Bă, eu merg la referendum

Iar. La fel am făcut şi-n 2012. Şi la fel vor face şi Blonzimea şi miacă-mea şi multe alte rude şi mulţi alţi prieteni.

Eu nu mă consider vreun radical pe tema dezbătută, cât mai degrabă unul dintre cei întărâtaţi de propaganda boicotarzilor.

A, desigur, fiecare are dreptul să facă fix ce-i trece prin căpuţ, dar eu cred sincer că un om cu toate ţiglele pe casă, în caz că n-are altceva mai bun de făcut la modul serios, nu poate refuza o asemenea ocazie rară oferită de politicieni, adică cea de a-şi exprima direct şi democratic opţiunea proprie şi personală privind un anumit subiect de interes general.

În concluzie, îi invit pe toţi cei care au dubii în ceea ce priveşte evenimentul naţional de mâine şi poimâine să-şi sacrifice cateva minute, dacă se poate, pentru a pune o ştampilă pe multele buletine tipărite de autorităţi.

Şi hai weekend excelent s-avem toţi!

Advertisements

Copa America – finala 2015

Trebuie să precizez din start că n-am urmărit îndeaproape competiţia în cauză pentru simplul fapt că foarte multe partide s-au disputat la ore imposibile; sau, dacă nu neapărat, s-au suprapus peste evenimente care mă interesau mai mult, ca emisiunea Starea Naţiei până să intre în vacanţă, de pildă. Ce-am făcut atunci? Păi m-am interesat de scoruri când se făcea dimineaţă-n Europa.

Asta până sâmbătă, când vărul Keitel, aflat prin Bucureşti peste weekend, a insistat să ne uităm la meciul din America de Sud. Ideea lui s-a dovedit, pănă la urmă, excelentă, aşa cum se-ntâmplă de multe ori, c-am asistat la un joc de calitate, însă îmi pare rău că nu l-am luat de-o “haripă” să-l duc într-un pub deschis recent în apropiere pentru a vedea meciul omeneşte, nu pe net, că numai net am de la Digi acasă.

În fine, despre desfăşurerea ostilităţilor puteţi citi mai pe îndelete în GSP, eu mă voi rezuma doar la a povesti pe scurt ce fu pe la noi: am stat geană pe monitor şi-am avut parte, repet, de-un joc plăcut, mai ales că nu era vorba de implicare emoţională. Bine, m-a întrebat N. pe la începutul vizionării dacă am o favorită şi i-am răspuns că Chile – pentru că echipament roş-albastru 😀 – dar că nu mă voi apuca să spumeg în stil boroman în caz c-ar învinge Argentina.

Mă rog, ce s-a întâmplat se cam ştie, cred: gazdele competiţiei au câştigat meritat trofeul după ce au executat mai bine decât adversarii loviturile de departajare. De ce spun “meritat”? Păi fix despre asta discutam cu văru’ – că duda cu “loteria” reprezintă un clişeu cam tâmpiţel, întrucât avem de-a face cu un criteriu sportiv cât se poate de ok, sau, oricum, mai corect ca rişca de pe vremuri: cine bate mai bine de la 11m se alege şi cu victoria, cazurile în care e vorba de noroc şi-atât în asemenea situaţii fiind extrem de rare, ba chiar inexistente, aş zice, că nici nu-mi vine-n minte vreunul!

Dar, că tot am amintit mai devreme de apucăturile unora “pe plane interne”, vorba mea într-o poezea parodică, să ne îndreptăm puţintel atenţia şi către ghiduşia asta – cât de serioasă o fi treaba, nu ştiu, dar ştiu, în schimb, destul de multă lume pricepută pe bune la fotbal, în frunte cu vărul Keitel cel tot invocat azi, care urlă de multişor despre niscai matrapazlâcuri înfăptuite pe la echipa aia tot de el poreclită Asociaţia Sportivă a Arbitrilor. 😉

Altfel, ca de obicei în zi de luni – hai săptămână excelentă s-avem toţi!

PS

En cas que vrea cineva să combată pe marginea celebrului deja referendum grecesc, sunteţi invitaţii mei s-o faceţi tot aici, că eu n-am chef să postez nimic separat pe tema-n cauză! 😀

Jack Fermecătorul

E atât de uşor să-l iei pe băsistul tipic, să-i zicem Sulică “MCV-Schengen” Frânaru de pe Facebook, şi să-i spui că el, care freacă menta la stat sau, mai grav, la o firmă care, în proporţie covârşitoare, face afaceri pe şpagă cu acelaşi stat, e de dreapta pentru că-i detestă pe întreprinzătorii privaţi – esenţa dreptei politice, de altfel! – care, ai dreq, îşi iau maşini din banii proprii şi nu stau la coadă la credit ca corporatistul obişnuit!

Din moment ce l-ai convins, îl vei observa cum pune urgent botul la tâmpenii de genul EBA e genială, Roberta cinstită sau Udrea virgină. Aşa că va ajunge foarte repede la concluzia că parlamentarii E răi, E prea mulţi şi hai dreq la referendumu’ care ni-l dă haiosu’ ăla dă Băsescu, dă-i în gâţi dă români!

Cam (h)asta e, mânca-v-aş, cu referendumu’ lu’ omu’ – e ca şi cum ar zice, vorba cântecului, uşor modificată: Sunt Terente! Ba nu, sunt Jack Fermecătorul!

Şaişapte, mă?

Beli-mi-aţi pula!

Unde gâţii mamii voastre doar şaişapte, jegurilor?

Am fost opt milioane, scârbelor!

Plus vreo patru fără curaj s-o recunoască!

Făcea-v-aş şi dregea-v-aş de infractori împuţiţi!

Peste trei milioane

Că tot ne-au înnebunit ziarele şi televiziunile cu începutul de an şcolar – n-ar fi interesant de observat că sunt aproximativ 3.200.000 (trei milioane două sute de mii) de elevi înscrişi?

Adică, în majoritate covârşitoare, minori.

Adică fără drept de vot!

Zic şi eu, nu dau cu parul…