Sărbătorind tripla stelistă printr-o vacanţă-n Nord

Mă trezesc sâmbăta trecută cu Vărul Keitel prin Bucureşti: bă, hai că mâine mergem la meci! Hihi, eu mâine pe la prânz mă car cu Blonzimea prin Bucovina şi Nordul Moldovei, alea-alea…

Eh, asta e, hai că te-oi ţine yo la curent cu ce se-ntâmplă pe Arenă cât eşti pe drum. Desfăşurarea finalei de Cupa României mi-a povestit-o “live” până la urmă alt prieten, tot economist genial şi el, că văr’miu sună abia după terminarea partidei să-mi spună că-n Ştefan cel Mare plouă cu televizoare iar.

Şi-ajungem la destinaţie cu telefoanele descărcate pentru că Twitter şi GPS – nu c-aş fi avut nevoie de indicăţii de orientare, dar totul e atât de haios!

Şi ce să fac şi eu pe-acolo? Poze, normal!

Una c-un piersicuţ plantat recent de fratele Blonzimii…

20150602_125228

…şi-una cu luna cântand celebra piesă în italiana mea de baltă:

20150603_040835

Şi-apoi o-ntindem spre Suceava, trecem prin Dolhasca…

20150603_104334

…mergem şi pe la Paşcani şi ne oprim la o pensiune minunată pe care-o recomand cu căldură tuturor celor care vizitează acea zonă de pe lângă Moţca, Markos pe numele său.

20150604_111845

Aici chiar aş vrea să pun mai multe pozne, că m-a rugat prietenul Toshiro…

20150603_154805

20150603_123414

20150604_112109

Booon…

Şi unde credeţi că adăstăm la alivenci şi poale-n brâu? Exact!

20150604_135056

A, pardon, asta voiam să zic:

20150604_134948

Hanu Ancuţei e de-a dreptul muzeu! Ia priviţi aici ce conservatori sunt:

20150604_143444

Sau ce candelabre şi ce vinuri, acolo-n dreapta…

20150604_143052

Sau ce ii româneşti senzaţionale…

20150604_135319

Mă rog, am ajuns iar la Bucureşti, acasă, dar să-mi bag de nu abia aştept să plec din nou într-o vacanţă! Eu şi Hansi, apucături prezidenţiale…

Hai săptămână excelentă s-avem toţi!

Advertisements

25 Comments

  1. Foaaaarte frumoasa escapada voastra!La Hanu Ancuţei imi aduc aminte ca am fost si eu pevremealuiceausescu cu parintii cand eram mica..ne luasem Dacia1300 de la Bacau si i-am facut “rodajul” tot prin partile alea ㋛…

  2. De dacie nu discut, dar la Bacau ne-am oprit pe drum sa luam niscai friptane. 😀

  3. stii că atât de “rău”se trăia atunci incât ∀ rumân cu venit mediu isi permitea să facă un “circuit”prin tară vara in concediu ( ͡~ ͜ʖ ͡°) [asta daca nu care cumva se ducea la mare c.p. 2 săpt.!] Ia mai intreabă-i si acum unde mai ajung?nici nu mai depăsesc granitele judetului..

  4. Pai sa stii ca pe vremuri lumea isi putea permite mult mai multe! Chiar tin minte ca-n copilarie vorbeam cand ajungeam in septembrie la scoala cu baietii si fetele din cartier, multi din familii de muncitori, care-si faceau invariabil cate doua concedii peste vara – unul pe la tara pe la ei, de unde proveneau, unul la mare, mai toti mergand la Eforie Nord.

  5. sa-ntelegem ca ai urlat la luna? 😀 faine vacantele astea. Hanu Ancutei e un obiectiv de mare exceptie care nu trebuie ratat. la pensiune comentez: e prea aproape de sosea. piersicutul ala duduie de masculinitate 😀 . interesante si produsele de metrologie. ar fi interesate pe post de bâtă la un meci de cricket.
    in “inchiere”, o dedicatie pentru cei doi nostalgici:

