Gacci, Gazzi, Guatzi… GOOOOOOOL!

Cred c-am mai spus, pe ici, pe colo, cum stă treaba cu mine şi duda asta: nici nu şuier, nici n-aplaud Valentine’s Day.

Altfel spus, nici nu mă topesc după sărbătoarea-n cauză, dar nici nu mă bag să urlu ca apucatul de streche “huo, bă, Valentine!” – oamenii în general se bucură-n perioada asta, din diverse motive, aşa că lasă-i să se bucure, nu fi labă atât de tristă-ncât să le strici cheful!

În consecinţă, m-am lăsat şi eu dus de valul entuziast-pro şi-am făcut un gest suplimentar faţă de Blonzime, cadorisind-o cu lalele (roş-galbene, ca părul ei acum) şi trufe belgiene (de ciocolată, normal).

Aşa începu weekendu-mi, c-asta era încă de vineri seara.

Şi-a urmat o sâmbătă în care-am făcut cam tot ce trebuia făcut, cu program uşor modificat pe moment, că n-aveam în plan să urmărim victoria Stejarilor de la Cluj şi am sărit peste două meciuri de senzaţie din Bundesliga: Leverkusen – Wolfsburg şi Bayern – Hamburg.

Însă tot “răul” spre bine – am fost nevoiţi să căutăm rezumatele partidelor din Germania şi astfel am dat peste două comentarii geniale – unul în rusă, celălalt în portugheză. Iar brazilianul ne-a amuzat copios şi mi-a inspirat şi titlul de azi – cel puţin aşa mi s-a părut mie că pronunţă numele lui Götze!

Distracţia de sâmbătă seara nu s-a oprit aici – ce-a fost pe Twitter la Sanremo e chiar pişarea lumii!

Ba am înţeles de la o prietenă care-a urmărit mai îndeaproape fenomenul că italienii au fost demenţiali toată săptămâna, făcând un mişto crunt de tot ce se petrece pe-acolo când era cazul şi cu precădere de vestimentaţia unora sau altora care-apăreau pe celebra scenă: se pare că până şi ceea ce unii politicieni tembeli şi sclavii lor de pe la noi numesc “oameni simpli” se pricep în Italia de numa’ la ţoale şi modă.

Chiar îi ziceam unui coleg şi bun prieten – bă, pe mine probabil c-ar fi pus ăia tunurile la capitolul ăsta, că io mă-mbrac de vreo două decenii cam la fel: adidaşi, blugi drepţi clasici, tricou simplu, haios sau de rocker. Şi-asta cu blugii numai în lunile reci de iarnă, că-n rest am “pantascurţi” bej-kaki de colonist!

Dar, lăsând la o parte “stilul” meu de-a mă înţoli, şi că tot veni vorba de colegi şi de festivaluri, să remarcăm faptul că cinematografia românească a mai fost recompensată cu un premiu al naibii de important: Ursul de Argint la Berlin pentru cel mai bun regizor – sincere felicitări, Radu Jude!

Duminica fu mult mai simplă iar, în sensul c-a trebuit să amânăm, cu scuzele de rigoare, ieşitul la bere şi friptane cu încă patru cupluri.

Acestea fiind spuse, hai săptămână excelentă s-avem toţi!

Advertisements

3 Comments

  1. Pentru mine, ziua asta e binevenită – un prilej în plus de ceva mai special. Ba chiar îmi amintește că mama a vrut să-mi pună numele Valentin, dar nu s-a potrivit cu numele nașului…

    Nu știu cum s-a nimerit, dar am văzut meciul roș-albaștrilor bavarezi și m-am gândit că e timpul să facă și ai noștri una de-asta. Cu sau fără sprijinul galeriilor de ”adevărați”. Prima ocazie ar fi cu insolvenții…

    Pronunția numelor rămâne unul din deliciile comentariilor sportive. Francezii chinuindu-se să descifreze numele alemanice sau britanice nu prea pot fi detronați de pe primul loc. Și mi-aduc aminte de un rezumat la finalei din 1986 (da, aia… 😉 ) cu comentariu în… arabă. Așa am dat de Beldodisi și Biturka, vedete ale Stelei acelor ani. Ai noștri sunt mortali când dau de numele spaniolești, pronunțate într-un fel de portugheză, sau de cele portugheze rostite cam cum cred ei că s-ar auzi-n telenovele.

    Dar m-ai făcut să-mi amintesc cu nostalgie de anii când așteptam cu nerăbdare transmisiunea de la Sanremo. Deh, altceva nu pătrundea la TVR… Nu mai suport de multă vreme lălăielile macaronare, dar mai scapă și de-acolo câte o melodie ca lumea, nu? Dar n-aș mai răbda un spectacol întreg, asta-i sigur.

    De țoale ce să mai zic, că eu sunt mai conservator și, ca și tine, adept TS.J.S (tea-shirt, jeans, sneakers). Abia aștept să se facă 20 de grade, să scap de straturile de protecție.

    Cât despre filmul românesc, am reținerile mele. Am văzut câteva din ”premiatele” ultimilor ani și am cam rămas dezamăgit…

  2. Ia de la Sanremo de pe vremuri, ca-mi dadu varu’ Keitel cel mic:

  3. Vorbeam ieri de unul din favoriții noștri. Ia uite-l:


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s