Steaua, meci slăbuţ aseară cu oltenii

Am ajuns pe Arenă cu văru’ Keitel, aflat in trecere prin urbe. Ne-am zis noi că fi-va distracţie cu prăzarii, cum le zice el – eu le spun mai altfel, gen Craiolguţa, FC Praz, chestii de-astea ceva mai finuţe, parcă. 😀

Ei bine, ce-a fost de fapt s-a văzut: un egal norocos după un joc ruşinos deşi am dominat copios, oaspeţii având un singur şut pe poarta lui Niţă tot meciul, probabil golul – aşa am înţeles citind niscai statistici.

Mă rog, noi de distrat tot ne-am distrat, relaxaţi fiind după o masă mişto la Casa Bucur, că eu tot aşa-i zic şi după rebranding. Ce-am făcut? Păi am urlat ca apucaţii – la ai noştri! – de yo, cel puţin, am simţit că-s pe cale să răguşesc – m-am amuzat chiar, gandindu-mă că n-am făcut-o-n vacanţă cu BR RC şi se-ntâmplă după câteva zbierete mai energice pe stadion! 😆

Şi, c-adusei vorba de concedii, apar eu zilele astea şi cu impresii de călătorie din proaspăt încheiatul sejur pe litoral, aşa cum am promis într-un răspuns la un comentariu de la articolaşul anterior. 😉

Acum, hai săptămână minunată s-avem toţi!

Advertisements

Steaua, tot pe primul loc, chiar şi furată cu Dinamo!

Miercuri seară, când fu meciul în care Steaua s-a aflat în ciudata postură de oaspete pe Arenă, pe la noi se spuneau poveşti la gura sobei, ba se frigeau şi niscai hamburgeri pe plită, marca Blonzime!

Noroc cu un prieten dinamovist, că el mi-a reamintit prin SMS de partidă – se bucura, deci intru pe Twitter să aflu adevărul de la niscai neutri: exact cum îmi imaginasem că se-ntâmplase de fapt, steliştii jucaseră ceva mai bine, dar căţeii conduceau la pauză…

A doua zi aveam să aflu încă vreo câteva detalii semnificative: Haţegan refuzase acordarea unui alt penalty clar pentru ai noştri, pe-ai lor îi iertase de măcar o eliminare la Nedelcearu şi, în general, tolerase jocul la rupere practicat de gazdele din foaia de joc.

Păi, băi nenică, în condiţiile astea, pe bune, statisticile invocate de unii, ca Cristi Geambaşu, de pildă, nu mai au nicio relevanţă: la un foarte probabil 2-0 pentru Steaua şi cu cel puţin un om mai puţin, ai lu’ Andone, şi-aşa praf, nu mai egalau nici în visele cele mai umede, iar de întors rezultatul ce să mai vorbim… Ba, mai mult ca sigur, prin partea secundă s-ar fi chinuit să evite o altă umilinţă administrată de-ai lu’ Reghe!

În fine, asta-i situaţia acum, ce-i pe tabelă rămâne şi cu asta basta: Viitorul a avut şansa de-a deveni lider pentru o zi şi-a profitat de ea, câştigând lejer cu Craiova, chiar dacă oltenii făcură ceva scandal. Sincer, acum, ăştia ai lu’ Hagi mi-s chiar simpatici, nu m-ar deranja să ia ei titlul, fie şi-n dauna Stelei!

Mă rog, vedem ce-o fi lunile următoare… Până una alta, e de precizat c-am sărit peste întâlnirea cu Pandurii – am ajuns în Bucureşti ieri către seară, am băgat rapid o ciorba acră, m-a luat somnul pe la şapte şi-un pic şi-am dormit buştean pănă azi dimineaţă! Când am intrat, normal, pe GSP să văd scorul. Apoi pe Digi pentru rezumat: victorie destul de uşoară, ce să zic… Ar fi mişto să-i bată şi Gazul pe dinamovişti azi, nu?

Hai săptămână minunată s-avem toţi!

Steaua, victorie în Europa League!

Am pus în titlu semnul exclamării pentru că, la fel ca mai toată lumea, cred, mă aşteptam s-o furăm şi de data asta.

Şi-aşa şi părea să se-ntâmple – după o primă repriză dezamăgitoare a steliştilor, turci de la Osmanlîspor conduceau meritat la pauză.

Doar că-n partea secundă se petrece inimaginabilul: Steaua joacă, în fine, fotbal şi revine spectaculos, reuşind să obţină o victorie mai degrabă incredibilă, una la care mulţi dintre noi nici măcar nu mai speram!

Desigur, şansele băieţilor lui Reghe de-a prinde primăvara europeană rămân minuscule, dar ele există încă. În plus, am avut şi-o seară frumoasă pe Arenă, revigorantă pentru români în general.

Hai weekend excelent s-avem toţi!

Piţurcă e de vină!

Staţi calmi: nu dau vina pe el pentru victoria lui Trump – chiar scârboasă atitudinea democraţilor care nu recunosc rezultatele alegerilor prezidenţiale!!! – şi nici pentru triumful filoruşilor, politic vorbind, prin state apropiate geografic, dacă nu chiar şi cultural-identitar, precum Republica Moldova. Nu!

Folosesc expresia din titlu pentru că Vărul Keitel cel mic mi-a zis fix asta imediat după meci şi are dreptate: ce păţeşte Daum acum, când e luat la şuturi verbale de niscai oameni implicaţi în fotbal binidităt, totuşi, e parfum pe lângă ce-a păţit Piţi acum trei ani, de pildă, când cu barajul pentru Mondiale contra grecilor!

Şi, dac-ar fi fost el acum selecţioner, habarniştii care-l înjurau de mama focului atunci prin social media şi care mai şi recunoşteau cu mândrie că nu le place fotbalul, l-ar fi prins pe stradă şi l-ar fi scuipat, iar gospodinele telenoveliste, care mai comută în vreo pauză publicitară de la Suleyman la vreun meci al Naţionalei din An în Paşti, l-ar fi pălit cu tigaia în moalele capului!

Concluzia mea serioasă după ce-am văzut partida de vineri seară? Simplă: ca şi Grecia la dubla din 2013, Polonia fu mai bună, a demonstrat-o cu prisosinţă şi Lewandowski & Co. merită felicitaţi.

Atât. Iar noi să ne calmăm şi săptămână faină s-avem toţi!

Azi jucăm cu Manchester City

Sau Shitty, cum o numeşte un prieten…

Mă rog, eu nu sunt chiar atât de pornit pe ăştia, ba chiar am spus-o de la tragerea la sorţi: avem şanse prea mici spre deloc.

Dar şi dacă-i batem…

Hai, FORZA STEAUA!

Şi săptămână minunată s-avem toţi!