Amintiri din copilărie cu tenis

Era pe la sfârşitul anilor 70 sau începutul anilor 80. Eram foarte mic, oricum, la grădiniţă.

Ne-au dus cu grupa undeva, la pădure. Erau şi părinţii acolo.

Bine, la mine era numai Mama…

Aveam nişte palete, naiba ştie de unde – cel mai probabil luasem una de la alt copil.

Ne jucam cu un soi de mingi făcute din burete.

Dintr-o data apare o minge de tenis adevărată, dintr-aia verzulie. Rup paleta dând în ea.

Plâng din cauza aia.

Deja se numeşte c-ai rupt o rachetă, îmi zice omul care venise după minge. Hai, păstreaz-o, cine ştie…

Am şi-acum acea minge de tenis aruncată printr-un colţ de dulap.

N-am făcut cine ştie ce performanţă, dar am jucat ceva tenis între timp…

N-am rupt nici prea multe rachete – dar de jucat ştiu să joc măcar.

Cum te cheamă?, zice omul.

Mihai, nenea!

Era domnul Segărceanu.

Iar eu eram şi sunt doar Mihai.

Advertisements

Leave a comment

No comments yet.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s