Noroc cu pizza

Deşi ieri am tot vorbit peste zi despre evenimentul cu pricina, m-am trezit şi eu abia pe la zece jumate: băi, joacă Steaua!

Butonez telecomanda şi nimeresc la altă partidă. Aoleu, doar 1-1, zic, apoi ma liniştesc: a, asta e ceva prin Belgia.

Şi-ajung unde mă interesa şi-mi pică faţa: Astra conducea cu 2-0 prin minutul 82!

Timp de-o revenire ar mai fi fost, teoretic, doar că băieţii lui Dică lăsau senzaţia că nu-s în stare de mai nimic, cum o tot lasă de câteva meciuri încoace.

O echipă cu pretenţiile Stelei ar fi trebuit să se impună lejer la Giurgiu, la fel cum ar fi trebuit să câştige fără probleme şi la Iaşi sau în Cehia.

Se pare că Budescu&Co. s-au cam săturat de marcat, după ce au înscris cinci goluri cu Craiova, şapte cu Timşoara…

Oricum, la mine a fost cam ca-n banc: aseară Steaua a pierdut, dar măcar eu am halit nişte pizza.

Hai săptămână minunată s-avem toţi!

Advertisements

Steaua, tot Steaua!

Plănuisem iniţial să vin azi cu impresii din cea mai recentă vacanţă pe litoral, dar m-am luat cu niscai treburi, pe de o parte, iar pe de altă parte nu puteam trece peste meciurile românilor în Europa fără a spune măcar vreo două vorbe şi despre ele.

Ce-a fost, se ştie: numai Steaua merge mai departe în competiţia în care a început şi are oricum un loc asigurat în grupele celeilalte, Viitorul joacă baraj pentru asta, iar celelalte trei se cară acasă. Dacă băieţii lui Hagi şi cei ai lui Edi se puteau califica, primii cu ceva noroc, ceilalţi cu mai multă atenţie, Craiova şi Dinamo n-aveau nicio şansă în faţa unor Milan sau Bilbao, ab initio.

Despre steliştii noştri, aproape că n-am cuvinte după asemenea victorie cu Viktoria… Duminică, la meciul cu oltenii, Peluza Sud cerea calificarea. Am zâmbit atunci neîncrezător şi nu mică mi-a fost mirarea când am observat că jucătorii lui Dică sunt aşezaţi mai bine în teren la Pilsen şi tot mai bine se şi mişcă, iar între minutele 70 şi 80 am rămas efectiv paf văzând galopul de sănătate al roş-albaştrilor de România, echipaţi miercuri în alb.

Acum, cu Sporting bănuiesc că va fi ceva mai greu. Dar nu imposibil. Cum imposibil nu-i nici pentru constănţeni să treacă de Salzburg. Vedem ce-o fi. Baftă ambelor echipe româneşti rămase-n cupele europene!

Şi weekend excelent s-avem toţi – noi o punem de-un munte, fireste! 😉

Harlemică Bizonică l-a bătut pe Şumudică

Sigur, fotbalistic vorbind, că doar nu s-o fi apucat omul să-l ia la şuturi pe antrenorul Astrei!

Bine, şi eu mai aveam vreo două fotograme şi-l altoiam cu vreun alint stil Keitel sau Toshiro, da-s blând azi, bucuros că nu i-a ieşit şmenul băieţaşului crescut în Romană.

Şi, pentru că nu i-a ieşit, a sărit iar cu vrăjeli gen Copos: că steliştii au la masă cinci feluri de carne, şapte feluri de peşte, pe când ei sunt doar o echipă amărâtă, născută din fumul puştii vânătorului de elefanţi şi care, normalische, n-ar fi meritat să piardă aseară, blabla.

Trecând peste faptul că Tănase a marcat şi el un al doilea gol stelist, anulat pe motiv de ofsaid mai degrabă inexistent, meserie de Giuleşti a mai dat una mişto pe goarnă: la meciul cu Dinamo îşi menajează jucătorii. Şi noi care credeam că plângăciosul Ioniţă face scopul vieţii din a obţine victoria în acea partidă! 😆

Hai săptămână minunată s-avem toţi!

Regheţel – peste Şumudel!

Meciul mi-a fost anunţat prin diverse media ba la nouă seara, ba la opt jumate. Până la urmă fu duda secundă. Observ şi-i zic Blonzimii: na că-ncepu!

Ea n-a mai urmărit partida cu mine, c-avea ceva treabă prin altă parte a casei, dar tot a venit într-una din camerele cu TV de fiecare dată când m-auzea zbierând: penalty Steaua, a dat gol Alibec, a dat gol şi Tănase, dar pasa, stai să vezi pasa…

Despre jocul în sine de pe Arenă, ce să zic: fu fix cum mă aşteptam. Ai, lu’ Şumi au jucat la rupere, ai lu’ Reghe răspunzând cu destul calm. Surprinzător mi se pare scorul, mai mare decât preconizasem, dar nu mă supără deloc. 😉

Desigur, o menţiune specială pentru Denis – pericol public! 😀

Hai weekend excelent s-avem toţi şi toate cele bune şi cuvenite sărbătoriţilor de Florii! 😉

Cupele europene, 14-16 februarie 2017

Am comandat aseară chinezească şi, după o masă copioasă şi gustoasă, am adormit ca Goţiu… ăsta… ca porcul, mult mai devreme decât în mod normal, aşa că n-am urmărit meciul Astrei cu Genk.

M-am trezit în toiul nopţii şi-am început să trebăluiesc pe la calculator – da, textul acesta e scris noaptea, ca hoţii, cum ar zice tefeleii şi consoartele lor, ebele.

Mă rog, alta era ideea, anume c-am aflat abia târziu că meciul s-a terminat la egalitate, 2-2, cu Takayuki Seto marcând pe final – şi m-am oprit aici din cercetarea subiectului.

De ceva timp încoace, cam evit presa sportivă, cumva instinctual, iar după gherla lui Tolo cu radiaţiile… În fine, dacă are careva chef să-mi dea detalii despre partida singurei echipe româneşti care-a mai rămas în cupele europene sezonul ăsta, foarte bine. Dacă nu, aia e!

Alaltăieri, madrilenii mei i-au lăsat să scape destul de uşor pe napoletani – mi-era simpatică Napoli pe vremea lui Maradona, Careca şi Alemao, dar acum mai degrabă imi displace, doar ne-a stricat prima seară la Rio în iarna/vara lui 2010…

Bătuta zdravănă încasată de Arsenal de la Bayern chiar nu m-a surprins defel, însă înfrângerea Borussiei Dortmund în deplasarea de la Lisabona, da. La fel în cazul Barcelonei la Paris, dar despre asta bag paragraf separat.

Deci. E Valentine’s Day. Gluma ultrauzitată, dar o fac şi eu cu Blonzimea: ce preferi de Ziua Îndrăgostiţilor – Paris sau Barcelona? Îmi plac ambele. Perfect, joacă diseară şi ne uităm la meci! Şi ne-am uitat. Şi ce meci – până şi ea fu entuziasmată şi-s convins că nu doar ca să-mi facă mie pe plac!

Acestea fiind spuse, hai weekend excelent s-avem toţi!

PS

La mulţi ani, Cosmineee!