Fu şi weekendu’, iar noi ne-ntorserăm de la Galaţi, de la acel botez de care aminteam zilele trecute.
Un club mişto + oameni superbi => chef de zile mari.
Dar cel mai interesant a fost la potroace!
Noi am ajuns acolo gata hrăniţi, că primul lucru pe care l-am făcut de dimineaţă a fost să ne-nfigem în niscai haleală. Ca şi la Balcic, unde toată lumea normală la cap îşi făcea de lucru cu scoicile şi alte fructe marine, în timp ce eu comandam “Pui Roquefort”, la fel şi-aici: în patria peştelui, oamenii de bun simţ se-nfruptau din somon şi alte produse pescăreşti, iar eu ceream la restaurantul hotelului “Pollo alla nonna”! 😆
În fine, suntem invitaţi la ciorba de potroace şi trebuie să străbatem centrul vechi al oraşului. Bineînţeles, al meu Nikon a rămas în gentuţa lui, care gentuţă a rămas şi ea într-un dulap, acasă, la Bucureşti, aşa că am fotografiat câteva clădiri superbe – Universitatea, Palatul de Justiţie, Teatrul etc. – cu un telefon care are nevoie de un anumit cablu ca să verse pozele; când se va rezolva treaba asta, actualizez şi pe-aici, deci staţi pe-aproape!
Până atunci, însă, vă las c-o piesă de sezon, piesă pe care ajunsesem s-o-nvăţăm într-o ocazie asemănătoare, la cât de des o cânta o tanti prin anii ’90. 😆
Ah, şi să nu uit: mi s-a adus la Café Anglais un tort de ciocolată cu whisky de nu l-am putut dovedi, atât de mare era – asta ca să le fac poftă fetelor care-mi citesc blogul! 😛
Leave a comment
No comments yet.
Leave a Reply