet? Până la urmă s-a prins un altul şi i-a convins şi pe ceilalţi că n-am facut nimic rău, ba chiar ne-a ajutat să mergem la casa de bilete a gării. Totul s-a rezolvat, dar încă mă bântuie figura ameninţătoare a poliţistului înverşunat şi uimirea sa când l-am invitat să-mi atingă mâinile reci ca gheaţa spre a se convinge că vin de-afară. Nici nu vreau să mă gandesc ce s-ar fi întamplat dacă-l corectam când ne-a luat drept englezi! 😆

La aeroport am făcut joncţiunea cu N. şi R. Paradoxal, cel mai surprins a fost M., cu toate că el o invitase pe R. – oare ce se gândea, că-şi permite s-arunce banii pe fereastră şi renunţă la o asemenea aventură doar pentru că se despărţiseră între timp? No way, dude!

O altă surpriză, de data asta chiar neplăcută, a fost compania Iberia. Aveam să aflăm cu stupoare că, pe rute scurte şi medii, adică în Europa, Iberia se comportă ca o companie low-cost – mi se pare că la Blue Air măcar nişte apă tot îţi oferă în preţul biletului. Aici, nici măcar atât!

Mai mult, aparatul era destul de vechi şi întreţinut îndoielnic – la decolare ne uitam unii la alţii cu subînţeles: e posibil să avem parte de un zbor nedorit de interesant. Noroc că nu suntem sperioşi când vine vorba de avioane. Niciunul. Iar R. a dormit buştean.

Am ajuns cu bine la Madrid când tocmai era pe terminate meciul dintre Barca şi Real. Colegii mei erau în extaz, catalanii conduceau cu 4-0 deja, ba aveau să-l marcheze şi pe-al cincilea curând. Am încercat să deviez cursul discuţiilor, nu-mi pica deloc bine situaţia. N-am reuşit, M. şi N. pot fi uneori extrem de încăpăţânaţi. Aşa că m-am apucat să cânt “Hala Madrid!”, bănuind ca ei nu prea au cum să ştie versurile de la “Cant del Barca.” 😀

Duelul muzicalo-amatoricesc a durat însă foarte puţin, pentru că Barajas este o minune arhitecturală, monumentală, copleşitoare. Trebuia să schimbăm terminalul şi asta se face cu trenul!!! Odată ajunşi la poarta de îmbarcare, realizând ca mai avem de aşteptat un timp, am hotărât să ronţăim câte ceva – planurile noastre fuseseră şi-aşa date peste cap prin înfometare. De altfel, M. avea să redenumească foarte inspirat compania spaniolă – Siberia Airlines! 😆

O invenţie cel puţin interesantă la Madrid o reprezintă locurile pentru fumat. Izolate prin pereţi de sticlă, aceste spaţii se găsesc din belşug în zona porţilor de îmbarcare, ceea ce pentru mine şi R. a însemnat fericirea supremă.

Apropo de R., nu credeam că ne-ar putea confunda cineva vreodata! 😆

Cum eu rezervasem locuri unul lângă altul pentru mine şi M., dar R. şi M. se cunoşteau mult mai bine, am fost rugat să facem schimb. Am acceptat cu plăcere şi aveam să descopăr cu şi mai multă plăcere că noul meu loc se afla foarte aproape de N., ceea ce însemna că am ocazia să stau cu el la taclale, cel puţin cât nu doarme.

Numai că, la scurt timp după decolare, mă trezesc cu un însoţitor de bord care mă întreabă nevinovat: doamnă R., dumneavoastră aţi comandat meniu vegetarian, nu-i aşa? 😆

Bine, în primă fază n-am înţeles despre ce e vorba, dar l-am îndrumat pe individ către fostul meu loc. Dupa cină am decis cu N. să ne dezmorţim, aşa că le-am făcut o vizită celor doi, ocazie cu care mi-a explicat R. cum stă treaba cu ea şi ierburile.

Am reuşit să dorm foarte puţin, filmul n-avea sunet, am răbdat vreo două ore până când s-a înduplecat un nene să ne servească nişte apă în toiul nopţii, dar până la urmă eram foarte binedispus la aterizarea pe Guarulhos. Începea aventura braziliană, nu-mi permiteam să fiu botos. Nici măcar aşa:

Haios, nu? Revin cu povestioare!

Advertisements

12 Comments

  1. Mai bine noteaza-ti regulat ce-i mai interesant si pune pe blog cand ajungi acasa….

  2. Pai exact asa procedez, dar poate, in graba, nu m-am exprimat prea clar. 😉
    Salutari acum de la Foz – nu Fasz! 😆 – de Iguassu!

  3. […] Sao Paulo via Bruxelles via Madrid […]

  4. Foarte buna relatare!
    Keep it up 🙂
    M.

  5. Multam fain si stai pe-aproape, urmeaza actualizarea la Foz de Iguassu, ceva detalii despre timpul petrecut la Sao Paulo, apoi trecem in Paraguay. 😉

  6. hihihih! totusi, cred ca M. stie versurile imnului barcei! 😀

  7. “imnului” … sefu’, eine kleine corectare bitte 😀

  8. Am corectat, bre, dar avand in vedere faptul ca vorbim de catalani, poate ca trebuia sa spui “versurilii la imnul”! 😆

  9. Ei, așa mai merje… Chipapzăguduărc! 😉

  10. Danke!
    Daca nu ma prindea un film azi-dimineata, pana acum mai aveam o actualizare. 😀

  11. […] Sao Paulo via Bruxelles via Madrid […]

  12. […] Sao Paulo via Bruxelles via Madrid […]


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s