Ce fu prin Champions League – 29, 30 septembrie 2015

Mai are sens să precizez că iar avem treabă de joi începând? Hai, fie, am zis-o deja.

Dar, înainte de-a pleca prin împrejurimile bucureştene – şi ploieştene! – să-mi dau şi eu cu părerea despre Champions League, zic; la capitolul Europa League tac – dacă nici Steaua, restul…

M-am uitat marţi seară la meciul de pe Camp Nou. Toţi barcelonezii de limbă română au tăcut cum rareori i-am văzut – asta e, mai greuceanu fără Messi, a? – până la golul egalizator cu Bayer. Atunci mi-am zis că mai bine mă uitam la Bayern.

Bine, m-am uitat şi la rezumatul partidei bavarezilor, îndeajuns cât să văd cum s-au distrat cu dinamoviştii din Zagreb. Apoi am pus cornul.

Iar aseară…

Păi, mno, aseară…

Real a bătut în deplasare Malmö, Juve acasă pe Sevilla, iar Şahtioru’ lu’ nea Mircea a furat-o de-a dreptul original de la PSG.

Bineînţeles, n-am absolut nimic de împărţit cu domnul Lucescu, un mare antrenor şi un fost mare jucător pe vremea când era activ. Doar că mă seacă la creieri laudele care i se aduc în detrimentul unor Kovacs, Jenei, Piţurcă sau Iordănescu – oameni cu rezultate evident peste el!

În fine, contează mult prea puţin bătuta zdravănă încasată de Il Luce, eu revin la urarea mea obişnuită:

FORZA STEAUA!

Şi weekend excelent s-avem toţi!

Gacci, Gazzi, Guatzi… GOOOOOOOL!

Cred c-am mai spus, pe ici, pe colo, cum stă treaba cu mine şi duda asta: nici nu şuier, nici n-aplaud Valentine’s Day.

Altfel spus, nici nu mă topesc după sărbătoarea-n cauză, dar nici nu mă bag să urlu ca apucatul de streche “huo, bă, Valentine!” – oamenii în general se bucură-n perioada asta, din diverse motive, aşa că lasă-i să se bucure, nu fi labă atât de tristă-ncât să le strici cheful!

În consecinţă, m-am lăsat şi eu dus de valul entuziast-pro şi-am făcut un gest suplimentar faţă de Blonzime, cadorisind-o cu lalele (roş-galbene, ca părul ei acum) şi trufe belgiene (de ciocolată, normal).

Aşa începu weekendu-mi, c-asta era încă de vineri seara.

Şi-a urmat o sâmbătă în care-am făcut cam tot ce trebuia făcut, cu program uşor modificat pe moment, că n-aveam în plan să urmărim victoria Stejarilor de la Cluj şi am sărit peste două meciuri de senzaţie din Bundesliga: Leverkusen – Wolfsburg şi Bayern – Hamburg.

Însă tot “răul” spre bine – am fost nevoiţi să căutăm rezumatele partidelor din Germania şi astfel am dat peste două comentarii geniale – unul în rusă, celălalt în portugheză. Iar brazilianul ne-a amuzat copios şi mi-a inspirat şi titlul de azi – cel puţin aşa mi s-a părut mie că pronunţă numele lui Götze!

Distracţia de sâmbătă seara nu s-a oprit aici – ce-a fost pe Twitter la Sanremo e chiar pişarea lumii!

Ba am înţeles de la o prietenă care-a urmărit mai îndeaproape fenomenul că italienii au fost demenţiali toată săptămâna, făcând un mişto crunt de tot ce se petrece pe-acolo când era cazul şi cu precădere de vestimentaţia unora sau altora care-apăreau pe celebra scenă: se pare că până şi ceea ce unii politicieni tembeli şi sclavii lor de pe la noi numesc “oameni simpli” se pricep în Italia de numa’ la ţoale şi modă.

Chiar îi ziceam unui coleg şi bun prieten – bă, pe mine probabil c-ar fi pus ăia tunurile la capitolul ăsta, că io mă-mbrac de vreo două decenii cam la fel: adidaşi, blugi drepţi clasici, tricou simplu, haios sau de rocker. Şi-asta cu blugii numai în lunile reci de iarnă, că-n rest am “pantascurţi” bej-kaki de colonist!

Dar, lăsând la o parte “stilul” meu de-a mă înţoli, şi că tot veni vorba de colegi şi de festivaluri, să remarcăm faptul că cinematografia românească a mai fost recompensată cu un premiu al naibii de important: Ursul de Argint la Berlin pentru cel mai bun regizor – sincere felicitări, Radu Jude!

Duminica fu mult mai simplă iar, în sensul c-a trebuit să amânăm, cu scuzele de rigoare, ieşitul la bere şi friptane cu încă patru cupluri.

Acestea fiind spuse, hai săptămână excelentă s-avem toţi!

Mult sport la TV pe 18 februarie 2014

Prins cu evenimentele de la Soci, dar şi cu meciul restant al Stelei contra celor de la “U” Cluj, am uitat cu desăvârşire ieri că se joacă şi două partide din optimile Ligii Campionilor!

Noroc că discuta lumea pe net despre asta şi-am apucat să dau şi eu în timp util pe TVR, suficient cât să prind cap-coadă galopul de sănătate al elevilor lui Laurent Blanc. De altfel, normal că nu m-am putut abţine şi-am comentat pe Twitter ceva de genul: na c-am trăit s-o văd şi pe-asta – francezii obţinând victorii categorice pe pamânt german! 😆

Bineînţeles că oaspeţii de ieri au acum prima şansă când vine vorba de calificare, întrucât mi-e greu să cred că nemţii de la Bayer vor putea face mare brânză la Paris şi nici pe băieţii de la City nu-i văd în stare să producă surpriza la Barcelona, oricât caşcaval au băgat arabii ăia în echipa din Manchester! Iar oaspeţii din seara asta, Atletico Madrid şi Bayern München, consider că-s şi ei favoriţi în deplasările de la Milano, respectiv Londra.

