Sirene şi satiri

În acea zi de luni – despre care am zis iniţial că scriu două vorbe marţea trecută, acţiune amânată pentru vineri pe bază de program încărcat şi iar pentru azi din cauză de vărsat nervi joi pe Colţescu & Co. şi plecat imediat la munte, unde rareori stau să postez ceva pe blog – amicii noştri s-au gândit să meargă până la Meteora. Eu mai fusesem, iar Blonzimea a decis s-o lăsăm pe altădată, când ne-om programa special asemenea excursie.

Rămaşi acasă, adică la hotel, cu celebra mingiucă uitată în camera prietenilor, am băgat ore-n şir piscină la greu, mai ales c-am descoperit un soi de hidromasaj pe-acolo.

Cam după prânz am ieşit la plimbare prin arşiţă, ca nişte meseriaşi – eram singurii oameni care băteau ştrase la ora aia, că după-amiaza mai toată lumea din zonă se ocupă cu siesta.

Am găsit, totuşi, o terasă unde ne-am oprit spre hidratare c-o bere şi-un tsipouro – aveam ulterior să fim informaţi de către reprezentanta româncă a agenţiei, prin intermediul amicilor excursionişti, că băutura-n cauză e tot un fel de ouzo dar mai eco; nu-s tocmai convins c-aşa-i, dar în fine…

Am nimerit apoi şi-ntr-unul dintre puţinele magazine deschise, unde am reuşit să-mi iau şi eu mult căutatul maieu-suvenir măsura mea, că până atunci aveam senzaţia că toată clientela pe care-o au în vedere amfitrionii noştri e formată din femei şi copii, sau cel mult adolescenţi subdezvoltaţi.

Patronul-vânzător fu de milioane: m-a convins să-mi mai iau un tricou, a încercat să-mi vândă nişte figurine ceramice prevăzute cu magneţi, doar că eu am optat pentru un “I Heart Greece” dintr-un fel de cauciuc, tot magnetic, pentru ca, după ce-am plătit, să-i ofere Blonzimii, rânjind şi arătând spre mine in sens de “el e”, un alt magnet cadou: Satyros inscripţionat, imaginea unui, logic, satir, care, aveam noi să observăm destul de târziu, poseda un organ aflat într-o erecţie de zile mari! Nu vi-l arăt aici că nu cred că se cuvine… 😀

În schimb v-arăt poza cu cişmeaua şi bărcuţa:

20150727_211353

Şi explic: am tot încercat să dau pe net de niscai amănunte intereseante legate de fântâna în cauză şi sirena aferentă, dar oha!

Cum a fost pe bune? Păi gen “am văzut în drum spre locul de filmare un cal alb şi am zis c-ar fi interesant să trag nişte cadre.” 😆

Mai exact, odată întorşi amicii noştri din frumoasa excursie, ne-au propus încă un rând de piscină, pe urmă, după masa de seară, să ieşim iar pe ştrase.

Şi-am ieşit şi-am văzut bărcuţa aia. Zic: fac o poză! Cum se-nserase binişor şi eram în chiar dreptul edificiului, folosesc blitz, măcar să se vadă duda asta, ce-o ieşi, o ieşi. Iar ce-a ieşit vedeţi mai sus.

După alte câteva minute de şedinţe foto-n gaşcă, ne îndreptăm spre plasarea de vederi clasice de către ei spre diverşi cunoscuţi – noi hotărîsem să le înmânăm personal sub formă de magneţi.

Boon, se rezolvă şi figura cu poşta şi iar se decretează din grup: pauză de bere aici, la restaurantul ăsta pescăresc cu mese pe dig! Şi, pescărească fiind taverna cu pricina, prietenul V. doreşte hamsii. Neavând pe moment termenul “anchovies” la îndemână, prietena noastră cere “little fish”. Drept urmare ni se aduc sardine. Bune şi-astea, zic ceilalţi, că eu ştiţi bine că nu le am cu peştele deloc.

Câteva chestii de menţionat acolo…

Mai întâi, când am mers la budă, am fost fascinat de podeaua localului, dintr-un material dur transparent prin care se putea vedea pivniţa plină de lăzi din lemn cu sticle de vin, lăsând impresia că ai sub tine cala unei corăbii.

Apoi ne-am delectat cu niscai muzică din anii ’80-’90 provenind de la ceva chef în desfăşurare prin preajmă şi care ne-a făcut să depănăm amintiri din copilărie, adolescenţă, studenţie…

Şi, nu neapărat în ultimul rând şi apropo de sirene, ne-am apucat să invocăm Vama sau Costineştiul apuselor vremuri când a răsărit din apă o tipesă care se bălăcea noaptea prin mare şi-i chema şi pe alţii să facă acelaşi lucru.

Într-un târziu am ridicat ancora şi ne-am îndreptat spre culcuş – ne aştepta încă o zi minunată la Platamonas, despre care nu mai promit de data asta că povestesc mâine, dar vedem… 😉

Hai săptămână excelentă s-avem toţi!

PS

La mulţi ani, Tata!

Advertisements

9 Comments

  1. Foarte frumos in Grecia si oamenii sunt foarte primitori…

  2. Frumos !
    Continuă !
    Deşi am mai fost , orice noutate e bine venită !

  3. @Radu Humor
    Multumesc! Si eu am mai fost de cateva ori si voi continua cu povestioare, ca iar mi-a placut mult! 😉

    @Cristi
    In fine, suntem de acord pe-o chestie! 😉

  4. Suntem de acord in mai multe chestii…ti am rasfoit blogul,foarte interesant…

  5. Multumesc, Cristi!
    Atata vreme cat nu vorbim despre fotbal, se pare ca ma pot intelege omeneste chiar si cu rapidistii… 😉

  6. Cu toti rapidistii te poti intelege,chiar daca propaganda stelista nu ne scoate din “tigani”…

  7. Nu e vorba de propaganda si cu atat mai putin stelista! Rapidistilor li se spune “tigani” de prin interbelic, adica de-atunci cand, nu–i asa?, Steaua nu exista. 😉

  8. Din cauza cartierului unde era amplasat stadionul ne – am pricopsit cu aceasta porecla…tigani sunt pe toate stadioanele,chiar si la meciurile Stelei sunt neasteptat de multi….

  9. Nimeni n-a negat niciodata c-ar fi printre noi si tigani destui, doar ca nu facem mare caz din asta! Sau din cauza ca unii ar fi unguri, sau germani sau mai stiu eu ce… 😉


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s