Copa America – finala 2015

Trebuie să precizez din start că n-am urmărit îndeaproape competiţia în cauză pentru simplul fapt că foarte multe partide s-au disputat la ore imposibile; sau, dacă nu neapărat, s-au suprapus peste evenimente care mă interesau mai mult, ca emisiunea Starea Naţiei până să intre în vacanţă, de pildă. Ce-am făcut atunci? Păi m-am interesat de scoruri când se făcea dimineaţă-n Europa.

Asta până sâmbătă, când vărul Keitel, aflat prin Bucureşti peste weekend, a insistat să ne uităm la meciul din America de Sud. Ideea lui s-a dovedit, pănă la urmă, excelentă, aşa cum se-ntâmplă de multe ori, c-am asistat la un joc de calitate, însă îmi pare rău că nu l-am luat de-o “haripă” să-l duc într-un pub deschis recent în apropiere pentru a vedea meciul omeneşte, nu pe net, că numai net am de la Digi acasă.

În fine, despre desfăşurerea ostilităţilor puteţi citi mai pe îndelete în GSP, eu mă voi rezuma doar la a povesti pe scurt ce fu pe la noi: am stat geană pe monitor şi-am avut parte, repet, de-un joc plăcut, mai ales că nu era vorba de implicare emoţională. Bine, m-a întrebat N. pe la începutul vizionării dacă am o favorită şi i-am răspuns că Chile – pentru că echipament roş-albastru 😀 – dar că nu mă voi apuca să spumeg în stil boroman în caz c-ar învinge Argentina.

Mă rog, ce s-a întâmplat se cam ştie, cred: gazdele competiţiei au câştigat meritat trofeul după ce au executat mai bine decât adversarii loviturile de departajare. De ce spun “meritat”? Păi fix despre asta discutam cu văru’ – că duda cu “loteria” reprezintă un clişeu cam tâmpiţel, întrucât avem de-a face cu un criteriu sportiv cât se poate de ok, sau, oricum, mai corect ca rişca de pe vremuri: cine bate mai bine de la 11m se alege şi cu victoria, cazurile în care e vorba de noroc şi-atât în asemenea situaţii fiind extrem de rare, ba chiar inexistente, aş zice, că nici nu-mi vine-n minte vreunul!

Dar, că tot am amintit mai devreme de apucăturile unora “pe plane interne”, vorba mea într-o poezea parodică, să ne îndreptăm puţintel atenţia şi către ghiduşia asta – cât de serioasă o fi treaba, nu ştiu, dar ştiu, în schimb, destul de multă lume pricepută pe bune la fotbal, în frunte cu vărul Keitel cel tot invocat azi, care urlă de multişor despre niscai matrapazlâcuri înfăptuite pe la echipa aia tot de el poreclită Asociaţia Sportivă a Arbitrilor. 😉

Altfel, ca de obicei în zi de luni – hai săptămână excelentă s-avem toţi!

PS

En cas que vrea cineva să combată pe marginea celebrului deja referendum grecesc, sunteţi invitaţii mei s-o faceţi tot aici, că eu n-am chef să postez nimic separat pe tema-n cauză! 😀

Advertisements

Leave a comment

No comments yet.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s