Steaua, tot Steaua!

Plănuisem iniţial să vin azi cu impresii din cea mai recentă vacanţă pe litoral, dar m-am luat cu niscai treburi, pe de o parte, iar pe de altă parte nu puteam trece peste meciurile românilor în Europa fără a spune măcar vreo două vorbe şi despre ele.

Ce-a fost, se ştie: numai Steaua merge mai departe în competiţia în care a început şi are oricum un loc asigurat în grupele celeilalte, Viitorul joacă baraj pentru asta, iar celelalte trei se cară acasă. Dacă băieţii lui Hagi şi cei ai lui Edi se puteau califica, primii cu ceva noroc, ceilalţi cu mai multă atenţie, Craiova şi Dinamo n-aveau nicio şansă în faţa unor Milan sau Bilbao, ab initio.

Despre steliştii noştri, aproape că n-am cuvinte după asemenea victorie cu Viktoria… Duminică, la meciul cu oltenii, Peluza Sud cerea calificarea. Am zâmbit atunci neîncrezător şi nu mică mi-a fost mirarea când am observat că jucătorii lui Dică sunt aşezaţi mai bine în teren la Pilsen şi tot mai bine se şi mişcă, iar între minutele 70 şi 80 am rămas efectiv paf văzând galopul de sănătate al roş-albaştrilor de România, echipaţi miercuri în alb.

Acum, cu Sporting bănuiesc că va fi ceva mai greu. Dar nu imposibil. Cum imposibil nu-i nici pentru constănţeni să treacă de Salzburg. Vedem ce-o fi. Baftă ambelor echipe româneşti rămase-n cupele europene!

Şi weekend excelent s-avem toţi – noi o punem de-un munte, fireste! 😉

Advertisements

O trădare, două trădări

Mă doare fix la bască – nici o aluzie! 😀 – de cântecele anti-Real pe care a trebuit să le suport cu stoicism cât au fost ei pe-aici, prin zonă.

Mi-a plăcut atât de mult meciul de la Bucureşti, încât chiar mă simt dator să public pe blogul ăsta imnurile combatantelor: Continue reading

Noroc cu finala Europa League

Aşa poate mai vedem şi noi ceva fotbal în ţara asta!

Sper să nu mă grăbesc cu afirmaţiile acestea, dar e greu de crezut că circul de la Cluj se poate repeta azi şi la Bucureşti, doar pentru că meciul se joacă tot pe pământ românesc! Continue reading

Preguntame!

Mulţi mă vor înjura, probabil, dar o spun pe şleau: unul dintre puţinii jurnalişti specializaţi în sport pe care-i apreciez este domnul Cristian Geambaşu.

Evident, şi de această dată sunt de acord cu dumnealui – nu trebuie să demonstrăm nimic, nici spaniolilor, nici Europei, ci doar să fim noi înşine.

Altfel, foarte frumos gestul acelor voluntari care le vor oferi gratis consultanţă oaspeţilor noştri la finala UEFA Europa League.

Însă ceea ce trebuie să ştie oamenii care ne vizitează urbea în aceste zile este că bucureştenii – şi românii în general – vorbesc şi engleza şi franceza destul de bine, nu doar spaniola şi italiana, care şi-aşa seamănă binişor cu limba noastră natală.

Aşadar, insist – extrem de frumos gestul voluntarilor, dar cred că se poate comunica şi dacă nu eşti vorbitor de spaniolă. Eu cu Carlita aşa fac: ea în portugheză, eu în engleză. Chiar nu contează când le vom învăţa – eu portugheza şi ea engleza – important e că reuşim să comunicăm.

Aşa că domnii suporteri care vin la Bucureşti pot avea încredere – sunt destui cetăţeni obişnuiţi care le vor acorda sprijin gratuit la nevoie. Chiar şi când confundă ministerul cu vreo agenţie, cum i s-a întâmplat amicului Toshiro. 😀

Bienvenidos a Bucarest!