Ce-am făcut noi pe la munte recent

Maică-mea ne pregătise la ţară sărmăluţe-n foi de viţă şi, după ce-am băgat la ghiozdan ca meseriaşii, am adormit buştean şi Blonzimea şi eu.

Conform obiceiului, ne-am trezit dimineaţa devreme – cântat de cocoşi prin vecini, ciripituri de păsărele pe sub fereastra noastră, a camerei care dă spre grădina dinspre stradă etc.

Tot conform obiceiului, după o cană de socată de sezon pe stomacul gol, eu am mai pus cornul câteva ore şi pe la prânz am băgat un mare brunch ca să fiu în formă pentru şedinţa foto cu natura.

Normal că principala atracţie a zilei era finala de la Roland Garros a Simonei, pe care eu, personal, o vedeam deja câştigată. Ce s-a întâmplat, până la urmă, se ştie: domnişoara Ostapenko a luat meritat titlul care părea rezervat anul ăsta pentru Halep – când revii în halul ăla de frumos, concluzia cam asta ar trebui să fie, zic eu.

M-am calmat amuzându-mă cu reacţiile pupinklausiştilor după conferinţa de presă comună a preşedinţilor Trump şi Iohannis: tipu’ l-a chemat pe-al nostru să dea exemplu România de supunere, vine un tembeluş ca Pantazi ăla şi bagă tema luptei anticorupţie prin mlaştina bucureşteană, Donald răspunde că e bine să lupţi anticorupţie şi toţi tefeleii cad în extaz. Păi ce sula lu’ Hector voiaţi să declare liderul Statelor Unite, bă???

Ia să-l fi întrebat un jurnalist adevărat pe omul numărul unu în SUA ce părere are de faptul că Retardatul nostru naţional s-a asociat benevol cu penibilele mişcări de tip hashtag rezist, alea soroşiste care-i tot dau la gioale şi lui Trump însuşi, atunci să vezi show!

Prin urmare, am primit foarte calm şi înfrângerea previzibilă de la Varşovia, ba ne-am mai şi distrat: Blonzimea l-a luat urgent în balon pe Daum – iar ne zice ăsta că nu-i nicio problemă când o luăm pe coajă şi că practicăm un fotbal de calitate!

Apoi ne-am apucat să facem poze cu luna plină şi galbenă prin viţa de vie. Sau alături de hornul sobei de pe acoperiş. Sau cu amorsă de frunze de nuc.

Hai săptămână minunată s-avem toţi!

România, meci în deplasare cu Polonia

Trebuie să recunosc din start: sunt extrem de sceptic în privinţa capacităţii Tricolorilor de-a face mare brânză la Varşovia, ceea ce nu mă împiedică, totuşi, să sper într-o minune.

De la prietenul Toshiro aflu că bagă un mare Nessebăr, care sună foarte mişto şi-i doresc vreme bună, adică fix cum îi place lui şi-l aşteptăm cu poveşti de pe-acolo. 😉

Şi noi tragem o fugă iar pe la munte peste weekend, deci hai să-l avem toţi excelent!

PS

Normal, HAI ROMÂNIA!!!

Piţurcă e de vină!

Staţi calmi: nu dau vina pe el pentru victoria lui Trump – chiar scârboasă atitudinea democraţilor care nu recunosc rezultatele alegerilor prezidenţiale!!! – şi nici pentru triumful filoruşilor, politic vorbind, prin state apropiate geografic, dacă nu chiar şi cultural-identitar, precum Republica Moldova. Nu!

Folosesc expresia din titlu pentru că Vărul Keitel cel mic mi-a zis fix asta imediat după meci şi are dreptate: ce păţeşte Daum acum, când e luat la şuturi verbale de niscai oameni implicaţi în fotbal binidităt, totuşi, e parfum pe lângă ce-a păţit Piţi acum trei ani, de pildă, când cu barajul pentru Mondiale contra grecilor!

Şi, dac-ar fi fost el acum selecţioner, habarniştii care-l înjurau de mama focului atunci prin social media şi care mai şi recunoşteau cu mândrie că nu le place fotbalul, l-ar fi prins pe stradă şi l-ar fi scuipat, iar gospodinele telenoveliste, care mai comută în vreo pauză publicitară de la Suleyman la vreun meci al Naţionalei din An în Paşti, l-ar fi pălit cu tigaia în moalele capului!

Concluzia mea serioasă după ce-am văzut partida de vineri seară? Simplă: ca şi Grecia la dubla din 2013, Polonia fu mai bună, a demonstrat-o cu prisosinţă şi Lewandowski & Co. merită felicitaţi.

Atât. Iar noi să ne calmăm şi săptămână faină s-avem toţi!

Doar egal în Kazahstan

Pe cât de plăcut m-a surprins jocul reuşit de Tricolori la Erevan, pe-atât de mult m-a dezamăgit rezultatul de-aseară.

Bine, nu m-am entuziasmat eu din cale-afară după meciul din Armenia, dar, după o asemenea victorie lejeră, chiar m-aşteptam să câştigăm şi la Astana, cu toate piedicile care se vor fi ivit.

Şi s-au ivit destule – am văzut foarte bine toţi ce-au păţit ai noştri într-un Kazahstan băgat în Europa fotbalistică numai UEFA ştie de ce: la hotel jefuiţi, de arbitru furaţi, de adversari cotonogiţi la propriu etc.

Normal era s-avem acum 9 puncte. Avem doar 5. Măcar de s-ar face 8 peste o lună, după meciul cu Polonia…

Oricum, orice-ar fi, rămâne cum am stabilit: HAI ROMÂNIA!

Polonia în doliu

Tragedia care s-a petrecut sâmbătă, accidentul în care a pierit elita politico-militară a Poloniei, a cutremurat întreaga lume liberă.

Ca apropiat al acestui popor şi admirator al şcolii de film poloneze, îmi exprim regretele şi pe această cale.

Naţiunii poloneze, prietenilor mei Lidka, Malgorzata, Agnieska, Pawel, Grzegorz şi tuturor celorlalţi amici din Polonia le doresc să fie puternici sufleteşte, aşa cum i-am cunoscut de douăzeci de ani încoace.

Cu scuzele de rigoare pentru imposibilitatea redactării acestui mesaj în limba dumnealor, îi asigur pe toţi polonezii că le împărtăşesc durerea.

Condoleanţe, Polonia!

PS

Îmi cer iertare în numele unor compatrioţi care comentează doar ca să se afle-n treabă. Cauzele tragediei aviatice sunt încă neclare, dar un lucru este sigur: eroarea de pilotaj trebuie exclusă din această ecuaţie!