Preferatele mele, aproape finaliste

Sper să nu cobesc la faza asta şi să se-apuce Monaco sau Atleti de remontade spectaculoase, că şi-aşa aia barceloneză cu PSG m-a enervat la culme! Nu intr-atât încât să urlu ca tâmpitul în faţa Guvernului, dar orişicât.

Real şi Juve sunt, în mod evident, cele mai bune echipe din Europa la momentul actual, deci merită cu prisosinţă cîte un loc în finala de la Cardiff de pe 3 iunie.

O altă finală ne-aşteaptă şi pe la noi, sâmbătă, în sensul că, dacă Miriuţă e om de caracter, dinamoviştii se-ntorc cu coada între picioare de la Cluj: orice alt rezultat în afară de o victorie a CFR-ului poate fi considerat consecinţă de blat.

Şi mai avem o finală interesantă, chiar în ziua celei pe care-a câştigat-o Steaua în ’86: alegeri prezidenţiale în Franţa. Eu cred că va învinge Macron, dar mai vedem noi ce şi cum…

Hai weekend excelent s-avem toţi, comme d’habitude!

Advertisements

La Undécima

Am preluat poza asta de la nişte francezi – care sper să nu se supere pentru asta, merci! 😉 – pentru că, datorită Stelei, suntem şi noi pe-acolo.

ChLpeTari2016

Finala de sâmbătă seară a fost mai palpitantă decât mă aşteptam, lucru datorat atât artiştilor ratangii ai lui Zizou, cât şi proletarilor lui Simeone.

Eu, personal, normal c-am vrut să câştige Real şi m-am bucurat, însă recunosc că mi-a părut un pic rău şi pentru Atleti – cum am ciripit şi pe Twitter imediat după meci, adică după loviturile de departajare: ăia au deja unşpe cupe, ăştia nimic!

În fine, asta-i situaţia: felicitări, Real şi respect, Atletico!

Hai săptămână excelentă s-avem toţi!

Marele meci cu Congo

Mă rog, RD Congo, să nu existe confuzii.

Da, ştiu, meci amical, pe care nici măcar nu l-am urmărit decât pe net pentru a vedea evoluţia scorului, c-am preferat să văd nişte filme alături de Blonzime, dar asta nu mă-mpiedică să fiu dezamăgit de rezultatul ăsta de egalitate, ca mai toţi românii, presupun.

Acum, eu nu vreau să-i jignesc pe congolezi, dar am, aşa, vaga impresie că francezii sunt un piculete mai buni ca adversarii noştri de miercuri şi sunt şanse măricele ca, în meciul de deschidere de la Euro, gazdele turneului final să ne-asculte cu urechea!

Şi, că tot veni vorba de competiţii europene majore, mâine avem finala Champions League, Real cu Atleti, fix ca acum doi ani, deci se-anunţă o partidă extrem de interesantă.

Hai weekend excelent s-avem toţi, normal!

PS

La mulţi ani, Şerban!

Fabulos meci aseară pe Anfield!

Am vrut să scriu de ieri un articolaş intitulat “Steaua da, Barça ba” în care să spun câte ceva despre cum rezervele Stelei au bătut lejer rezervele Astrei şi Barcelona a pierdut firesc în faţa lui Atleti, pentru ca apoi să anunţ că iar am chef de luat pauză de rit parlamentar, dar am renunţat la idee când am realizat că atât am bulversat-o pe Blonzime cu astfel de apucături, încât toată dimineaţa de joi a crezut că-i deja vineri!

Şi bine am făcut c-am amânat pentru azi publicarea de impresii legate de cele petrecute prin Ţară şi Europa la nivel fotbalistic, c-aşa mă pot referi şi la cel mai spectaculos meci dintre cele disputate la mijlocul săptămânii pe cale să se încheie, anume Liverpool cu Borussia Dortmund.

Da, m-am bucurat pentru englezi şi da, m-am întristat alături de germani: pe lângă faptul că le simpatizez pe amândouă, ambele echipe au etalat un fotbal de calitate şi meritau calificarea, dacă s-ar fi putut aşa ceva.

Un prieten, e drept, doar fan Liverpool, nu şi Dortmund, mă sună chiar în timp ce scriu rândurile acestea să-mi spună că n-a mai văzut asemenea meci superb şi la care să se bucure atât de mult de la victoria României cu Argentina din 1994.

Eu am mai avut un motiv de bucurie – nu, n-am jubilat la eliminarea Barcelonei, deşi fanii catalanilor de limbă română de prin social media ar fi meritat niscai aroganţe, cum ar zice un presonaj de pe la noi. Pentru Real m-am bucurat, marţi, când madrilenii mei au reuşit remontada cu Wolsburg, mai ales datorită acestui excepţional jucător pe nume Cristiano Ronaldo.

Iar dacă tot am amintit de personaje de pe la noi, să revenim şi la oile noastre interne. Despre ruşinea dinamovistă puteţi citi ce-a scris Toshiro – excelent, ca de obicei. Aici vă spun c-aşteptăm partida de la Giurgiu, numită de presă finala campionatului, una pe care trebuie şi normal ar fi s-o căştige Reghe&Co. Dar vedem ce va fi sâmbătă seară.

Acum hai weekend minunat s-avem toţi, desigur!

Fotbal prin Europa, 30-31 ianuarie 2016

De fapt, recunosc din start: în acest weekend am văzut în direct un singur meci – Bayern cu Hoffenheim, unde gazdele au câștigat fără să forțeze prea mult, oaspeții fiind parcă mai interesați să nu ia prea multe decât să joace de la egal la egal – ba și din ăla numai repriza a doua!

Dar, cum azi m-am trezit pe la 5 dimineața, m-am apucat la cafea să mă uit după rezultate și rezumate. Așa am văzut cum Juve a făcut instrucție la Verona cu Chievo, ba și mai și Real cu echipa lui Gâlcă, Espanyol.

Surprinzător mi s-a părut ce s-a întâmplat în orașul celebrului Dom, unde duelul local a fost tranșat categoric de Milan, o echipă despre care știam că nu se simte prea bine de vreo câțiva ani deja, nu că Inter ar fi peste măsură de sănătoasă, dar orișicât…

Am lăsat la urmă partida dintre Barcelona și Atleti deoarece catalanii au o groază de fani de limbă română și m-am gândit că poate or avea chef să explice de ce au avut nevoie gazdele de două roșii acordate adversarilor pentru a învinge. Desigur, dacă n-au, chiar nu e niciun bai!

Hai săptămână minunată s-avem toți!