Un interviu cu Paul

Aceiaşi oameni simpatici care m-au intervievat şi pe mine destul de recent l-au luat la întrebări şi pe profesorul clujean Paul-Sorin Tiţa, un om pe care eu îl consider unul dintre liderii antipişcotărelii româneşti.

Am solicitat şi-am primit acceptul de-a prelua şi-aici interviul cu pricina. Şi merită lecturat, credeţi-mă pe cuvânt!

Interviu cu profesorul Paul-Sorin Tița despre blogging și Twitter:

1. Cum ați caracteriza blogosfera româneasca?

Blogosfera românească suferă din cauza lipsei de reglementare și a lipsei de deontologie profesională și jurnalistică a majorității bloggerilor importanți. Bloggerii nu sunt altceva decât niște jurnaliști independenți și ar trebui să respecte aceleași reguli ca și ceilalți jurnaliști. Pe de altă parte însă, nu putem avea pretenția de la bloggeri să practice un jurnalism mai onest decât ceilalți jurnaliști. Într-o presă românească prin ale cărei vene, uscate de lipsa de profesionalism și căutarea senzaționalului, curge sângele contaminat politico-mafiot, era de așteptat ca mulți bloggeri – proveniți exact din rândul oamenilor de presă – să se grupeze în carteluri de bloggeri pentru a satisface cât mai bine nevoile bolnave ale dependenților de putere politică și economică. Trusturile de presă nu mai sunt, de multă vreme, suficiente pentru a manipula opinia publică, dată fiind încrederea din ce în ce mai mică în acestea a cetățenilor onești.

Mai devreme sau mai târziu, bloggerii care acceptă să facă parte din aceste carteluri de bloggeri, vor fi obligați să albească un guler politic imund sau să calce la dungă niște pantaloni pestriți de cocalar economic. Evident, au și varianta să dispară din peisajul blogosferei sau să devină bloggeri independenți, caz în care o altă sursă de venit decât blogul ar fi mai mult decât necesară.

2. Puteți să ne dați câteva exemple pozitive cu comentarii și câteva exemple negative tot cu comentarii?

Exemple negative nu vreau să dau, pentru că ar fi cam multe de dat, iar din lipsă de spațiu ar trebui să mă limitez doar la căpeteniile cartelurilor, ceea ce i-ar putea determina pe supușii acestora să creadă că sunt considerați a fi onești.

Pot însă, din fericire, să dau oricând exemple pozitive. Este vorba despre persoane care scriu din pasiune și despre lucruri în care excelează. Oameni care se feresc de luptele între clanuri de bloggeri, chiar dacă mai comunică uneori cu diverși membri ai acestora. Treptat acești oameni înțeleg pericolul asocierii cu clanurile bloggeriote și se retrag din ce în ce mai mult pe nișa lor.

Un astfel de exemplu pozitiv este Adi Hădean (www.adihadean.ro). Să ne înțelegem: nu sunt un gurmand și nu prea am preferințe culinare rafinate. Însă apreciez oamenii care scriu despre ceea ce le place să facă, refugiindu-se pe nișa lor într-o blogosferă pestilențială care ți-ar tăia orice poftă de mâncare. La urma urmelor, acesta este blogging în adevăratul sens al cuvântului, în vreme ce acel tip de pseudo-blogging jurnalistic lipsit de orice scrupule numai blogging nu se poate numi.

3. Cum ați caracteriza twittosfera românească?

Cartelurile de bloggeri au încercat să colonizeze și twittosfera, neînțelegând modul în care Twitter poate fi folosit pentru comunicare. Pe blogurile lor sau ale celorlalți membri ai cartelului din care fac parte, bloggerii pot controla comentariile la articolele publicate, nelăsând să apară acele comentarii care periclitează poziția cartelului pe piață. Nu la fel stau lucrurile pe Twitter, unde fiecare utilizator își poate spune liber părerea fără a putea fi cenzurat. Cel mai dureros lucru pentru liderii cartelurilor este să îi menționezi – la pachet, dacă se poate – într-un tweet cât se poate de simplu: „Oare ce mai fac @x, @y și @z?”.

4. Ce conturi urmăriți și de ce? Ce conturi nu ați urmărit niciodată? De ce?

Urmăresc în principal conturi de știri, internaționale și din România, dar și conturi distribuie conținut din domeniile mele de interes: educație, rețele de socializare, marketing, tehnologie sau politică. De asemenea, urmăresc și mai toate conturile împreună cu care nu ciripesc disonant. Îmi plac conversațiile publice pe Twitter, chiar dacă sunt în contradictoriu, însă blochez pe toți cei care vor recurge la argumente false pentru a încerca să manipuleze „prietenii” comuni sau care, ajunși la capătul argumentelor valide, își invalidează tot discursul prin injurii mai mult sau mai puțin voalate. Nu degeaba am blocat aproximativ 6.000 de persoane pe Twitter. Partea proastă intervine atunci când umanistul din mine se apucă să deblocheze conturile blocate.

Nu există cont relevant pe care să nu îl fi urmărit măcar o singură dată. Dacă cineva are ceva coerent de spus în twittosferă, sunt dornic să îl ascult. Mă plictisesc însă destul de repede atunci când văd și aici aceleași năravuri din blogosferă.

5. Este loc de oameni onești în blogosferă? În ce condiții?

În blogosferă este mai mult loc pentru oameni onești decât în jurnalism, pentru că poți fi fără stăpân. Evident că ți se vor pune piedici, de la a nu fi invitat la nicio reuniune între bloggeri (pentru a nu stârni răzmerița), până la șantaj sau atac informatic.

