Steaua, victorie la Beer Şeva

Eram convins că-nvingem în Israel. După primele minute, însă, zic: stai aşa că nu-i aşa, e mult mai greu cu ăştia. Şi aflu şi eu de la TV că “ăştia” sunt campioni în ţara lor.

Ba şi marchează, doar că tuşierul vede ofsaid. De altfel, arbitrii au cam tras cu noi aseară – centralul n-a observat pe final un henţ al nostru în careul propriu care-nsemna, logic, penalty pentru ei.

Bine, nu-i cazul acum să ne dăm cu capul de pereţi, ca unii boromani, probabil – am avut şi noi parte de arbitraje defavorabile cu duiumul, deci stăm calmi.

Acum ne bucurăm c-am scos nouă puncte din nouă posibile într-o grupă europeană şi felicităm echipa pentru rezultat, dar în special pe Dică, Harlemică, Teşerică şi Costică, plus Niţă, desigur – ei mi s-au părut cei mai buni de la Steaua în meciul ăsta.

Hai weekend excelent s-avem toţi!

Advertisements

Fotbal şi murături

Cu asta m-am ocupat în weekend. În sensul că eu m-am uitat la fotbal şi Blonzimea a muncit la murături.

Bine, am asistat-o şi eu întrucâtva: ca un artist ce sunt, am sculptat pisici în ţelină. Ba am făcut şi-o steluţă şi-acum sper să n-apară tălpanii să-mi spună ca n-aveam dreptul ăsta.

Că tot am discutat cu un prieten despre mărci, tot încercând să-i explic ce-i aia un rebranding, adică ce s-a petrecut la Steaua lui Gigi…

În fine, ideea de bază rămâne că n-am reuşit să câştigăm la Pandele, dar măcar avem şi-acasă murături, nu doar în echipă.

Deci hai săptămână superbă s-avem toţi!

Victorie la Braşov şi cu Şepşi Oeşca

Serios, aşa am înţeles de la comentatori că se pronunţă: Şepşi Oeşca. Iar dacă jurnaliştii au decretat astfel, mă conformez. Vorba crainicului din Giuleşti – Burke se scrie, Burche de citeşte.

Normal, în zi de meci, sună Keitel: vere, eu aş lua un X. Sau, fie, un 2 chinuit… Haidi bre, zic, ăia-s praf. Chiar mai praf ca Dinamo! Le dăm lejer vreo trei sau patru. Bă, să-ţi fie gura aurită, Doamne-ajută!

Desigur. ştim acum ce-a fost: Sepsi-Steaua 0-4. Scurt şi cuprinzător. Şi-l sun şi eu pe el. Meserie, am avut dreptate? Am. 😀

Deci hai săptămână minunată s-avem toţi!

Victorie importantă la Lucerna

Am aflat abia recent că prietenii noştri sibieni cu magazinul de brânză şi slană sunt, de fapt, covăsneni. Aşa că i-am rebotezat sibieni-covăsneni.

Ei, de la sibienii ăştia covăsneni a luat Blonzimea niscai produse tradiţionale şi-am înlocuit minipizzele – tocmai ce-am refăcut stocul azi, staţi calmi! 😀 – c-un soi de Meniu Hagi mai diversificat: caşcaval simplu gras, caşcaval afumat uşor deshidratat, brânză de capră, caş dulce proaspăt, roşii, măsline, ardei şi-un colţ de pită ardelenească din aia adevărată, consistentă.

Şi-ncepe meciul. Meci de care Keitel uitase. Vere, zice, am uitat cu desăvârşire că jucăm azi în Europa League, iar acum sunt în drum spre o conferinţă, deci ţine-mă şi pe mine la curent cu ce-i pe-acolo prin SMS, bitte!

Deci da, ţinând cont de faptul că Ilie Dobre a zis fără urmă de patimă în glas ceva de-un gol, presupun c-au marcat ăia. Pff, ce petarde avem în lot dacă ne conduce o echipă ca Lugano, aflată pe ultimul loc în Elveţia!

Mă rog, merg la TV şi văd că Steaua nu joacă tocmai rău. Ba, în repriza secundă, suntem călare pe ei de la-nceput. Iar asta se vede şi pe tabelă destul de rapid: două goluri de senzaţie Budescu şi Junior Morais, cu Man of the Match decisiv în ambele faze, iar lucrurile reintră-n normal.

Vorbesc şi cu unul dintre prietenii dinamovişti care veniseră cu vestitul deja pronostic 3-1 duminică. La fel a zis şi-acum, doar că pentru FCSB, cum s-a exprimat el. Şi insistă: bre, dacă dădea ăla penalty la henţul ăluia, îmi ieşea de data asta la marea meserie: scor deschis de elveţieni, 1-1 la pauză şi bateţi voi cu 3-1.

Aşa-i. Să-ţi dea Dumnezeu sănătate maximă şi distracţie faină prin Maramureş, frăţel! Că eu consider această victorie chiar importantă pentru noi – ne-a ajutat să ne instalăm confortabil pe primul loc din grupă, acolo unde ne stă nouă bine.

Hai weekend minunat s-avem toţi!

Steaua – Dinamo 1-0, 24 septembrie 2017

Minipizzele se coceau frumos în aşteptarea meciului. Blonzimea întreabă: meci strâns, ce zici? Hmm, răspund, eu mă gândesc că trebuie să le dăm de la 3-0 în sus, orice alt scor e inacceptabil.

Şi-ncepe. Şi eu încep să sper într-un egal măcar, văzând ce se petrece pe teren. Şi-aproape toţi amicii dinamovişti mă bombardează c-un pronostic: 1-3. Parcă-s vorbiţi…

Dar, na belea pentru ei: gol Steaua şi toate revin la normal – ai noştri joacă din ce în ce mai bine, ai lor din ce în ce mai prost. Miri face schimbări de comă, îl trimite şi pe Bochilă în atac, însă noi nu reuşim, totuşi, să profităm – ratăm în neştire, inclusiv un penalty!

În fine, se termină. Victorie. Gigi cântă pe Maybach. Galeria roş-albastră le umple căţeilor frigiderul de carne. Becali nu se bagă la asta. Şi bine face.

Sună şi Keitel, înjurându-i de mama focului pe tefelisto-securişti. Lasă-i mă-n durerea lor pe-ăia, zi de meci! Ce dreq să zic? Bine că i-am bătut, dar e inadmisibil să joci de la egal la egal cu o echipă atât de praf ca Dinamo!

Ba m-a mai enervat şi Budescu, insistă. Cum să execuţi în halul ăla? Tare şi pe colţ, asta-i regulă. A şutat ca o băşină. După care şi-a pus mâinile-n cap în loc să urmărească mingea respinsă.

Mă uit şi la Toshiro pe blog. Are aceeaşi opinie. Mă rog, eu cred că Penedo a fost meseriaş tot meciul şi mai ales la faza cu pricina – cu vreun alt portar între buturi, mi-e că Dinamo chiar îşi lua cum am zis, de la trei boabe încolo.

Prin cartier e linişte şi pace. Gălăgioşii coregrafi care, habar n-am de ce, se comparaseră cu Avram Iancu, se căraseră de multişor, în tăcere deplină. Eu dovedesc minipizzele, bag şi-un şpriţache, fumez şi-o ţigară şi-mi spun: mişto duminică.

Hai săptămână excelentă s-avem toţi!