Preferatele mele, aproape finaliste

Sper să nu cobesc la faza asta şi să se-apuce Monaco sau Atleti de remontade spectaculoase, că şi-aşa aia barceloneză cu PSG m-a enervat la culme! Nu intr-atât încât să urlu ca tâmpitul în faţa Guvernului, dar orişicât.

Real şi Juve sunt, în mod evident, cele mai bune echipe din Europa la momentul actual, deci merită cu prisosinţă cîte un loc în finala de la Cardiff de pe 3 iunie.

O altă finală ne-aşteaptă şi pe la noi, sâmbătă, în sensul că, dacă Miriuţă e om de caracter, dinamoviştii se-ntorc cu coada între picioare de la Cluj: orice alt rezultat în afară de o victorie a CFR-ului poate fi considerat consecinţă de blat.

Şi mai avem o finală interesantă, chiar în ziua celei pe care-a câştigat-o Steaua în ’86: alegeri prezidenţiale în Franţa. Eu cred că va învinge Macron, dar mai vedem noi ce şi cum…

Hai weekend excelent s-avem toţi, comme d’habitude!

Advertisements

Cupele europene 7-9 martie 2017

După ce-am cumpărat florile obligatorii pentru sărbătoarea de a doua zi, m-am băgat marţi la meci cu Blonzimea – n-a vrut ea să şi poarte unul din tricourile mele de madrilen realist, dar măcar mi-a acceptat rugămintea de-a-mi purta noroc la vizionare, ba m-a mai şi răsfăţat c-o mâncărică de ciuperci în sos de roşii, cum îmi place mie, italieneşte, cu mămăligă!

Ce fu la Napoli, cred că ştie toată lumea: Real s-a impus categoric, ca o mare echipă ce e. Aveam să aflu apoi că şi Bayern a făcut acelaşi lucru cu Arsenal, fix la Londra. La fel Borussia miercuri, firesc aş zice, cu Benfica.

Dar miercuri, că tot veni vorba, cap de afiş a fost Barcelona cu PSG, caz în care ştiu mulţime de prieteni care-au adormit cu parizienii calificaţi şi s-au trezit cu catalanii-n sferturi, stil Geoană 2009! Bine, în opinia mea, pare cam blătulache, dar aveţi tot dreptul să mă contraziceţi, normal.

Tot normal e şi faptul c-am ţinut aseară cu Anderlecht şi m-am bucurat enorm la golul victoriei belgienilor la Nicosia, unul marcat de Stanciu din pasa lui Chipciu – românii sunt români, oriunde-ar fi!

Bun, cam atât acum, că mai am ceva trebuşoare de vineri – deci weekend minunat s-avem toţi!

Cupele europene, 14-16 februarie 2017

Am comandat aseară chinezească şi, după o masă copioasă şi gustoasă, am adormit ca Goţiu… ăsta… ca porcul, mult mai devreme decât în mod normal, aşa că n-am urmărit meciul Astrei cu Genk.

M-am trezit în toiul nopţii şi-am început să trebăluiesc pe la calculator – da, textul acesta e scris noaptea, ca hoţii, cum ar zice tefeleii şi consoartele lor, ebele.

Mă rog, alta era ideea, anume c-am aflat abia târziu că meciul s-a terminat la egalitate, 2-2, cu Takayuki Seto marcând pe final – şi m-am oprit aici din cercetarea subiectului.

De ceva timp încoace, cam evit presa sportivă, cumva instinctual, iar după gherla lui Tolo cu radiaţiile… În fine, dacă are careva chef să-mi dea detalii despre partida singurei echipe româneşti care-a mai rămas în cupele europene sezonul ăsta, foarte bine. Dacă nu, aia e!

Alaltăieri, madrilenii mei i-au lăsat să scape destul de uşor pe napoletani – mi-era simpatică Napoli pe vremea lui Maradona, Careca şi Alemao, dar acum mai degrabă imi displace, doar ne-a stricat prima seară la Rio în iarna/vara lui 2010…

Bătuta zdravănă încasată de Arsenal de la Bayern chiar nu m-a surprins defel, însă înfrângerea Borussiei Dortmund în deplasarea de la Lisabona, da. La fel în cazul Barcelonei la Paris, dar despre asta bag paragraf separat.

