La tavernă

Într-o dimineaţă, duminică mai exact, după un mic dejun, ca de obicei, copios – mai mult în cazul companionilor mei, care se înfruptau din toate bunătăţile pe care ni le puneau gazdele la dispoziţie, eu delectându-mă în stil franţuzesc, fireşte, cu croissants, brânzeturi, ceva fructe şi-o cafea cu mult lapte – ne gândim c-ar fi mai interesant să stabilim cartierul general pe iarbă, lângă piscină. Unde mă şi bag urgent la scăldat.

Şi, profitând de faptul că la prima oră eram singur în acea piscină, m-apuc de făcut bazine în draci. Şi fac, şi fac, şi fac… La care Blonzimea: hai, te ruog yo, mai înoată, că te deplasezi incredibil de repede şi frumos prin apă şi-mi place la nebunie să te privesc!

Mă supun, că doar n-avea cum să-mi displacă asemenea compliment. Numai că, nemaipracticând acest nobil sport de multişor, înotul m-a cam dărâmat fizic şi mi-a mai provocat şi o foame de lup! Drept urmare, am aprobat pozitiv imediat propunerea prietenilor noştri de-a vizita iar staţiunea în scop de gyros, ceva…

Am parcat ceva mai în centru de data asta, aşa că n-am mai mers la taverna lui George, ci la alta, ginită din prima de Blonzime şi apreciată cum se cuvine şi de celălalt cuplu.

IMG_20150729_151210

Poza de mai sus e făcută într-una din zilele următoare, pentru că, după cum precizam ieri, localul cu pricina avea să devină preferatul tuturor. Şi spun “tuturor” la modul cel mai serios, că de fiecare dată când ajungeam acolo era pustiu, iar în secunda doi se umplea de lume – ăsta-i un dar de-al nostru, de-al meu şi de-al Blonzimii: pe unde zăbovim, cârciumă sau magazin, atragem clienţi noi!

Ne-am aşezat la masă, iar adolescentul care ne-a servit a procedat fix – apropo, chiar aşa se numeşte berea mea favorită din zonă, Fix, mai amăruie, spre deosebire de Mythos, care mi se pare ceva mai dulceagă – cum îmi aminteam din precedentele descinderi în frumoasa Eladă: se înfiinţează cu o sticlă de apă plată rece şi pâine din partea casei. Apoi întreabă: what country?

Romania! strigăm în cor. A, bine, avem şi meniu în limba voastră. Nu ne trebuia, că ne descurcam fără probleme cu cele în greacă şi-n engleză, dar mulţumim şi comandăm grămezi de gyros, bifteki, souvlaki, bere, vin, ouzo şi cartofi prăjiţi.

Când băiatul – a cărui surioară de cel mult 14 ani ne mai aducea câte-o sticlă din apa aia rece şi bună – vine cu nota de plată într-un păhărel, şoc: doar 25 de euro pentru o masă regească în cinci inşi! Ca să nu mai zic de figura făcută de el când a observat moneda de 2 euro lăsată de noi drept ciubuc – amicul V. chiar se amuza: posibil să fi dat Ponta iama şi-n ăştia de trebuie să le explici de fiecare dată că banii ăia-n plus sunt pentru ei, că ne-a plăcut servirea!

Pe bune, grecii nici că se ating de bacşiş dacă nu le precizezi clar că bănuţii ăia pe care li-i laşi reprezintă modul tău de-a aprecia încă o dată serviciile oferite! În România te şi scuipă chelnerii dacă nu adaugi zece procente la consumaţie…

În fine, cam atât pentru azi, că e şi vineri şi mai am şi niscai treburi de rezolvat, însă revin, cel mai probabil, pe luni, cu povestea purtării înot de Blonzime spre Turcia sau măcar Halkidiki, ba şi cu una despre atragerea de muşterii la o altă terasă.

Hai weekend excelent s-avem toţi!

PS

La mulţi ani, Valahule, pentru azi, la mulţi ani, Marinule, pentru mâine!

Advertisements

Leave a comment

No comments yet.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s