De la Bansko la Bucureşti via Sofia

Normal că m-au enervat aseară steliştii, dar între timp m-am mai calmat – iar despre meci vă invit să citiţi la prietenul Toshiro cam tot ce-aveam şi eu de spus – aşa că merg mai departe cu povestea de vacanţă.

Ne-am cazat, cum precizam şi ieri, la un hotel care ne-a plăcut enorm. Am băgat urgent potol, apoi ne-am mutat pe terasă: câteva berici noi, cate un cocktail fetele, poze cu munţii sub luna plină şi profitat ca lumea de Wi-Fi – mergea de nu se poate şi trebuia să ştim ce fac românii prin Europa!

Înspre miezul nopţii ne retragem întru somnică în vastele noastre apartamente. Vorbesc serios – unde-au înnoptat amicii noştri erau două camere, iar garsoniera noastră i-a plăcut atât de mult Blonzimii încât s-a apucat de pozat încăperea, măcar pentru a ne aduce aminte câte ceva din cele ce ne-au făcut să decidem că vom reveni la Bansko.

Micul dejun? Excelent şi aici, cu nişte cărneturi chiar faine – da, ştiu, eu brânzoman, mă pretez la aşa ceva… Na, că mă!

După alte câteva cafele pe terasă, aşteptând să treacă ploaia în timp ce Blonzimea bagă o saună rapid, eu trag o poză la fel din buza maşinii…

DSCN0585

…şi haidem la Sofia, deşi cred că prin Plovdiv era mai de-a dreptul spre Bucale.

Ideea era să ocolim pe centură, să ne oprim eventual la o benzinărie sau ceva popas pentru a băga la maţ, însă gaşca optează pentru centrul capitalei Bulgariei.

Bun şi-aşa, zic, neavând chiar nimic împotrivă, mai ales că ştiam prin zonă ceva patiserii de unde ne puteam aproviziona cu niscai plăcinte ciuperceşti, undeva la vreun euro bucata sănătoasă.

Doar că, neah, parcăm nici mai mult nici mai puţin decât la Grand Hotel! Unde observ eu c-au mai poposit cu ocazia unor diverse filmări un Antonio Banderas, o Hilary Swank… Şi glumesc: bă, faceţi-mi şi mie o poză, să le-o lăsăm ăstora!

Rîsete, chestii… Şi vine haleala. Şi halim: doamnelor şi domnilor, ţin să vă spun că totul a fost delicios – dacă îmi vor permite amicii noştri, poate că voi posta cândva şi poze, că nu s-au putut abţine şi-au făcut şi de-astea!

Plătim şi… na problemătă: ploaia pe care-o lăsaserăm în urmă la Bansko ne-a prins la Sofia!

Băi, dar aşa ploaie care să ne păstreze în incintă…

Iar lumea vrea acum la budă – şi buda full! Adică două buzi, una pentru tipe, una pentru tipi, plasate în zona cofetăriei, la care aveai acces, culmea!, pe baza unui card primit de la personalul localului.

Întreb un ospătar: frăţie, în asemenea hotel, doar două buzi la cârciumă??? Da, zice. Şi mai există acolo, acolo şi-acolo… Why do you ask?

În momentul ăsta am stabilit, mai ales după experienţa numită Balcic acum vreo doi ani şi ceva, că bulgarii chiar n-au nicio treabă cu engleza, cel puţin cu aia vorbită de mine!

Reuşim să ne cărăm la maşină, că se mai domolise ploaia aia infernală. Şi, evident, în Sofia e fix ca-n Bucureşti când plouă: se circulă bară la bară.

Ieşim, totuşi, spre Ruse, circulăm chiar ok până la frontieră, unde ne aşteaptă o coadă de zile mari. Sau nopţi, că era deja noapte…

Bun, când în sfârşit ajungem să achităm taxa de pod, aflu că bulgarii nu acceptă lei. Leva nu mai aveam, iepuroi doar bancnote mari, deci mă dau jos înjurând de numa şi merg să schimb.

Trecem şi de duda asta şi suntem opriţi fix la jumatea măreţului pod aflat în reabilitare, cu tăbliţa pe care scria ROMÂNIA deasupra noastră.

Şi stăm, şi stăm, şi stăm… Şi sună Mama!

Hei, ce faceţi, pe unde sunteţi?

Păi, uite, pe la jumatea Dunării…

Aoleu! Ce-aţi păţit?

N-am păţit nimic, îţi dai seama că, oricât de bun înotător aş fi, n-aş putea vorbi în acelaşi timp şi la telefon! Ne-or da ăştia drumul în vreo zece minute…

Ne-au dat în vreo oră, de fapt, apoi am luat-o la goană spre Bucureşti. Cam cinci kilometri, că iar ne-a prins ploaia şi până prin Berceni am mers cu viteză de birjă, că nu vedeam mai nimic în faţa ochilor, ploua efectiv cu găleata!

