Brânza dulce mult aduce

Am mai fost la Albena într-un sejur acum trei ani, chiar la acelaşi Hotel .Com, unul catalogat la doar trei stele – zic “doar” pentru că mi-a plăcut mult data trecută din moment ce-am revenit şi mi se pare subevaluat, mai ales în comparaţie cu ce găseşti la acelaşi nivel teoretic pe litoralul românesc.

Atunci, in vara lui 2013, n-am dezvoltat direct subiectul pe-aici mai deloc şi nici acum n-aveam de gând să povestesc prea multe, ca anul trecut de la greci, de pildă, numai că de data asta m-am gândit că merită să spun câte ceva legat de diferenţa dintre ce-i pe la bulgari şi ce-i la noi.

Prietenul Toshiro mi-a zis chiar azi c-a citit pe un blog sau ceva cum unul – ori una? – se lua de românii care “merg la mare în Bulgaria să se îmbuibe la All Inclusive” şi atât. Nici vorbă! Oamenii, de toate naţiile, merg acolo pentru că produsele şi serviciile pentru care au plătit sunt de calitate superioară celor de prin alte părţi. Asta-i tot, nu face nimeni un scop în sine din îmbuibat!

Eu, de exemplu, m-am rezumat la câteva feliuţe de caş la o cină, motiv de îngrijorare pentru Blonzime în zori a doua zi: hai la micul dejun c-ai mâncat nimic aseară! La care je: dimpotrivă, brânza dulce mult aduce! De unde şi titlul.

A, bine, m-am dedat şi eu la niscai Grozdova Rakia în plus o dată, că mă bătuse acelaşi amic Toshiro la cap să nu care cumva să nu gust dacă tot ajung pe Coasta de Argint, de-am şi uitat că fix atunci se-ntâmpla frumosul blat dintre Astra şi Dinamo, recompensă pentru ăla din campionatul trecut, dar la fel au făcut şi vecinii bulgari care mă luaseră iniţial de neamţ – mi se-ntâmplă des – şi care, când le-am explicat că sunt român şi activez prin zona artelor, s-au apucat să-mi prezinte diverse muzici tradiţionale de-ale lor, absolut senzaţionale, de-am dansat toţi ca pe jar prin grădina hotelului.

Normal, Toshiro, citind aceste rânduri, îmi vei spune: bre, cu trăscăul ăla treaba-i la un păhărel, hai două! Iar eu răspund anticipat evreieşte: şi să pierd nebunia tanţului în cauză? No way, dude!

Revenind la îmbuibat cu haleală, trebuie să precizez că unii mai pretenţioşi ca noi pot resimţi regresul de la UAI la AI+, după cum urmează: nu mai există cina târzie, aia din miez de noapte, băuturile din import se plătesc, iar la cârciuma de pe plajă, în afara intervalului rezervat prânzului, turiştilor li se oferă numai pizza, cafea, sucuri, bere şi îngheţată.

Însă mai vorbim şi despre gustări şi altele, hai săptămână – şi lună! – de toată frumuseţea s-avem toţi!

Advertisements

2 Comments

  1. Bre, tu știi că eu în Bulgaria mă simt ca acasă. Și fără grozdova, mai ales când e muskatova, nu se poate… Dar, așa cum ți-am spus, un păhăruț, două și… trecem la ”Mecea Krăv”, vin roșu ”sânge de urs”.
    Vremurile astea mai nasoale au făcut să răresc drumurile pe acolo. De la 2-3-4 pe an am ajuns la unul maximum. Iar anul ăsta, cu invadatorii reabilitatori pe cap, abia peste o lună jum`ate ajung acolo. E taman când îmi place mie, la-nceput de toamnă, fără balamucul hoardelor…

    Cu muzica bulgărească am avut surprize. Nevastă-mea nu le are cu folclorul, nu-l suportă decît pe ăla irlandez. Ei, într-un an am avut parte de un spectacol organizat de hotelul la care eram. Bre , niște băieți frumoși și, surpriză, chiar și fetele (ceea ce e cam rar pe-acolo…) erau OK, în niște costume populare superbe, viu colorate. Și vine o fătucă și mă invită, iar eu mă prind în horă. Nu era greu, că nu-i diferență mare față de ale noastre. Drăcușorul din mine mă faca să-i zic unui bulgar de lângă mine să o cheme și pe nevastă-mea. Spectacol, bre! Ei îi place mult să danseze și a tras o combinație de răceniță bulgărească și rock de i-a încântat pe bulgari. A fost chef mare…De atunci, nevastă-mea laudă mereu dansurile și costumele bulgărești. Să vedem ce facem acu`, anii au trecut, tonajul a crescut… 😉

  2. Apropo de balamucul hoardelor – aici, la Albena, se vine in proportie covarsitoare cu tot familionul, adica mai ales cu copii mici.
    Pentru copii e de senzatie – dimineata i-am vazut cu ochii cat cepele de pofta privind la castroanele cu ciocolata din care aveau voie sa manance fara restrictii, apoi dinainte de pranz si pana seara tarziu innebuneau de fericire ca au pizza si inghetata, iar tu, ca turist fara plozi, te obisnuiesti imediat ce-ai ajuns cu zbieretele si agitatia lor, ca sa nu mai spun ca parinte, ca esti in al noualea cer cand le poti oferi boracilor tot ce vor si nu te reguleaza la creieri cu alte alea!
    Cat despre dansuri, povestesc eu intr-una din zilele urmatoare cum e cu animatia tralala!


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s