  6. Io nu-s caine nici nu-s lup – cum era piesa aia… Deci nu, nu urlam la luna, ci cantam. Nu-s vreun Pavarotti, dar de cantat, cant binisor cand am chef. Cu italiana era problema – desi e al naibii de usoara (sau poate tocmai de-aia!) mereu strecor pe-acolo si cate-un cuvant in spaniola, asa cum mi s-a-ntamplat in Brazilia: eram ca-ntr-un banc – un englez, un francez, un argentinian si-un roman – si un baiat de pe-acolo zice ca stie italiana, drept urmare sunt eu desemnat sa comunic; ei, bine, ala vorbea o italiana cu profund accent portughez, la care eu raspundeam de-a dreptul in spaniola, iar argentinianul era pe jos de ris! 😀
    Cat despre nostalgie, nu cred ca putem vorbi de-asa ceva, ci de-o observatie de bun simt: romanul de nivel mediu isi putea permite mai multe atunci decat acum! Plus, o treaba pe care-o tot repet si care mi-a atras nenumarate critici din partea noilor mici securici de net – in deceniul negru Bas nu mai erai nevoit sa te-ascunzi ca sa faci misto de comunisti/basisti ca-n anii ’80 ai epocii lu’ Ceasca, altfel aceiasi imbecili, ba poate chiar mai mari ca atunci, sareau la gatul tau daca le luai in balon conducatorul iubit! Unii inca o fac.
    In rest, de piersicutul lu’ cumnatu-meu sa nu te iei! Iar in ce priveste pensiunea, eu credeam c-ai remarcat cat de aproape e de padure – mai are sens sa-ti explic ce-nseamna asta intr-o zi de vara torida? 😉
    Asta ca sa nu mai amintesc si de faptul ca un amic cu care incerc sa lucrez acum la un proiect zice ca nu vrea sa faca pensiune pentru ca terenul detinut de el e prea departe de sosea… 😀

  7. @Io nu-s caine nici nu-s lup
    stiu,da’ mi-a fost jena sa zic ca behaiai la luna 😀 e o gluma, sper s-o tratezi ca atare 😉

  8. O tratez ca atare si rid. 😀
    Dar am mai spus-o si-o s-o tot repet celor care mai vin cu prostioare din astea cu oi si ciobani: tu n-ai mancat branzeturi niciodata? 😉

  9. Desigur, si inca cum. Sunt mare amator de branza de oaie.

  10. Deci esti si tu branzoman, nu doar amator de porcarii! 😀

  11. Ah, Hanul Ancuței, ce amintiri din Epoca de Aur. Și ce tineri și neliniștiți eram…

    Băi, ce boală am eu pe Bucovina asta… Că-i prea departe și nu pot să-mi petrec toate weekend-urile acolo. 🙂 Mă bătea chiar gândul să mă mut pe la Vatra Dornei sau prin zonă, dar cum să las eu mireasma asfaltului încins?…

    Dar, așa cum am vorbit de curând, mă pun pe alcătuit un traseu cu opriri la fiecare 150-200 de km, să-mi priască, cu stație terminus la Vatra Dornei. Cum se-ntoarce ăl mic și preia grija fiarei am și purces la drum. Acu` tre` să-i pun zgarda și lesa și s-o iau spre soacră-mea…

    Vorbim mâine dimineață, înainte să m-apuc de cartea nepoatei. Cică-i varianta finală, da-i a cincea oară când încep traducerea…

  12. Uite că văzui ce scrise Farida despre Yepocă…

    Da, bre, concediul era sfânt pe-atunci, că totul era modest, low-cost și pretenții nu erau. Acu`, deh, au trecut anii peste noi, nu mă mai încântă să stau la cort și strâmb din nas și la trei stele, ba chiar și la unele de patru…

    Acu` ne arde de colindat prin Ioropa, prin Americi și alte alea. Pe-atunci nu puteai să mergi decât prin țările pretine și frate, odat` la doi ani. Până și-n delegații n-aveam voie decât odată pe an. Ce vâlvă s-a stârnit când am fost trimis a doua oară în același an peste podul de la Giurgiu…

  13. Eu iti propun sa te opresti in periplul pe care-l planuiesti si pe la Sarata Monteoru – bei acolo si-o bere cu Farida, apropo! 😉

  14. Ca bine zici, bre, Toshiro. Ce mai colindam muntii cu rucsacu’ de 25 de kile-n spinare! Puneam cortu’ unde ne prindea seara. Acu’, vorba ta, stramb din nas de cate ori primesc o propunere de a dormi cu o panza deasupra capului 😀
    Despre Europa si celelalte continente, numai de bine. Mi se pare normal sa-ti doresti sa iei contact cu alte civilizatii. De voie, de nevoie, bat Franta de vreo 3 ani si recunosc ca sunt fascinat de ea.
    Pe vremea ailalta, tin minte ca ai mei urmau sa plece intr-o excursie, in Cehoslovacia, care s-a anulat in ultima clipa. Din pacate, apucasera sa plece de acasa spe Bucuresti, iar eu, la cei 17 ani ai mei, convocasem deja bairamu’ la mine acasa 😀 . Uite d-aia il sunam eu mereu pe fi-miu cand veneam acasa la ore neobisnuite 😀