În fine – McDonald’s pentru pui şi hop acasă!

Şi-n ciuda celor petrecute pe ultima parte a traseului către ţară, ne gândim: vom reveni şi la Bansko şi la Platamonas şi la Sofia cu cea mai mare plăcere!

Hai weekend excelent s-avem toţi!

Advertisements

22 Comments

  1. Mi-a placut aia cu “oricât de bun înotător aş fi, n-aş putea vorbi în acelaşi timp şi la telefon” mwahaha..you bad boy! ( ͡~ ͜ʖ ͡°)

  2. Hihi, dar daca reusesc? 😀

  3. Bine ca nu ai ramas fara masina la bulgari…😁

  4. De ce as fi ramas fara masina la bulgari???
    Hai sa fim seriosi, chiar sunt foarte ok oamenii!

  5. Au fost o gramada de straini care le au fost furate masinile chiar din parcarile unor hoteluri de lux din Sofia…sa nu mai spun de soferii de tiruri…multi cu prelatele de la remorci taiate si marfa furata…😁…

  6. Hai, mai, fii serios, alea sunt exceptii!
    Singura duda ciudata despre care n-am vrut sa mai povestesc in text, mai ales ca mi-am facut o parere foarte buna despre bulgari, a fost faza in care un politai ne-a oprit din cauza ca n-aveam vigneta lipita-n parbriz: speak English!!! – urla tipul efectiv la mine, iar eu fac eforturi monumentale sa ma abtin din ris, in conditiile in care aveam la bord o persoana de-a dreptul cetatean american, o alta care facuse facultatea in America, iar eu… eram eu. 😀

  7. 😁😁😁…o fi vrut sa te faca militianul de ceva leva…care este paritatea leva/euro?

  8. Nu mai vor de multisor sa faca… Dar paritatea e cam 1 euro la 2 leva.

  9. Ha-ha! Asta cu furatul mașinii mi-a amintit de o pățanie mai veche. Îi luasem mașină lu` ăl mic, da` puturosu` nu catadixea să-și ia carnet. Așa că am vândut mândrețea de (nu râdeți!) Suzuki… Samurai. Peste câteva zile, proprietarul a plecat la Sofia să se întâlnească cu văru-său, care avea afaceri în țara vecină și pretină. A tras-o-n față la Sheraton, în buricul târgului, au discutat vreun sfert de oră și a dat să plece. Mașina ia-o de unde nu-i… Treaba e că omul se chinuise vreo lună să mă convingă să mergem împreună, că eu îi îmbârlighez mai ușor pe bulgari. Dacă acceptam, ăla eram. Ar fi fost vorba de mașina mea, nu? Uite că, mai rar, am și eu noroc… 🙂

  10. Maitre, eu stiu povestea asta, dar e veche. Amu oamenii aia de prin Bulgaria sunt mai mult decat ok! 😉

  11. Bre, maifrenzilor, de ce mi-a adus aminte Blonzimea in dimineata asta, cand i-am gatit ovos a la Platamonas: ea a coborit la Bansko inainte de-a ma trezi eu, ca sa bea o cafea; a dat de niste placintele calde si s-a infipt in ele, apoi a venit sa-mi spuna si mie ca asa si pe dincolo. La care eu: hop si-asa, ca esti pe ora Greciei, aici restaurantul se deschide abia la 7 jumate! 😆

  12. Hai si-asta, ca mie mi se pare absolut kktoare:

  13. Pizde,ce sa le ceri…😁

  14. Nu-s convins ca genul e problema! 😀

  15. Problemă ar fi și că simpaticele fătuce nu-s bulgăroaice, ci… rusoaice. Nu c-ar fi vreo diferență…

  16. Asta a zis si Malin ca i s-a spus…
    Dar tre’ sa recunosti ca faza e dementiala! 😆

  17. Uite cum nu renunta ele cu una cu doua😁😁😁….nu prea le au cu bagatul….in rezervor😁😁😁

  18. Salutare!

    Am si eu niste povesti din vara asta, cu sofia, cu grecia, poate avem timp in secolul viitor sa depanam.

    Dawson, dawson, cum se spune tur (tura) in spaniola?

  19. JL, întreabă-l pe Selymes, că aud că e pus pe… volte (vuelte?)

  20. Apropo de Selymes, unde-a fugit Lupul?

  21. Concedierea lui Tibor este o greseala, vad ca in lumea asta exista management mai slab decat gigi si mache

  22. Da, și eu cred că e o greșeală. Dacă următorul nu-i mai lasă să dea la gioale? Că deja devenise o obișnuință: joacă Petrolul, se umple infirmeria adversarului…


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s