Gacci, Gazzi, Guatzi… GOOOOOOOL!

Cred c-am mai spus, pe ici, pe colo, cum stă treaba cu mine şi duda asta: nici nu şuier, nici n-aplaud Valentine’s Day.

Altfel spus, nici nu mă topesc după sărbătoarea-n cauză, dar nici nu mă bag să urlu ca apucatul de streche “huo, bă, Valentine!” – oamenii în general se bucură-n perioada asta, din diverse motive, aşa că lasă-i să se bucure, nu fi labă atât de tristă-ncât să le strici cheful!

În consecinţă, m-am lăsat şi eu dus de valul entuziast-pro şi-am făcut un gest suplimentar faţă de Blonzime, cadorisind-o cu lalele (roş-galbene, ca părul ei acum) şi trufe belgiene (de ciocolată, normal).

Aşa începu weekendu-mi, c-asta era încă de vineri seara.

Şi-a urmat o sâmbătă în care-am făcut cam tot ce trebuia făcut, cu program uşor modificat pe moment, că n-aveam în plan să urmărim victoria Stejarilor de la Cluj şi am sărit peste două meciuri de senzaţie din Bundesliga: Leverkusen – Wolfsburg şi Bayern – Hamburg.

Însă tot “răul” spre bine – am fost nevoiţi să căutăm rezumatele partidelor din Germania şi astfel am dat peste două comentarii geniale – unul în rusă, celălalt în portugheză. Iar brazilianul ne-a amuzat copios şi mi-a inspirat şi titlul de azi – cel puţin aşa mi s-a părut mie că pronunţă numele lui Götze!

Distracţia de sâmbătă seara nu s-a oprit aici – ce-a fost pe Twitter la Sanremo e chiar pişarea lumii!

Ba am înţeles de la o prietenă care-a urmărit mai îndeaproape fenomenul că italienii au fost demenţiali toată săptămâna, făcând un mişto crunt de tot ce se petrece pe-acolo când era cazul şi cu precădere de vestimentaţia unora sau altora care-apăreau pe celebra scenă: se pare că până şi ceea ce unii politicieni tembeli şi sclavii lor de pe la noi numesc “oameni simpli” se pricep în Italia de numa’ la ţoale şi modă.

Chiar îi ziceam unui coleg şi bun prieten – bă, pe mine probabil c-ar fi pus ăia tunurile la capitolul ăsta, că io mă-mbrac de vreo două decenii cam la fel: adidaşi, blugi drepţi clasici, tricou simplu, haios sau de rocker. Şi-asta cu blugii numai în lunile reci de iarnă, că-n rest am “pantascurţi” bej-kaki de colonist!

Dar, lăsând la o parte “stilul” meu de-a mă înţoli, şi că tot veni vorba de colegi şi de festivaluri, să remarcăm faptul că cinematografia românească a mai fost recompensată cu un premiu al naibii de important: Ursul de Argint la Berlin pentru cel mai bun regizor – sincere felicitări, Radu Jude!

Duminica fu mult mai simplă iar, în sensul c-a trebuit să amânăm, cu scuzele de rigoare, ieşitul la bere şi friptane cu încă patru cupluri.

Acestea fiind spuse, hai săptămână excelentă s-avem toţi!

Magdeburg

De bine ce i-am lăudat undeva la limita dintre ridicatul în slăvi şi pupatul în cur pentru revenirea – e drept, senzaţională – din meciul cu Muntenegru, puştanii lui Moldovan au comis-o urât de tot în Germania.

Cum am scris şi-alaltăieri seară pe Twitter, imediat după meci: ruşine, căcăcioşilor! Şi la atât mă rezum – dacă vreţi mai multe reacţii, există grămezi de analize ale prestaţiei catastrofale şi-ale rezultatului dezastruos de la tineret, atât în publicaţiile specializate în sport, cât şi în cele generaliste.

Chiar aşa, o informaţie care le-ar putea fi utilă unora dintre distinşii gazetari: nu e nici Magdenburg, nici Magdemburg, ci pur şi simplu Magdeburg! 😀

Neuer libero

NeuerLibero

Klose

KloseGhana2014

Cu inima smulsă din piept

paraschivescu-radu-cu-inima-smulsa-din-piept