Experimentele lui Contra

I-am zis eu lui Toshiro că sunt zen la meciul ăsta, dar tot m-am enervat până la urmă. A spus el că echipa de start a selecţionerului e cel puţin ciudată, dar mă gândesc: hai că-s doar experimente.

Şi mă exaspereeeează apoi ambii fundaşi laterali, Hanca şi Ganea. Deci băi, maifrenzilor, nu ştiam dacă se cuvine să rîd cu atâta pohtă la gafele ălora! Vorba lui Pătraru – ăştia de joacă acum în Naţională n-aveau loc acum vreo treij’ de ani nici în echipa din spatele blocului!

Mi-a povestit acum câteva zile şi Keitel: vere, am arbitrat pe-aici un meci de tineret-speranţe. Băi, să vezi ce pase în diagonală de patruj’ de metri, ce preluări pe piept din alergare, ce driblinguri meseriaşe… Păi puştanii ăştia ar fi vedete la noi!

Dar să revenim la maestrul Contra. Când văd că-l schimbă la pauză pe Budescu, înnebunesc: aoleu!

Păi mă, Cosmine, ăla fu singurul fotbalist român care… Pardon! Ăla e singurul FOTBALIST român!

Dar na, asta e, iar eu zic ce zic mereu:

HAI ROMÂNIA!

Advertisements

Remontada cu Chile

Sincer vorbind, ca să-mprumut expresia unei puştoaice din tren, eram convins că Vidal şi gaşca lui se vor pişa pe noi.

Şi, la cum a început meciul de la Cluj, chiar aşa părea să iasă!

Noroc cu execuţia fabuloasă a lui Stancu!

Şi cu aceeaşi la fel a lui Stanciu!

De reacţia lui Băluţă nu mai zic nimic – şi-aşa l-am înnebunit de cap pe-un coleg dinamovist în materie… 😆

A, că nu ne-ajută pe noi cu nimic isprava lui Daum, asta-i totalmente altă poveste! 😀

Hai weekend minunat s-avem toţi! 😉

România, egal cu Spania la Cluj

Eram convins că spaniolii vor şterge pe jos cu noi după ce-am văzut în ce hal ne-am prezentat cu lituanienii, deci nu-mi făceam mari speranţe pentru meciul de aseară şi, vorba celebrului banc, zic: hai măcar să ne distrăm în continuare, că tot am sărbătorit sâmbătă un eveniment important cu friptane, cartofi noi, caşcaval, şvaiţer, caş plus alte brânzeturi, başca şampanie, tort şi alte prăjituri şi muzică la telefon – da, am şi pe mobil net gârlă şi bun, Bernie Sanders! 😀

Aşa că am pus-o şi de niscai pariuri, 1X2 concret. Adică am pariat pe toate variantele simple: în cel mai rău caz, victorie spaniolă, pierdeam 40% din suma pariată, în cel mai bun, victorie românească, o suplimentam cu 90%. Până la urmă fu egal şi-am câştigat 16% perioadă 6, adică un pic mai mult decât cota unică de impozitare – aia introdusă de Tăriceanu, domnusu’ Boc! 😀

De ce îl invoc aici şi pe primarul din Klausenburg? Păi, cum îi spuneam şi prietenului Toshiro, m-a surprins în mod plăcut atmosfera creată de clujeni pe stadion, pentru că, de la unii care au fost în stare să şi-l pună iar edil-şef pe un tip al cărui nume se leagă de un dezastru economic precum cel din timpul regimului Băs, chiar nu mă aştept decât la tot felul de tâmpenii.

În fine, toate bune şi frumoase la partida de-aseară, cu Nicuşor Stanciu omul meciului din nou şi o prestaţie a echipei dătătoare de speranţe în perspectiva Europenelor franceze care se-apropie.

Aşa că hai săptămână excelentă s-avem toţi, ca de obicei! 😉

14:14

Aşa arăta ceasul de la mediabox când, ca un american obişnuit ce sunt, am pornit televizorul sâmbătă abia după prânz.

Zic: bă, stai să vezi aici premoniţie pe UPC – cel puţin două meciuri la care mă uit se termină 1-4!

Ce-a ieşit, de fapt, iată:

– Tottenham – Arsenal 2-1 – ca stelist, normal ar fi să fiu alături de camarazii tunari londonezi, mai ales că ăia de la Spurs nu se poartă tocmai cuşer cu Chiricheş al nostru, dar nu mă indispune din cale-afară rezultatul;

– Stuttgart – Bayern 0-2 – tot ca stelist, deşi din motive care se pierd prin negura vremurilor ajunsesem să ţin cu Borussia Dortmund cândva, nu pot ignora echipamentul roş-albastru şi evoluţiile de cele mai multe ori sclipitoare ale celor din München, başca organizarea clubului bavarez;

– Atletico – Real 4-0 – ei, da, aici fu jale, dar madrilenii mei au meritat-o cu vârf şi îndesat şi nu pot decât să-i felicit pe cei de la (şi cu) Atleti;

– România – Bulgaria 0-0 – ştiu, ştiu, am trimis în teren o selecţionată divizionară, neomogenă, rezultatul nu se pune la palmares, dar un meci nul cu nilşte bulgari deloc convingători astă-toamnă nu pare prea încurajator;

– Juventus – Milan 3-1 – ce-a fost aici mi-a plăcut şi-s convins că vărului Keitel nu, dar va trebui să recunoască şi el că diferenţa de scor e chiar prea mică! 😀

Duminica n-a fost prea complicată: cum am scris şi pe Twitter – doar două partide mi se păreau interesante, anume finala CAF şi amicalul dintre SUA şi Panama.

Din prima confruntare n-am urmărit decât finalul dramatic cu departajarea la penalties – m-am bucurat pentru ivorieni şi mi-a fost milă de ghanezi, dar aşa e-n tenis… ăsta… fotbal! – iar la a doua nu m-am uitat deloc, ci-am văzut pe net că-i 2-0 la pauză şi tot acolo azi dimineaţă că s-a terminat tot atât.

Însă cel mai important lucru întâmplat ieri mi se pare acesta: a făcut Blonzimea Sa iar gogoşi berlineze. 😀

Hai săptămână minunată s-avem toţi!

PS.

La mulţi ani, Lupe, Mordechai, Rapidisto, Cipriane! 😉

Amicale oficiale

Cred că putem numi aşa fără probleme aceste meciuri care aduc destui spectatori pe stadioane, contează când vine vorba de formulele de echipă alese de selecţioneri pentru cele de calificare, sunt menţionate mai mereu – separat cumva, dar menţionate! – de presă, lipsind doar precizarea federaţiei internaţionale şi-a celor naţionale cum că partidele în cauză ar avea caracter oficial, ba dimpotrivă.

Dintre cele disputate aseară, trei s-au încheiat cu rezultate surprinzătoare în opinia mea: Anglia – Norvegia 1-0 din penalty (scorul), Cehia – SUA 0-1 (victoria americanilor) şi Germania – Argentina 2-4 (şi scorul şi victoria americanilor).

In fine, ce voiam să remarc: nici alţii mai cu ştaif, în perioada asta fotbalistică, cel puţin, nu par să se simtă prea bine, deci n-avem nici noi vreun motiv să ne purtăm ca nişte căcăcioşi în faţa grecilor! Ergo:

HAI ROMÂNIA!