Calu’ lu’ Florică

Ne-a vizitat Macronul. Motiv de caterinci. Un amic spunea că-l va însoţi la muzeu Prostul Satului – mi s-a părut genială poanta, mult peste recomandarea mea cu Ana Aslan!

Inspirat de un alt prieten, am remarcat că-n poza de mai jos avem patru personaje de basm: ET, Gerontofilul, Retardatul şi Răvăşitoarea.

Şi-apoi, apropo de opera lui Dimitrie Gusti, mi-am amintit de-o conversaţie auzită “live” într-un sat de munte, între un X şi-o Y, peste gard:

X: Bre, dă şi mata fânul ăla!
Y: Care fân?
X: Pentru cal, am vorbit…
Y: Care cal?
X: Al lui Florică.
Y: Care Florică?
X: Ăla cu calul.
Y: Care cal, mă?
X: Al lui Florică!!!
Y: Aaa, Florică… Şi ce face cu el?
X: Cu calul?
Y: Cu fânul!
X: Îl dă la cal.
Y: De ce?
X: Să mănânce.
Y: Cine, calul?
X: Doar nu Florică…
Y: Care Florică?

Precizez că-n localitatea cu pricina s-a votat masiv Iohannis.

Hai weekend excelent s-avem toţi!

Advertisements

Ce-am făcut noi pe la munte recent

Maică-mea ne pregătise la ţară sărmăluţe-n foi de viţă şi, după ce-am băgat la ghiozdan ca meseriaşii, am adormit buştean şi Blonzimea şi eu.

Conform obiceiului, ne-am trezit dimineaţa devreme – cântat de cocoşi prin vecini, ciripituri de păsărele pe sub fereastra noastră, a camerei care dă spre grădina dinspre stradă etc.

Tot conform obiceiului, după o cană de socată de sezon pe stomacul gol, eu am mai pus cornul câteva ore şi pe la prânz am băgat un mare brunch ca să fiu în formă pentru şedinţa foto cu natura.

Normal că principala atracţie a zilei era finala de la Roland Garros a Simonei, pe care eu, personal, o vedeam deja câştigată. Ce s-a întâmplat, până la urmă, se ştie: domnişoara Ostapenko a luat meritat titlul care părea rezervat anul ăsta pentru Halep – când revii în halul ăla de frumos, concluzia cam asta ar trebui să fie, zic eu.

M-am calmat amuzându-mă cu reacţiile pupinklausiştilor după conferinţa de presă comună a preşedinţilor Trump şi Iohannis: tipu’ l-a chemat pe-al nostru să dea exemplu România de supunere, vine un tembeluş ca Pantazi ăla şi bagă tema luptei anticorupţie prin mlaştina bucureşteană, Donald răspunde că e bine să lupţi anticorupţie şi toţi tefeleii cad în extaz. Păi ce sula lu’ Hector voiaţi să declare liderul Statelor Unite, bă???

Ia să-l fi întrebat un jurnalist adevărat pe omul numărul unu în SUA ce părere are de faptul că Retardatul nostru naţional s-a asociat benevol cu penibilele mişcări de tip hashtag rezist, alea soroşiste care-i tot dau la gioale şi lui Trump însuşi, atunci să vezi show!

Prin urmare, am primit foarte calm şi înfrângerea previzibilă de la Varşovia, ba ne-am mai şi distrat: Blonzimea l-a luat urgent în balon pe Daum – iar ne zice ăsta că nu-i nicio problemă când o luăm pe coajă şi că practicăm un fotbal de calitate!

Apoi ne-am apucat să facem poze cu luna plină şi galbenă prin viţa de vie. Sau alături de hornul sobei de pe acoperiş. Sau cu amorsă de frunze de nuc.

Hai săptămână minunată s-avem toţi!

Ocheade, ocheade…

Juve şi Real, campeones, cum era de aşteptat!

M-a cam descumpănit un piculete boacăna Simonei de la Roma, dar, logic, mi-s muţumit: Juve şi Real au câştigat titlul fiecare în ţara proprie, aşa cum preconizasem.

Mai mult, am avut ieri şi mare sărbătoare cu Sfinţi Împăraţi – apropo, toate cele bune de la mine şi pe-aici tuturor Lenuţelor şi Costicilor!

Altfel, ne-am trezit cu toţii asistând la o avalanşă de invective din partea unora pe marginea benzii speciale de la Băneasa.

Bre, maifrenzilor, eu zbier de vreun deceniu şi mai bine pe tema asta, anume că transportul public, RATB şi TAXI, ar trebui să fie prioritar!

Viena, de pildă, cred că-i oraşul cu cel mai performant sistem de transport public – inclusiv de suprafaţă! – din lume. De ce? Tocmai datorită acelor benzi dedicate autobuzelor.

Nu mă credeţi, intrebaţi-l pe Vărul Keitel, ca să parafrazez o glumiţă de-a noastră domestică în care apare Dl. Panait. 😀

Desigur, dacă are careva obiecţii legate de această problemă, e binevenit la secţiunea de comentarii, preferabil cu niscai argumente.

În rest, hai săptămână minunată s-avem toţi!

Iepurovizion 2017

A venit Juncker pe la Bucureşti să ne laude că ne-am integrat la marea meserie şi l-a pupat pe Băs pe chelie. Ceea ce mi-a adus aminte de bancul ăla cu proful care pupă şi el pe frunte un elev mai tâmpiţel şi-i zice: du-te la tac’tu şi spune-i că te-am pupat în cur!

Până la urmă, cam asta a făcut şi premierul Europei: având ăia pe la Bruxelles morcovul cu iepuraş cu tot pe tema diverşilor care cochetează cu exit, era cazul să ne pupe şi pe noi în cur niţel. Şi nenea de care vorbim a făcut-o – e drept, în stilul caracteristic acestor indivizi, transmiţându-ne cu aer superior să le urmăm “indicăţiile” preţioase.

Dar să-i lăsăm pe-ăştia şi să discutăm un piculete şi despre concursul muzical la care fac trimitere în titlu. Buey, maifrenzilor, mie piesa românească de la Eurovision mi se pare chiar acceptabilă! E haioasă, antrenantă, veselă… Ştiu că-i controversată şi chiar detestată de mulţi, dar, per total, eu cred că-i mai mişto, de pildă, ca aia cu valizele a celor de la Voltaj.

Am adus vorba de valize? Păi hai câte ceva şi despre fotbalul nostru cotidian: sunt zen, pe bune, indiferent ce s-ar întâmpla. Dac-o fi să se-mpiedice Steaua de Craiolguţa mâine seară, asta e, şi-o merită. Dacă nu, îl voi felicita pe Reghe, indiferent dacă ia campionatul el sau Hagi.

Hai weekend excelent s-avem toţi!