Retur Albena – Bucureşti 2017, tot cu autocarul

Americaneţ? zice, sau cel puţin aşa mi se pare mie că zice.
No, Romanian! răspund.
A, Rumânia – neighbour…

Astfel a-nceput lecţia mea cu Vicky, barmaniţa care-avea să-nveţe prima şi cel mai bine ce-i aia un şpriţ de vară, pe româneşte: a bit of wine cu multă sodă, cum îi spun ei sifonului.

Tot rapid s-a prins şi Mişa, un rus de care făcea mişto Peter Fotbalistul, mare fan Ludogoreţ şi Keşeru, că omul nu vorbea engleză.

Eşti rus, Mişa? îl întreb în limba lui Shakespeare.
Da. Mihail Mihailovici! zice şi-mi întinde mâna.

Dăm noroc, facem cunoştinţă.

Minia zavut Mihai aussi, bag eu din top cu rusa mea de baltă. I’d be called Mihail Ivanovici if I were Russian…

Un alt rus extrem de simpatic e Blondul, c-aşa i-am zis neavând ecuson. Cu el ne-am împrietenit imediat – a fost de-ajuns să cer o dată şpriţ de vară şi să-i spun cum se face, că mereu când mă apropiam de tejgheaua de lângă piscină el deja pregătea licoarea. Chestie pentru care i-am mulţumit şi noi cu niscai cireşe – hihi, exact, am avut inclusiv cireşe la bulgari, deşi nu prea mai era sezonul lor!

Şi-ncă un personaj simpatic: Îndrăgostitul. L-a remarcat Blonzimea – în primă fază a încercat din răsputeri s-o impresioneze pe-o tipesă cu un cocktail de fiţe, doar că aia nu i-a mai dat atenţie ulterior şi el a adoptat o moacă posacă dar care pe noi ne distra la maxim.

În fine, acum ne pregătim cu toţii de meci, aşa că vă mai agasez doar cu niscai poze de pe-acolo şi explicaţiile de rigoare.

Ergo:

Poza 1: pod prin stufăriş de la Green Forest către plajă.

Poza 2: un soi de statuie cu tenisman.

Poza 3: panouri publicitare – unul pentru staţiune, celălalt cu telefonie.

Poza 4: plaja în aceeaşi zi mohorâtă, o joacă de-a mea.

Poza 5: frontiera românească.

Iar acum, evident:

HAI ROMÂNIA!!!

Şi weekend excelent s-avem toţi!

Advertisements

6 Comments

  1. Bre, Mihail Ivanovici, văd eu că o s-ajungi să-ți placă Bălgariia cam cât îmi place mie… Tre` să-ți spun că una din plăcerile mele e să intru-n vorbă cu localnicii. După ce-i las să se chinuie nițel cu angliiski, ba unii se-ncumetă și la nemski, iar ăi mai în vârstă la russki, ăi ia pe limba lor, ceea ce-i încântă la culme. Așa cum ți-a zis și barmanița, tot așa îi lămuresc și eu pe cei uimiți că un rumăneț le bunghește graiul: ”săsedi sme, be!” (Suntem vecini, bre!)

    Orice s-ar zice, și oricât ne-am da noi de superiori, uite că bulgarii-s mai pricepuți ca noi când vine vorba de turism. Rareori am rămas dezamăgit de vreun drum pe-acolo. Sigur, pe locul 1 rămâne Țarevo, descoperit abia anul trecut…
    La noi, cu rare excepții când a fost OK, cam merită băieții ”jălt karton”, ba chiar ”cerven”…

    Știi, mi-am dat seama că n-am stat niciodată la Albena, doar am trecut pe-acolo, dar nu-i timpul pierdut. Acu` am eu în cap astea două destinații unde mă tot chinui să ajung: Tiulenovo și Sozopol. Da` uite că mereu intervine ceva… Tare mi-e că tre` s-o las pe la anu`.

    Și mai am doar un strop de grozdova pe fundul unei sticle… Dar, vorba lui Tosh ăl mic: ”Dăm o fugă la Ruse, facem o haltă la o mehana, halim o șkembe ciorba, o kavărma (și-asta tot de la turci preluată) și terminăm cu o baniță (adică o plăcintă, nu te speria…) și udăm cu cerveno vino. Iar la întoarcere luăm 2-3 sticle de grozdova.Muskatova, că de-aia-ți place…”
    Da, bre, da` altu-i gustul când o sorbi pe malul mării… Hai, că-mi plouă-n gură!

  2. Ce sa zic, Sam Toshirovici, imi place la bulgari de multisor, mai ales daca nu-i rost de haladuieli, ci de lenevit ca besnitele-n statiune si cam atat.
    Amu, nu stiu la cine te referi exact cand vorbesti de aere de superioritate, dar daca-i vorba de hotelierii romani cand aud de bulgari iti dau perfecta dreptate. Haios e ca, de bine ce se simt in pielea lor, ai nostri fac tot posibilul sa le explice potentialilor turisti ce naspa e-n Bulgaria! 😆
    Si-apropo de limbile la care se-ncumeta ei, aceeasi barmanita a-ntrebat-o pe Blonzime daca vorbeste franceza. I-a raspuns, rizand, ca da, asa si-asa, doar ca ce zis acum a zis in romana!
    Acum, na, tu te descurci in limba lor biniditat, inteleg, asa ca-i poti impresiona cu asta, eu de fiecare noua data cand ajung acolo ma straduiesc sa-mi reamintesc cat mai mult din rusa invatata-n scoala, polona din perioada mea varsoviana si cele cateva cuvinte bulgaresti retinute din vremea cand urmaream fotbal si desene animate la televiziunea lor, dar in afara de Peter Fotbalistul nu cred ca se extazia nimeni vazand ca stiu de narushenie si zasada. 😀
    Revenind la placutul in Bulgaria, precizez ca eu ma refer in special la Albena. Nisipurile, de pilda, nu m-atrag, dar asta probabil din cauza c-am tot auzit pareri deloc magulitoare despre statiunea in cauza dinspre oameni care au vizitat-o recent si-au dat, ca la noi, peste melteni, manele si miros de mici, desi pe-asta cu micii n-o prea cred, pentru ca mici ca-n Romania eu n-am intalnit decat pe teritoriul actual al Romaniei. 😉

