Fontana

Doamne cat de frumoasă erai!

Advertisements

3 Comments

  1. Eu si cu mama mea, cand vedeam inca filme impreuna cand eram eu mai mic, aveam ochi doar pentru Mastroianni ! (Stiu eu asta, deoarece, simtindu-ma si eu vinovat…inca nu-mi prea dadeam seama de ce… trageam cu coada ochiului la ea, si pe urma imi ziceam: daca si ei ii place asa de mult de actorul asta, e OK sa-mi placa si mie de el !)

  2. A propos de actori…am remarcat ceva: in Norvegia, mi se pare ca singura profesie in care este acceptabil sa fii politically incorrect in presa este mai ales aceea de actor. Artistii plastici au voie sa fie si de-a dreptul nebuni (ceea ce nu e prea bine pentru nivelul calitativ actual relativ scazut al artelor plastice norvegiene contemporane, majoritatea productiilor fiind de-a dreptul mostre de arta patologica, nu de arta “adevarata”…adica care chiar descrie patologia artistului in mod aproape diagnostic, in loc sa transmita ceva universal valabil privitorului)…insa actorii, in interviurile din presa mi se par chiar foarte echilibrati, simpatici, si destul de realisti-pragmatici. In revistele din SUA care prezinta interviuri cu actori, am remarcat lucrul exact invers: majoritatea, in afara “mostrilor sacri” carora li se permite mai multe, sunt EXTRAORDINAR DE NESUFERIT de politically correcti !

  3. La trailerul asta sunt dator cu o explicatie: nu stiu de ce aveam senzatia ca am mai folosit titlul “La dolce vita”, asa ca am incercat un substitut.
    Oricum, trecand peste prezenta si prestatia actorilor, filmul in sine este o capodopera!


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s