Steaua câştigă la Botoşani mai uşor decât credeam

Am făcut ieri ochi mult mai devreme decât obişnuiesc într-o duminică dimineaţă, aşa c-am reuşit încă o performanţă pe lângă cele de care aminteam zilele trecute: am aţipit la pauză, imediat după ce-a marcat Bizonul.

Noroc cu Blonzimea şi plăcintele ei aburinde, proaspăt scoase de la cuptor, că m-am trezit pe finalul meciului, când era deja 2-0 pentru ai noştri, că înscrisese şi Man. şi-am prins în direct şi golul lui Tănase.

Sincer, nu m-aşteptam să facem nici un joc prea bun şi nici să învingem atât de categoric – gazdele sunt, până la urmă, o echipă foarte bună pentru România…

Altfel, despre faptul că întâlnim Lazio în primăvara europeană, ce-ar fi de zis? Eu consider că orice adversar ne-ar fi adus tragerea la sorţi de azi, oricum ar fi avut prima şansă la calificare.

Hai săptămână superbă s-avem toţi!

Advertisements

Noroc cu pizza

Deşi ieri am tot vorbit peste zi despre evenimentul cu pricina, m-am trezit şi eu abia pe la zece jumate: băi, joacă Steaua!

Butonez telecomanda şi nimeresc la altă partidă. Aoleu, doar 1-1, zic, apoi ma liniştesc: a, asta e ceva prin Belgia.

Şi-ajung unde mă interesa şi-mi pică faţa: Astra conducea cu 2-0 prin minutul 82!

Timp de-o revenire ar mai fi fost, teoretic, doar că băieţii lui Dică lăsau senzaţia că nu-s în stare de mai nimic, cum o tot lasă de câteva meciuri încoace.

O echipă cu pretenţiile Stelei ar fi trebuit să se impună lejer la Giurgiu, la fel cum ar fi trebuit să câştige fără probleme şi la Iaşi sau în Cehia.

Se pare că Budescu&Co. s-au cam săturat de marcat, după ce au înscris cinci goluri cu Craiova, şapte cu Timşoara…

Oricum, la mine a fost cam ca-n banc: aseară Steaua a pierdut, dar măcar eu am halit nişte pizza.

Hai săptămână minunată s-avem toţi!

Dacă bătea şi Steaua la Iaşi…

…acum rânjeam şi noi bucuroşi după victoria categorică a clujenilor în Ştefan cel Mare.

Bine, de amuzat tot ne amuzăm cu noua boacănă dinamovistă, dar parcă nu ne pică prea bine revenirea ceferiştilor pe primul loc.

Faza serii a venit oricum dinspre pecehaşi. Iar! Favoriţii lor o luau pe coajă meseriaş, iar ei îi pupau în cur pe oaspeţi că-i vor campioni, după ce timp de vreo oră le-au tot înjurat antrenorul! 😆

Hai săptămână minunată s-avem toţi!

Experimentele lui Contra

I-am zis eu lui Toshiro că sunt zen la meciul ăsta, dar tot m-am enervat până la urmă. A spus el că echipa de start a selecţionerului e cel puţin ciudată, dar mă gândesc: hai că-s doar experimente.

Şi mă exaspereeeează apoi ambii fundaşi laterali, Hanca şi Ganea. Deci băi, maifrenzilor, nu ştiam dacă se cuvine să rîd cu atâta pohtă la gafele ălora! Vorba lui Pătraru – ăştia de joacă acum în Naţională n-aveau loc acum vreo treij’ de ani nici în echipa din spatele blocului!

Mi-a povestit acum câteva zile şi Keitel: vere, am arbitrat pe-aici un meci de tineret-speranţe. Băi, să vezi ce pase în diagonală de patruj’ de metri, ce preluări pe piept din alergare, ce driblinguri meseriaşe… Păi puştanii ăştia ar fi vedete la noi!

Dar să revenim la maestrul Contra. Când văd că-l schimbă la pauză pe Budescu, înnebunesc: aoleu!

Păi mă, Cosmine, ăla fu singurul fotbalist român care… Pardon! Ăla e singurul FOTBALIST român!

Dar na, asta e, iar eu zic ce zic mereu:

HAI ROMÂNIA!

Fantezie cu vişine

Aşa se numeşte minunea cu care m-a binecuvântat Blonzimea, un tort de basm făcut de soţia unui coleg de-al ei de birou.

Că da, noi aşa obişnuim, să ne-apucăm de sărbătorit în seara din ajunul aniversării în sine – exact, abia azi fac 41! 😀

Şi ce cadou mai frumos – pe lăngă tortul de care vorbeam, desigur – puteam primi decât o victorie senzaţională a României?

Hai weekend excelent s-avem toţi!