Pe minge, din Grecia spre Turcia

Realizez că-n duminica în care am fost prima oară la acea tavernă, aia care ne-a rămas nouă la inimioară, eu n-am făcut nicio poză. Şi nici celălalt cuplu! Numai Blonzimea m-a surprins când probam nişte pălării gen Sinatra şi încercam să par Mastroianni – dar ştiţi că nu-mi place să ma afişez public cu fotografii în care apar eu, ba mai şi reacţionez aiurea uneori când prietenii vor să mă imortalizeze, de parcă aş fi cine ştie ce vedetă care se ia la trântă cu paparazzi!

Aşa că pun aici, de introducere, ce-a pozat tot Blonzimea de la balconul nostru în prima seară…

IMG_20150724_205016

…şi explic: strada aia pe care-o vedeţi, cea care mărgineşte aleea pietonală şi palmierul, face de-a dreptul parte din complexul – na, că era să spun campusul! – în care se intră prin poarta aia mare de se poate zări undeva sus, sub munţi. V-am zis că-i măricică duda şi-are şi-o parcare imensă undeva-n dreapta, în afara cadrului, la care un Oprescu sau un Mazăre pot doar visa!

Ei, bine, revenind la duminica respectivă, după crăpelniţa de la tavernă, ajunşi la hotel din arşiţa după-amiezii greceşti, am dat iama-n mare, că piscina era ciorbă la ora aia.

Blonzimea şi-a luat cu ea, desigur, şi mingea sezonieră, cum a numit-o amicul V. – la Albena am avut una care arăta ca un pepene, cu care ne jucam prin apă spre deliciul copiilor care vedeau zburând o lubeniţă; acum e vorba de una portocalie, ca de baschet şi care are imprimată pe ea o moacă rânjitoare.

Cu mingiuca amintită-n braţe, Blonzimea se ţine după mine până hăt departe-n larg: unde mă duci, bestie? face când realizează şi ea că suntem la vreo două sute de metri de ţărm. La turci, normal! Sau măcar până-n Halkidiki, răspund şi eu rânjind ca moaca de pe minge.

După tărăşenia asta, coroborată şi c-o masă de seară copioasă, ca de obicei pe acolo, pe noi ne cam luase somnul dulce. Nu şi pe amicii noştri, care au dormit ca meseriaşii pe plajă cât încercam eu s-o duc pe Blonzime înot dincolo de frontiera UE.

Aşa că ne zic: bă, ieşim pe ştrase! Bun, fie, hai acolo! Normal, cu maşina, ce kilu’ nostru de bucureşteni. Trebuie să precizez aici că “ştrase” însemna faleza la care ajungeai de la noi în cel mult zece minute plimbare – dar, na, cum ziceam: bucureşteni comozi toropiţi de-atâta soare, baie şi haleală…

De vreo trei zile voiam s-ajungem şi pe la frumoasa biserică din centrul staţiunii, una specifică îndrăznesc s-o numesc, întrucât am văzut una la fel, dar ceva mai mare, la Paralia Katerini. Şi-am ajuns. Şi-am vizitat. Şi-apoi am luat-o la pas agale pe ştrase, care de-acolo se transformase în promenadă.

Lăsăm în stânga şi-n dreapta hoteluri mai mult sau mai puţin arătoase, taverne gen pub sau pescăreşti aşezate chiar pe malul mării, porumb copt pe grătar, cărucioare cu îngheţată şi tarabe cu fructe, meşteşugari-vânzători de mici obiecte artizanale şi chiar de bijuterii, puzderie de magazine… La unul dintre astea ne-am şi oprit: bă. ghiozdane pentru copii şi maieuri cu Jordan!

După vreo oră de colindat aşa, cam alandala şi cu capu-n nori, vine Blonzimea cu propunerea izbăvitoare: pauză de bere aici, la Olympia!

Zis şi făcut. Dau o raită prin ceea ce aveam să aflăm că e de fapt o cafenea-cofetărie, văd că au şi bere şi chiar preferata Fix, apoi ne aşezăm la o masă de la terasa aproape goală. Mai are rost să spun că s-a umplut şi asta în secunda doi? V-am zis deja că avem noi acel dar de-a atrage clienţi…

Închei povestioara de azi – foarte probabil mâine despre hidromasaje, Satyros, hamsii, vederi şi tsipouro – nu înainte de-a vă reaminti: grecii aduc apă rece alături de orice, chiar şi de bere sau apă minerală, adică din aia cu bule!

Hai săptămână minunată s-avem toţi!

PS

Mesaj pentru cei care se-aşteptau şi pe aici la câte ceva despre meciul de ieri dintre Steaua şi Dinamo: neah!

Advertisements

2 Comments

  1. Ce sa zic?wonderful! thav̱másios ehehe…acum mi-e clar ca sunteti genul ala de “tovarasi” de calatorie misto..cu care oricine ar vrea sa mearga “in giro”! ma simt precum cainele caruia îi arati osul la cativa centimetri de bot ..greyhound?!? parca…si nu poa’ sa -l ajunga! lol care esti tu rautate!!!

  2. Merci de complimente, dar nu te mai victimiza atata, ca nu-i deloc intangibil asemenea loc! 😉


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s