Bucureşti – Albena 2017, acum cu autocarul

Am făcut pentru prima oară figura în cauză şi, sincer vă zic, ne-a plăcut la nebunie! Serios – nu tu volan şi oboseală, stai ca belfăru’ şi admiri peisage, mai bagi un senviş, chestii de-astea. Bine, e mai greu să tot soliciţi opriri neprogramate, dar, în mod normal, nici mare bai nu-i.

Ce vedeţi mai sus e o poză făcută de mine ca s-arăt lumii cum călătorim noi, anume c-un rucsăcel pentru amândoi. E drept, Blonzimea-mi mai ducea cu ea separat şi sacoşa de plajă made by Costică, asta ca nu cumva să se-apuce al dvs. cu stimă să urle după haleală pe drum.

Procedura care-i? Păi ghida noastră – simpatică, blondă şi creaţă, că tot era curios un prieten – s-a întâlnit cu noi toţi în faţa Parlamentului, ne-a îmbarcat şi cam asta fu: direcţia Giurgiu, ajuns la frontieră lejer, trecut iar lejer, popas la un OMV pentru ceva chestiuţe, apoi fuga spre Varna. Apropo, Parlamentul e ăsta, în caz că se-ntreba careva:

La Odessos, c-aşa-i zicea portului pe vremuri, cei care mergeau către Burgas – şi-n staţiunile de la sud – s-au mutat în alt autocar. Noi ne-am continuat drumul spre nord, spre Balcic – aşa-i traseul.

Şi-am trecut, cam fără să vrem, şi prin ceea ce bănuiesc a fi staţiunea Sf. Constantin şi Elena. Dar măcar am ginit acolo un restaurant abandonat şi năpădit de bălării. Desigur, nu m-am putut abţine şi-am băgat urgent o foto:

Până la urmă am reuşit să-i depunem pe cei câţiva inşi cu treburi pe la Nisipuri, printre care şi un cuplu cu care făcuserăm la plecare schimb de locuri involuntar, şi-ajungem, în fine, la destinaţia noastră: Albena.

Aici, plin de haioşenii, doar că le povestesc eu după altă vacanţă, asta de Sf. Maria. Hai weekend excelent şi săptămână minunată s-avem toţi, plus toate cele cuvenite sărbătoriţilor perioadei!

Vreme Bună All Inclusive

Plus. Că aşa îi zice regimului de masă contractat de noi, AI+, c-am fi luat noi tot UAI, dar nu mai era disponibil nicăieri anul ăsta. Ce reprezintă acel “+” de-acolo? Accesul la bodega de pe plajă, mi s-a spus, ceea ce nu-i puţin lucru, desigur, dar tot un artificiu de marketing mi se pare, ca să mai estompeze din dezamăgirea ăstora ca noi, obişnuiţi cu Ultra, la vederea ofertei.

Mă rog, revenind la subiectul de bază, care-i faza: într-una din primele zile ale acestui sejur, nişte prieteni aflaţi la Neptun care-şi programaseră o excursie la Balcic, ne întreabă cum e vremea pe la noi la bulgari. Maifrenzilor, răspundem, la all-inclusive am comandat tot ce se putea, că de-aia-i zice aşa, deci inclusiv vreme bună!

Şi chiar aşa a fost! Cred c-am prins nişte norişori o singură dată, când ne-au vizitat ceilalţi amici despre care v-am spus, chiar pe plajă. Dar asta chiar ne-a plăcut, că tocmai ce băgasem o zi din aia cu oră de vărf la jumate, de fapt ore, cam între 11 şi 3, când arşiţa e totală şi eu obişnuiesc să sar pe sub umbreluţe pănă la malul apei. Zic doar de mine, că Blonzimii îi place să păşească pe nisipul fierbinte, ea consideră ghiduşia terapie pentru tălpi!