Ar fi și mai mult loc dacă blogosfera ar fi minimal reglementată.

6. Cum ați caracteriza bloggerii pișcotari?

Nu există bloggeri pișcotari. Imaginați-vă toată blogosfera ca pe un banchet între egali. Fiecare profită, într-un fel sau altul, de pe urma relației sociale care se stabilește și în blogosferă și fiecare își are rolul și locul său. Bloggerul-bufon încearcă să înveselească publicul, bloggerul-menestrel își încântă publicul cu melodiile și versurile sale, bloggerul-bucătar gătește bucate alese etc. Cam cât de reușit va fi banchetul dacă bloggerul-bufon, după fiecare glumă sau ghidușie, le va turna atent în ureche, tuturor mesenilor, că el intenționează să candideze la următoarele alegeri pentru postul de blogger-gropar? Sau cât de reușit va fi banchetul dacă bloggerul-menestrel va ronțăi chipsuri în timpul reprezentației?

Dacă ar fi să ne limităm la tipologiile de persoane care vor să profite – atenție, nu să aibă profit – de pe urma blogurilor, ar cam fi două mari categorii: bloggerii-fripturiști și bloggerii-firimituriști. Nu cred că ar trebui să explic prea mult despre ce este vorba.

7. Ce se întâmplă dacă îndrăznești să critici un blogger-pișcotar?

Depinde, în primul rând, de categoria de blogger pe care o critici. Dacă vei critica un blogger-firimiturist, este probabil ca această critică să treacă neobservată. Dacă vei critica un blogger-fripturist, toți firimituriștii de sub el ar face spume, mai ales dacă nu mai încap pe lângă alte scaune.

Reacția diferă în funcție și de tipul de critică sau de dimensiunile publicului care ia act de ea. Dacă ai o critică justă și coerentă, însă nu ai suficient public care să o cunoască, nu se va întâmpla nimic. Nu reprezinți un pericol pentru nimeni altcineva decât pentru tine. Dacă ai o critică injustă și incoerentă, indiferent de dimensiunile publicului, este posibil să reacționeze la ea violent și organizat chiar mai multe clanuri, tocmai pentru a încerca să îi demonstreze publicului larg cât de coerenți și de juști sunt ei față de cei care îi critică. Dacă ai o critică justă și coerentă și mai ai și un public suficient de numeros și de abil cât să propage critica, nu scapi nemușcat.

Am exclus din exemplele de mai sus cazurile în care clanurile se critică între ele strict pentru a polariza publicul și a-și mobiliza și fideliza membrii, certuri destul de frecvente în blogosferă.

8. Ce părere aveți despre campaniile de relații publice duse pe bloguri?

Sunt necesare, incontestabil, însă să fie făcute transparent și cu o mai mare responsabilitate socială a firmei care inițiază astfel de campanii. Indiferent de scopul și forma campaniei, a o lăsa pe mâna unor bloggeri de calitate îndoielnică, datori cartelurilor pentru poziția lor pe piață, este un act sinucigaș sau expresia temerii justificate sau nu de a nu intra în atenția cartelurilor care să le solicite taxă de protecție pe imagine. În acest sens, un blog de firmă este mult mai util decât zeci de bloguri de carteliști.

9. Cum poți să îți dai seama dacă un blogger scrie cu onestitate pe blogul său ori dacă opiniile sale au fost plătite?

În majoritatea cazurilor nu poți. Eu aș scrie pe blog, de exemplu, cu onestitate, despre o companie românească de telecomunicații de care sunt extrem de mulțumit ca și client. Nu o fac pentru a nu se spune că am fost plătit de companie ca să scriu frumos despre ea sau că aș scrie astfel pentru că aș fi un iobag al blogosferei în căutarea unui stăpân deschis la pungă. Aici ar trebui să intervină reglementarea publicității în online.

 10. Ce bloguri și ce conturi de Twitter recomandați?

Pentru ca o persoană să aibă o imagine cât mai completă a blogosferei și a twittosferei, cel mai bine este să urmărească, sub o formă sau alta, toate blogurile și conturile de Twitter relevante. Când vorbim de relevanță, nu vă luați după numărul de vizitatori unici zilnici ai blogului sau după numărul de urmăritori de pe Twitter; sunt cifre care pot fi – și sunt – umflate prin mijloace tehnice. Să nu vă luați nici măcar după numărul de interacțiuni materializate în comentarii pe blog sau în răspunsuri și redistribuiri pe Twitter, întrucât și acestea pot fi – și sunt – trucate prin mijloace tehnice sau prin acțiunile concertate ale membrilor unui cartel.

Să nu uitați că un blogger bun nu va fi neapărat un utilizator demn de urmărit pe Twitter, după cum un utilizator de Twitter demn de urmărit nu va fi neapărat un blogger bun. Sunt genuri total diferite. Este ca și cum ai spune că un mare nuvelist este, obligatoriu, un și mai mare versificator.

Nu în ultimul rând, nu vă luați după cei care vă dau sfaturi, evident că nici după mine. Faceți-vă singuri reguli, testați-le mereu și dați singuri cu ele de pământ atunci când nu sunt bune. Faceți tot ce vă place câtă vreme sunteți onlife.

Paul Sorin Tița este asistent universitar la Universitatea Babeș-Bolyai, din Cluj – Napoca, scrie pe blogul tita.ro și are contul de Twitter @paultita

Reporter: Adriana Bîjoi

Enjoy!

Advertisements

3 Comments

  1. Mulțumesc pentru popularizarea interviului. 😉

  2. Eu multumesc pentru acordul de a-l (re)publica. 😉

  3. […] Un interviu cu Paul […]


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s