Deci. E Valentine’s Day. Gluma ultrauzitată, dar o fac şi eu cu Blonzimea: ce preferi de Ziua Îndrăgostiţilor – Paris sau Barcelona? Îmi plac ambele. Perfect, joacă diseară şi ne uităm la meci! Şi ne-am uitat. Şi ce meci – până şi ea fu entuziasmată şi-s convins că nu doar ca să-mi facă mie pe plac!

Acestea fiind spuse, hai weekend excelent s-avem toţi!

PS

La mulţi ani, Cosmineee!

Fabulos meci aseară pe Anfield!

Am vrut să scriu de ieri un articolaş intitulat “Steaua da, Barça ba” în care să spun câte ceva despre cum rezervele Stelei au bătut lejer rezervele Astrei şi Barcelona a pierdut firesc în faţa lui Atleti, pentru ca apoi să anunţ că iar am chef de luat pauză de rit parlamentar, dar am renunţat la idee când am realizat că atât am bulversat-o pe Blonzime cu astfel de apucături, încât toată dimineaţa de joi a crezut că-i deja vineri!

Şi bine am făcut c-am amânat pentru azi publicarea de impresii legate de cele petrecute prin Ţară şi Europa la nivel fotbalistic, c-aşa mă pot referi şi la cel mai spectaculos meci dintre cele disputate la mijlocul săptămânii pe cale să se încheie, anume Liverpool cu Borussia Dortmund.

Da, m-am bucurat pentru englezi şi da, m-am întristat alături de germani: pe lângă faptul că le simpatizez pe amândouă, ambele echipe au etalat un fotbal de calitate şi meritau calificarea, dacă s-ar fi putut aşa ceva.

Un prieten, e drept, doar fan Liverpool, nu şi Dortmund, mă sună chiar în timp ce scriu rândurile acestea să-mi spună că n-a mai văzut asemenea meci superb şi la care să se bucure atât de mult de la victoria României cu Argentina din 1994.

Eu am mai avut un motiv de bucurie – nu, n-am jubilat la eliminarea Barcelonei, deşi fanii catalanilor de limbă română de prin social media ar fi meritat niscai aroganţe, cum ar zice un presonaj de pe la noi. Pentru Real m-am bucurat, marţi, când madrilenii mei au reuşit remontada cu Wolsburg, mai ales datorită acestui excepţional jucător pe nume Cristiano Ronaldo.

Iar dacă tot am amintit de personaje de pe la noi, să revenim şi la oile noastre interne. Despre ruşinea dinamovistă puteţi citi ce-a scris Toshiro – excelent, ca de obicei. Aici vă spun c-aşteptăm partida de la Giurgiu, numită de presă finala campionatului, una pe care trebuie şi normal ar fi s-o căştige Reghe&Co. Dar vedem ce va fi sâmbătă seară.

Acum hai weekend minunat s-avem toţi, desigur!

Steaua, victorie firească şi cu ASA

Am rîs vineri seară văzând cum câinii au stat capră pentru a fi călăriţi de sitari – nu rîdeţi, aşa am înţeles dintr-un ziar c-ar fi porecliţi astralii; de ce nu elefanţi, e lesne de înţeles.

Am rîs şi sâmbătă seară nu atât de Barcelona c-a pierdut pe Camp Nou cu Real, cât de fanii români ai echipei catalane, mulţi dintre ei extrem de vocali prin social media, de data asta extrem de tăcuţi.

Am rîs şi-aseară când am văzut că Reghe îl schimbă pe Bawab cu Râpă, zicând: băi, nene, ăsta vrea să facă meciul mai palpitant. Ceea ce a şi reuşit.

A, că victoria a venit până la urmă, în mod firesc, având în vedere diferenţa de valoare măricică dintre cele două combatante, ok, dar ceva emoţii tot am avut pe final, recunosc.

Deci toate bune, frumoase şi haioase şi săptămână excelentă, ca de obicei, s-avem toţi!