De altfel, după o altă astfel de zi cu prânz sub soarele dogoritor, observând un afiş în faţa unui restaurant peste drum de staţia de autobuz care merge către Zona Parc, aşa cum e denumită cea în care se găseşte şi Hotelul .Com, îmi zice: uite, spectacol, Dans pe Jar, mâine seară, venim şi noi! Da, da, sigur că da…

Dar apropo de sărit din umbră-n umbră pe plajă când arde nisipul, ne-am întreţinut iar prin faţa camerei cu o broscuţă – nu-s foarte convins c-o fi aceeaşi de-acum trei ani, că fu şi-atunci una, dar cert e că ne-am amuzat şi de data asta: eu am făcut niscai poze cu batracianul, timp în care consoarta-mi a intrat în vorbă cu vecinii basarabeni cărora le-a furnizat poezii pentru copii, iar fetiţele vecinilor bulgari de care am mai amintit s-au distrat de minune cu fiinţa, imitându-i salturile şi rîzând fericite, cel puţin până când părinţii le-au trimis la culcare.

Şi trebuie să spun două vorbe şi despre acel rîs absolut fenomenal, seamănă de numa’ cu cel scos de mingiuca luată de noi suvenir după gestul devenit deja tradiţional, cel de-a o lăsa pe cea mare, “oficială”, de volei, acum rozalie şi cu palmieri mov, în portbagajul unor prieteni pentru a fi cadorisit un copil care să se bucure de ea pe îndelete.

Şi da, cred că trebuie se repet, staţiunea asta e perfectă mai ales pentru familiile cu copii! Şi putem discuta, inclusiv despre acest aspect, dar şi despre orice altceva legat de Albena care v-ar putea interesa, pe la comentarii. Dacă aveţi chef, desigur… Hai weekend (prelungit) excelent s-avem toţi!

Ora de bere, ora de bere, ora de bere – zece fix!

Atunci se termină micul dejun, se deschid barurile din proximitatea hotelului – atât cel cu tuia de care v-am mai povestit, cât şi cel umbros, Lobby pe numele său oficial – şi începe programul de animaţie la piscină. Sau piscine, v-am mai zis că-s mai multe.

O fi sau n-o fi o-ntâmplare, dar eu de fiecare dată când am prins startul acestei animaţii s-a nimerit ca muzica să fie aceeaşi, o melodie vioaie, săltăreaţă, care-mi rămânea în memorie un timp, apoi aveam nevoie de niscai alte elemente pentru a-mi reveni în minte.

Într-una dintre dimineţi am decis la cafea – Blonzimea cafea, că eu cappuccino – şi brânzeturi şi fructe să stăm la piscină în prima parte a zilei, să luăm prânzul la restaurantul clasic şi să mergem abia spre seară la plaja cu nisip, când se mai răcoreşte şi sunt valuri mai mari, chiar dacă depăşim ora patru după-masă.

Stând eu ca şopârla pe un şezlong la soare – chiar am întâlnit într-o zi o şopârlă pe o alee din complex! – şi făcând revista presei online şi-a blogurilor pe care le vizitez mai des, văd cum Toshiro îi cam aduce cu picioarele pe pământ pe dinamovişti, care nu recunoşteau sub nici o formă c-ar fi putut fi blat cu Astra în prima etapă.

Şi-ncep să silabisesc în ritmul piesei cu pricina: UE Di-na-mo, UE Di-na-mo, UE Di-na-mo – tra-la-la! Apoi am observat că merge şi cu fraza folosită pentru a intitula articolaşul de azi şi că parcă se potriveşte chiar mai bine, că doar berea şi marea merg mână-n mână, cum se spune, dar duda cu echipa poliţiei politice tot apucase să stărnească niscai zâmbete prin jur.

De berea propriu-zisă, ce să spun, mie mi se pare mai mult decât ok, deşi destui susţin c-ar fi cam pişwasser: e la dozator – pe el scrie Slavena, pe butoaie am văzut inscripţionat numele Kameniţa – e rece şi slabă. Repet, mie mi se pare că e aşa cum trebuie să fie berea pe litoral, mai ales pe caniculă.

Însă despre vremea comandată parcă şi ea în pachetul all-inclusive, probabil mâine iar şi-acum toate bune tuturor!

