Gacci, Gazzi, Guatzi… GOOOOOOOL!

Cred c-am mai spus, pe ici, pe colo, cum stă treaba cu mine şi duda asta: nici nu şuier, nici n-aplaud Valentine’s Day.

Altfel spus, nici nu mă topesc după sărbătoarea-n cauză, dar nici nu mă bag să urlu ca apucatul de streche “huo, bă, Valentine!” – oamenii în general se bucură-n perioada asta, din diverse motive, aşa că lasă-i să se bucure, nu fi labă atât de tristă-ncât să le strici cheful!

În consecinţă, m-am lăsat şi eu dus de valul entuziast-pro şi-am făcut un gest suplimentar faţă de Blonzime, cadorisind-o cu lalele (roş-galbene, ca părul ei acum) şi trufe belgiene (de ciocolată, normal).

Aşa începu weekendu-mi, c-asta era încă de vineri seara.

Şi-a urmat o sâmbătă în care-am făcut cam tot ce trebuia făcut, cu program uşor modificat pe moment, că n-aveam în plan să urmărim victoria Stejarilor de la Cluj şi am sărit peste două meciuri de senzaţie din Bundesliga: Leverkusen – Wolfsburg şi Bayern – Hamburg.

Însă tot “răul” spre bine – am fost nevoiţi să căutăm rezumatele partidelor din Germania şi astfel am dat peste două comentarii geniale – unul în rusă, celălalt în portugheză. Iar brazilianul ne-a amuzat copios şi mi-a inspirat şi titlul de azi – cel puţin aşa mi s-a părut mie că pronunţă numele lui Götze!

Distracţia de sâmbătă seara nu s-a oprit aici – ce-a fost pe Twitter la Sanremo e chiar pişarea lumii!

Ba am înţeles de la o prietenă care-a urmărit mai îndeaproape fenomenul că italienii au fost demenţiali toată săptămâna, făcând un mişto crunt de tot ce se petrece pe-acolo când era cazul şi cu precădere de vestimentaţia unora sau altora care-apăreau pe celebra scenă: se pare că până şi ceea ce unii politicieni tembeli şi sclavii lor de pe la noi numesc “oameni simpli” se pricep în Italia de numa’ la ţoale şi modă.

Chiar îi ziceam unui coleg şi bun prieten – bă, pe mine probabil c-ar fi pus ăia tunurile la capitolul ăsta, că io mă-mbrac de vreo două decenii cam la fel: adidaşi, blugi drepţi clasici, tricou simplu, haios sau de rocker. Şi-asta cu blugii numai în lunile reci de iarnă, că-n rest am “pantascurţi” bej-kaki de colonist!

Dar, lăsând la o parte “stilul” meu de-a mă înţoli, şi că tot veni vorba de colegi şi de festivaluri, să remarcăm faptul că cinematografia românească a mai fost recompensată cu un premiu al naibii de important: Ursul de Argint la Berlin pentru cel mai bun regizor – sincere felicitări, Radu Jude!

Duminica fu mult mai simplă iar, în sensul c-a trebuit să amânăm, cu scuzele de rigoare, ieşitul la bere şi friptane cu încă patru cupluri.

Acestea fiind spuse, hai săptămână excelentă s-avem toţi!

9 la 2 în Bavaria, 17000 la Bucureşti

A facut înconjurul globului, nu-i nicio păcăleală: Bayern a umilit SV Hamburg cu 9-2, în Bundesliga, sâmbătă.

Acum nu foarte mult timp discutam cu colegul Andy şi eram amândoi de acord: bavarezii marchează de câte ori pot, fără milă!

De remarcat, însă, că apărarea lui Bayern nu e tocmai impenetrabilă, mai ales când vine vorba de faze fixe din preajma careului. La cum îi ştiu eu pe italieni, cei de la Juventus probabil că vor încerca să profite exact de asta, altfel n-au nicio şansă în dubla întâlinire de Champions League.

Dincoace, mai pe la noi, la partida dintre Dinamo şi Astra, marea surpriză n-a consituit-o nici prestaţia mult peste aşteptări a dinamoviştilor, nici cea ceva mai slăbuţă a oaspeţilor, nici măcar rezultatul final, cât asistenţa neobişnuit de numeroasă pentru un meci de-al “miliţienilor”: peste 17000 de oameni prezenţi la stadion!

E drept, vremea a fost frumoasă ieri şi meciul s-a jucat pe Arena Naţională. Altfel… 😆

Hamburgerii muzicali

La Hamburg:

Vodpod videos no longer available.

Familia Lupu din Bacău a monopolizat cântatul stradal din Hamburg. Nu fură, nu bagă mâna în buzunar, nu dă în cap. Cu acordeoane, saxofoane şi instrumente de percuţie îşi câştigă existenţa opt luni pe an în oraşul de unde se spune că a emigrat în America inventatorul “chiftelei jupuite”. Poate că de aceea membrii familiei îşi spun în glumă că sunt hamburgheri şi ei. Hamburgheri muzicali.