Dar despre astea v-aştept la discuţii diseară – dacă aveţi chef, normal – aşa cum aştept să vă daţi cu părerea şi despre ce se-ntâmplă azi în sferturile de la hochei, doar nu e prea greu de observat faptul c-am transformat articolaşul cu Olimpiada în “lipicios”… 😉

PS

Absolut fantastic articolul ăsta din GSP – dacă eşti vorbitor de limbă română, te-ai uitat la meci şi n-ai chef să dai un click pe un link spre Digi pus tot de ei, vei avea surpriza să constaţi că ai văzut cu totul altceva, de fapt: un meci banal, o evoluţie ternă a steliştilor, care nici n-au deschis scorul după un pass de geniu marca Alex Chipciu şi-o “scăriţă” superbă a lui Adi Popa… 😀

Interesant aseară prin Champions League

Meciul de la Istanbul începuse deja, dar eu mai aveam ceva treburi prin casă. Rezolv, arunc o privire către ecran – se juca, terenul era încă verde şi părea normal să fie aşa, de ce n-ar fi fost? Hai, mai bag o ţigară în birou, zic, apoi o să mă instalez în faţa televizorului. Trag câteva fumuri, citesc ce se mai discută pe teme politice…

După vreo două minute mă strigă Blonzimea Sa: vino-ncoace să vezi ce ninge la ăştia! Fug în camera alăturată – wow! Cădeau în neştire mărgele de gheaţă printre fulgii de nea. Alte câteva minute şi terenul se albeşte complet. În joc apare o minge roşie, în jurul căreia fotbaliştii mai degrabă patinează. Partida se-ntrerupe şi, mai apoi, e suspendată de-a binelea.

Asta e, să vedem ce se-ntâmplă pe alte stadioane atunci!

Gol ManUtd! Phil Jones. Ha! Leverkusen conduce la San Sebastian, iar Şahtior se pare că prinde numai locul 3. Aşa a fost!

La München se petrec lucruri ciudate: City câştigă în faţa unui Bayern care cam rupe tot ce prinde, peste tot! Şi, ca tacâmul să fie complet, Grupa D ne mai fericeşte c-o bombă: Viktoria Plzeň întoarce rezultatul pe final în faţa moscoviţilor de la CSKA şi prinde primăvara Europa League cu 5 înfrângeri şi-un golaveraj mai naşpa chiar decât al Stelei!

Că tot veni vorba de Steaua, ai noştri merg iar pe Stamford Bridge, după numai câteva luni. Dar situaţia e total diferită acum – dacă în martie steliştii au fost foarte aproape de-a elimina campioana de atunci a Europei, azi Chelsea probabil că va face instrucţie cu Pintilii & Co. Cred că până şi cei mai optimişti suporteri vor fi de acord că nu vreun punct smuls la Londra, ci chiar o înfrângere la sub trei boabe diferenţă ar fi o surpriză uriaşă, ţinând cont de cum se prezintă elevii lui Reghe de vreo câteva meciuri încoace, inclusiv în campionat, unde au de înfruntat echipe de mâna a coişpea, nu granzii continentului…

Oricum, rămâne cum am stabilit:

FORZA STEAUA!!!

LE (pe la vreo 4:30PM, după Galata – Juve)

Ăştia cred că au ceva cu italienii – la tragerea pt. grupele CM cică i-au cam făcut din poignet, acum mai mult ca sigur verişorii noştri vor spune c-au fost dezavantajaţi în faţa turcilor… De-ale fotbalului mare, zic! 😀

Bătuta de la Madrid

Ieri am avut din nou seară plină în Champions League. Mai întâi m-am uitat la ultima jumătate de oră din CSKA – Bayern, unde s-a înregistrat o victorie normală a băieţilor lui Guardiola, scor final 1-3.

Apoi s-a revenit la programul normal, întrucât nu se mai disputa niciun alt meci prin Rusia pentru a fi devansat, iar eu am optat, firesc, aş zice, pentru partida dintre madrilenii mei de la Real şi Galata.

N-am să insist foarte mult, bănuiesc că mai toată lumea a văzut ce s-a-ntâmplat – jucătorii lui Ancelotti au câştigat lejer cu 4-1, deşi fără Ronaldo, cu piese importante ca Benzema şi Alonso pe bancă, primul neintrând chiar deloc, al doilea abia pe final, ba mai având şi-un eliminat în persoana lui Ramos, care a luat prosteşte un roşu destul de devreme.

Trebuie să precizez însă c-am fost uşor surprins de unele rezultate. De pildă, mă aşteptam ca Man. Utd să aibă ceva probleme la Leverkusen, iar cei de la City să-i zdrobească pe cehii de la Viktoria Plzeň. Cand colo, a fost fix pe dos – scoruri 0-5, respectiv 4-2.

În cu totul altă ordine de idei, ţinând cont de faptul că-i vorba de altă ligă, la propriu!, azi joacă şi Pandurii-n deplasare cu Dnepr. Cu toate că mulţi dintre suporterii altor echipe nu numai că nu ţin cu Steaua când ai noştri joacă prin Europa, ba se mai şi bucură dacă steliştii comit vreo boacănă, eu n-am să le răspund cu-aceeaşi monedă, deci “Hai Pandurii!”, zic. 😉

PS

Pentru cine sarbatoreşte, adică americanii – Happy Thanksgiving! 😀