Porumbul şi maimuţa

Pentru cei 16 euro vigneta pe o lună plus 80 de kilometri şi ceva din Vamă la Albena, pe bune de nu-i profitabil să mergi la mare la bulgari!

A, da, am mai plătit pe la Lehliu, la o benzinărie de pe autostradă, şi taxa de pod vreo 26 de lei două treceri, dar pe-aia o plăteşti oricum dacă vrei să treci Dunărea dinspre Bucale, că altfel nu se prea poate să ajungi la mare con machina.

Adaugi la preţurile astea exorbitante cam 40 de iepuraşi de căciulă pe zi pentru tot ce vrea muşchiuleţul tău, apoi adio porumb şi maimuţă sur la plajă!

Fix asta fu explicaţia Blonzimii către prietenii care voiau să ne viziteze – şi care ne-au şi vizitat apoi: bă, şezlonguri incluse, umbreluţe, nisip fin şi apă curată, ca să nu mai zic că nu vine nici dracu’ să te reguleze la creieri cu porumbul şi maimuţa, ca pe plajele din România!

Iar pe plajă ai celebrul deja restaurant RAI, care deserveşte hotelul nostru . Com şi Ralitsele. Ăsta se deschide pentru AI la 11 şi e show: zeci de inşi purced către intrare ca zombies ăia din Întoarcerea morţilor vii, doar că în loc de brains, brains, se vede în privirile tuturor cum îngână beer, beer.

Dar despre bere, animaţie şi cum am reuşit eu să reţin piesa de rezistenţă, probabil mâine…

Numai de bine s-auzim!

Pizza, chiftele, cartofi şi friganele

Desigur, eu vorbesc aici numai de cele ce apar în mod constant în tăviţele de lângă frigiderul cu fructe şi prăjituri şi recipientele cu nelipsita îngheţată, întrucât, undeva la doi paşi, găseşti, alături de minunatul grătar, inclusiv cărnaţi şi cremwurşti, ca să nu mai zic de droaia de friptane sfârâind.

Cam ăsta e meniul standard de gustări, în afara meselor principale, la Barul Tuia de la .Com – aşa l-am poreclit noi după ce mi-a făcut o poză Blonzimea cu numitul conifer în planul secund, că lui, oficial, barului adică, îi zice Snack.

Chiftelele alea seamănă teribil cu bifteki de la greci, aplatizate şi condimentate mai ciudat decât ale noastre sau ale americanilor, ba în 2013 remarcasem că şi dimensiunile amintesc de litoralul Mării Egee, nu doar forma. De data asta sunt ceva mai mici şi cu ceva mai puţin condiment din ăla, ceea ce m-a făcut să presupun că folosesc pentru ele cam aceeaşi compoziţe ca pentru ceea ce ei numesc Kebapche – un soi de mititei din zonele slave de sud, buni, fără discuţie, însă care nici nu se compară cu micii noştri româneşti!

Cartofii, în cazul acestor gustări de lângă piscine – da, sunt mai multe, de fapt! – sunt prăjiţi, adică ceea ce anglofonii numesc French Fries. N-ar fi fost nimic de adăugat aici dacă n-aş fi simţit o diferenţă uriaşă între ei fierbinţi şi atunci când se răciseră.

La friganele, însă, după care trebuie să recunosc că nu sunt deloc înnebunit, am de precizat oarece, anume că, pe lângă cele clasice, apar deseori şi nişte excelente felii din specie cu extra caşcaval şi niscai şunci de te duc direct cu gândul la pizza!

Iar pizza-pizza, na, e pizza: Margherita sau Prosciutto sau Funghi sau Prosciutto e Funghi sau… Hai c-aţi prins ideea – e de câteva feluri clasice şi bună, chiar mai bună ca aia de data trecută de la UAI şi cu blat pufos. A, normal, mie îmi place mai mult aia cu blat subţire şi moale de la cărciuma de pe plaja-plajă, cea cu nisip fin auriu deschis de la ţărmul mării, dar despre ce-i şi pe-acolo, data viitoare.

Acum hai săptămână super s-avem toţi!