  15. Bre, Ovidiule, inchistati mai sunteti! 😀
    Cred ca ti-am mai povestit duda asta… In frumosul an ’95, cand dadeam eu bacu’, ma vad dupa examenul la Romana cu niste prieteni, mai mari cu vreo doi ani, studenti la Istorie. Unul dintre ei, ploiestean si petrolist de galerie. Nu mai stiu din ce cauza omul ala n-avea bilet la finala cu Rapid, asa ca am strans toata gasca si-am mers la mine sa vedem meciul la televizor, gasca insemnand inca vreo cativa dinamovisti si stelisti – inutil sa precizez cu cine au tinut dinamovistii si cu cine stelistii. 😉
    Ei, treaba haioasa e alta… Mama era prin America, iar taica-meu venea de obicei tarziu de la serviciu, ca avea o noua companie infiintata. De data asta a venit acasa mai devreme, ne-a “prins” la meci si-a zis: pai ce-i asta, ba, finala cupei fara bere? Pai n-avem bani, de unde bere? Stati, ba, asa… Si s-a dus pana la magazinul de proximitate si s-a intors cu o lada intreaga pe care-o mai pastrez si acum! 😆

  16. Mai bine zis, o naveta de bere. Tin minte primul episod din “Chestiunea Zilei”, cand a aparut Florin Calinescu cu o naveta de bere pe care scria Enterprise 😀 Demential! 😀

  17. Naveta, fie… Mereu mi s-a parut aiurea termenul in cauza si prefer sa-i zic lada. 😀

  18. La Sărata Monteoru am fost, cred, de vreo 20 de ori. Pe atunci, hotelul era al Cooperației, totul era aranjat din timp, aveam niște colegi foarte simpatici care știau să pună totul la punct. N-am mai fost pe acolo de peste 20 de ani și cred că s-a schimbat totul.

    Mi-amintesc de o pățanie amuzantă cu cârnați de Pleșcoi. Eram cu o delegație de nemți și, bineînțeles, stăteam lângă Helguța. Ni se pun pe farfurie doi cârnăciori, unul subțire ca degetul, altul ceva mai gros. Helga înfige elegant furculița într-un cârnăcior, taie o bucățică și mușcă, toată un zâmbet. Brusc încremenește, cască ochii mari, bea o gură de vin și se mai liniștește. Îl încearcă și pe celălalt. Idem. O lacrimă-n ochii ei, un zâmbet din partea mea. Îi fac semn să-mi paseze cârnații. ”Cum poți să mănânci așa ceva? Îți ia foc gura…” Erau cei mai adevărați cârnați de Pleșcoi pe care i-am mâncat vreodată, făcuți de un urmaș al unor sârbi sau bulgari pripășiți pe-acolo.
    Ce vremuri… 12 ani am bătut drumul la Buzău și împrejurimi. Întotdeauna era o plăcere să-mi revăd prietenii…

  19. Apropo de hotelul Cooperatiei – am fost intr-o tabara la Geoagiu Bai aka Germisara si treceam mereu pe langa hotelul Sindicatelor. Nu stiu de ce, eu ii ziceam hotelul Partidului. De fapt, stiu de ce: pe langa cazatura de vila unde eram noi cazati, ala parea de lux, iar cam peste tot pe unde trecusem lucrul bine facut era legat de Partid.
    Iar pentru antistelistii care-s pe cale sa-mi sara-n cap c-as fi nostalgic dupa comunism sau alte bazaconii asemenea, o informatie: pe unde m-am perindat in zone controlate de Partid, in majoritate covarsitoare smecherii locali tineau cu echipa locala si cu Dinamo, Rapid sau.. Victoria! 😀

  20. Maitre Sam, am facut un traseu pe stilul tau – normal ca sunt multe alte locuri in care ai putea ajunge pe drum, dar discutam… 😉
    Vezi articol! 😀

  21. Bun, piesa, ca sa nu mi se mai spuna ca behai sau alte alea… 😀

  22. ia întreabă-l pe amicul tău dacă nu care cumva vrea să viziteze si Drăgaica?să se dea in coțomedii?(◦’⌣’◦)

  23. Pe Toshiro? Pai cred ca poate sa-ti raspunda singur, cand are timp. 😉

  24. La Drăgaică am fost doar o singură dată – nu mă dau în vânt după bâlciuri, iar vâjâielile alea, cu lanțuri sau fără, nu le-nghit. Prefer un loc la o masă cu de-ale locului și-un pahar de Pietroasele. O mai trăi nea Nicușor, sursa mea de ”Cam Bernet”, cum îi zicea el?…

  25. LOL! Cam Bernet… Nu cumva iti zicea ca-ti pune licoarea in “cristale de boema” langa niste “branza de roshfor”? 😀


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s