Fotbal şi murături

Cu asta m-am ocupat în weekend. În sensul că eu m-am uitat la fotbal şi Blonzimea a muncit la murături.

Bine, am asistat-o şi eu întrucâtva: ca un artist ce sunt, am sculptat pisici în ţelină. Ba am făcut şi-o steluţă şi-acum sper să n-apară tălpanii să-mi spună ca n-aveam dreptul ăsta.

Că tot am discutat cu un prieten despre mărci, tot încercând să-i explic ce-i aia un rebranding, adică ce s-a petrecut la Steaua lui Gigi…

În fine, ideea de bază rămâne că n-am reuşit să câştigăm la Pandele, dar măcar avem şi-acasă murături, nu doar în echipă.

Deci hai săptămână superbă s-avem toţi!

Advertisements

Un interviu cu Mircea Lucescu, marca Emi Roşu

Bre, maifrenzilor, ştiţi că nu-s vreun mare fan Luce, sau cel puţin nu chiar aşa când vine vorba de brânza de Ibăneşti – asta e prin Mureş, în caz c-avea careva întrebări.

Dar nici nu pot să nu spun de bine despre ce-a făcut Emanuel Roşu, un jurnalist pe care-l apreciez enorm:

Vine şi-un link spre articol cât e posibil de curând.

Până atunci, hai weekend excelent s-avem toţi, ca eu iar vreau să-l încep mai devreme!

România, egal mişto în Danemarca

De ce mişto? Păi că i-am încurcat şi noi un piculete, aşa cum au făcut-o ei mai grav în toamna lui 2003, când cu Urs Meier.

A, c-ar trebui să ne cam doară la bască de multişor de duda-n cauză, corect. Însă nici nu pot uita cât de tare m-am enervat atunci!

Bine, cu timpul mi-a mai trecut supărarea, aşa c-aseară la meci am fost cât se poate de zen: am pus-o de-o plăcintă cu prune, ba am copt şi-o pizza cu brânzeturi şi ceapă, American style, iar Blonzimea-mi avusese deja ideea genială de-a pregăti nişte coq au vin ca la mama acasă.

Adică, ce să mai – festin pe cinste pe la noi duminică, deci săptămână superbă s-avem toţi! Şi, desigur:

HAI ROMÂNIA!

România, victorie cu Kazahstan

Mircea Cărtărescu iar a fost sărit de ăia cu Nobelu’ pentru Literatură, premiat fiind anul ăsta Kazuo Ishiguro, dar măcar Naţionala de fotbal a câştigat meciul de la Ploieşti, noul selecţioner Cosmin Contra debutând astfel cu dreptul. Dreptul lui Budescu. Ba şi-al lui Keşeru, care-i stângaci de felul său.

Eram convins că sar şi eu peste partida de-aseară, nu m-aşteptam să hashtag rezist până către miezul nopţii la un joc fără miză cu nişte oaspeţi kazahi prea puţin spectaculoşi.

Noroc cu Blonzimea, care m-a ţinut pe lângă ea s-o asist la prepararea unor chiftele din dovlecei şi alte câteva legume. Au ieşit aşa, ca o artă, un soi de veggie burgers. Cu mult muştar, merg până şi la unul ca mine – deşi nu-s eu mare carnivor, nici după ierburi nu mă dau în vânt.

Victorie, aşadar, a Tricolorilor, una reconfortantă, chiar dacă adversarul de ieri fu mai degrabă slăbuţ. În Danemarca am eu vaga impresie că fi-va ceva mai greuceanu, dar om vedea noi ce şi cum duminică.

Hai weekend excelent s-avem toţi!

Victorie la Braşov şi cu Şepşi Oeşca

Serios, aşa am înţeles de la comentatori că se pronunţă: Şepşi Oeşca. Iar dacă jurnaliştii au decretat astfel, mă conformez. Vorba crainicului din Giuleşti – Burke se scrie, Burche de citeşte.

Normal, în zi de meci, sună Keitel: vere, eu aş lua un X. Sau, fie, un 2 chinuit… Haidi bre, zic, ăia-s praf. Chiar mai praf ca Dinamo! Le dăm lejer vreo trei sau patru. Bă, să-ţi fie gura aurită, Doamne-ajută!

Desigur. ştim acum ce-a fost: Sepsi-Steaua 0-4. Scurt şi cuprinzător. Şi-l sun şi eu pe el. Meserie, am avut dreptate? Am. 😀

Deci hai săptămână minunată s-avem toţi!