  3. Ramai impresionat de sărăcia de la bulgari…am văzut niste localitati de pe lângă granita cu Turcia,de iti dadeau lacrimile…

  4. Tot ce se poate, n-am ajuns pana aproape de granita lor cu Turcia, asa ca te cred pe cuvant. Dar ma gandesc ca si-asta poate fi un motiv serios pentru care angajatii holtelurilor bulgaresti se poarta omeneste cu toti clientii, indiferent de natie. 😉

  5. Ha-ha! Mici… Păi, mici ca ai noștri nu găsești nicăieri, bre! Bulgarii le zic kebapciki, dar nu se compară, sunt mai fazi și au cimbru în exces. Nici la greci nu mi-au plăcut soutzukakia, niște mega-mici cam cu aceleași cusururi. Am încercat și inegöl köfte, în Turcia. Bunicele, și atât. Am întrebat și eu ce animal e ăla ”inegöl”, vită, oaie, capră? Ca să aflu că e numele unui oraș de unde-și au originea köftelele astea. Haios e că, așa cum au îmbunătățit o sumedenie de feluri de mâncare preluate de la vecini, românașii au transformat köftelele turcilor în mândria noastră națională (aseară am halit 4, la terasă, în parc…). Aud că singurii care ar putea concura cu noi ar fi sârbii, cu ćevapčići, care sunt chiar mici de tot și au ceapă și usturoi din plin. Ajung eu și-acolo…

    Același upgrade 🙂 l-am făcut și la sarmale și ciorba de burtă, net superioare variantelor străine. Deh, gurmanzi și gourmet ca rumânu` mai rar…

    Acu` tocmai mi-am luat niște magiun de prune, să-mi amintesc de copilărie. Pariez că nimeni nu-l face așa bun ca noi.

    Cât despre satele din Bălgariia, n-am văzut decât, cel mult, de-astea mai sărăcuțe, ca la noi. Or fi și de-alea de sărăcie lucie, pe la granița cu turcii. Acolo, la turcaleți, chiar am văzut sate mizerabile, nu departe de luxoasele hoteluri cu care ne îmbie peste tot. E drept, mizeria-i bine ascunsă, eu am dat de ea întâmplător, când s-a rătăcit un pic șoferul în drum spre Kușadasî…

    Gata, și-acu` mă duc să-mi exersez talentele de bucătar, o să gătesc produse tipic românești ;-): supă iute-acrișoară (e drept, aici n-o pot depăși pe-aia de la chinezi…) și un gulaș iute, care bate gulyás-ul original. Chestie de gust, desigur… Iar de udat, le ud tot cu produse tradiționale: o pălincă (de Bihor, bre!) și o bere (autohtonă!).

  6. Slavii astia de prin sud au tot incercat sa se inspire de la noi la capitolul mici, au cevapcici din aia, numiti in diferite feluri, dar nu se cumpara, desigur, cu micii romanesti autentici pe care, cum spuneam, numai in Romania ii gasesti – nici macar in comunitatile noastre de pe coclauri nu se fac, cel putin prin localuri, ca in tara!
    Poate ti-am mai povestit, nu mai stiu, dar reiau, totusi, faza cu vizita mea intr-un mare oras, nu-i dau numele ca n-are importanta, dar precizez ca e unul din multele cu importante comunitati romanesti.
    Ei bine, sunt invitat de catre patronii unui restaurant romanesc sa le trec pragul. Cu mare placere. Imi spun ca e preferatul comunitatii romanesti din acel oras. Ii felicit. Foame nu-mi era, voiam doar niste bere locala – na ca era sa divulg marca! 😀 – si-ncercam sa explic de ce, ei insistand sa-mi dea romaneasca: bre, peste cateva zile merg la Bucuresti, ma satur de Silva, Ursus, Ciuc etc. daca-mi vine pofta!
    Boon… Oamenii ma imbie cu mici, unii “romanesti ca-n Romania, suntem singurii de-aici care ii facem asa!” – zic hai sa vad ce si cum. Aiurea, nici vorba – tot gen sarbesti, asa, foarte buni, de altfel, dar nicidecum in stil romanesc. Le spun ca-mi plac, ceea ce era adevarat, le multumesc frumos pentru surpriza, dar cand ma-ntreaba daca nu-i asa ca-s ca-n Romania, ingan un “ihi” uitandu-ma pe pereti. Le-a placut raspunsul, asa cum era el, deci am ramas prieteni. 😀
    Cat despre gatit supe iuti, a racit careva dupa furtuna de-aseara? 😀


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s