Minivacanţă la Iaşi

Profităm de această minivacanţă, care pentru mulţi a început deja de ieri, să vizităm iar frumoasa urbe moldavă.

După cum am stabilit programul, ajungem către seară, deci vom urmări acolo, dacă e timp, meciul Stelei din Cupă de la Timişoara.

Net e destul, timp, cum spuneam, nu ştiu dacă e să stau la taclale cu lumea pe forumuri şi bloguri, dar discutăm sigur apoi despre noua excursie.

Acum hai weekend excelent s-avem toţi şi distracţie faină, la mulţi ani tuturor sărbătoriţilor de Sf. Andrei şi toate cele bune tuturor românilor de Ziua Naţională!

Advertisements

Retur Albena – Bucureşti 2017, tot cu autocarul

Americaneţ? zice, sau cel puţin aşa mi se pare mie că zice.
No, Romanian! răspund.
A, Rumânia – neighbour…

Astfel a-nceput lecţia mea cu Vicky, barmaniţa care-avea să-nveţe prima şi cel mai bine ce-i aia un şpriţ de vară, pe româneşte: a bit of wine cu multă sodă, cum îi spun ei sifonului.

Tot rapid s-a prins şi Mişa, un rus de care făcea mişto Peter Fotbalistul, mare fan Ludogoreţ şi Keşeru, că omul nu vorbea engleză.

Eşti rus, Mişa? îl întreb în limba lui Shakespeare.
Da. Mihail Mihailovici! zice şi-mi întinde mâna.

Dăm noroc, facem cunoştinţă.

Minia zavut Mihai aussi, bag eu din top cu rusa mea de baltă. I’d be called Mihail Ivanovici if I were Russian…

Un alt rus extrem de simpatic e Blondul, c-aşa i-am zis neavând ecuson. Cu el ne-am împrietenit imediat – a fost de-ajuns să cer o dată şpriţ de vară şi să-i spun cum se face, că mereu când mă apropiam de tejgheaua de lângă piscină el deja pregătea licoarea. Chestie pentru care i-am mulţumit şi noi cu niscai cireşe – hihi, exact, am avut inclusiv cireşe la bulgari, deşi nu prea mai era sezonul lor!

Şi-ncă un personaj simpatic: Îndrăgostitul. L-a remarcat Blonzimea – în primă fază a încercat din răsputeri s-o impresioneze pe-o tipesă cu un cocktail de fiţe, doar că aia nu i-a mai dat atenţie ulterior şi el a adoptat o moacă posacă dar care pe noi ne distra la maxim.

În fine, acum ne pregătim cu toţii de meci, aşa că vă mai agasez doar cu niscai poze de pe-acolo şi explicaţiile de rigoare.

Ergo:

Poza 1: pod prin stufăriş de la Green Forest către plajă.

Poza 2: un soi de statuie cu tenisman.

Poza 3: panouri publicitare – unul pentru staţiune, celălalt cu telefonie.

Poza 4: plaja în aceeaşi zi mohorâtă, o joacă de-a mea.

Poza 5: frontiera românească.

Iar acum, evident:

HAI ROMÂNIA!!!

Şi weekend excelent s-avem toţi!

Tam na RAI şi-n Pădurea Verde

Revin azi cu niscai impresii din vacanţa petrecută acum vreo lună pe litoralul bulgăresc, pentru că există ceva noutăţi faţă de anul trecut şi mă gândeam că s-o găsi careva interesat de părerile unor veterani, deja, în materie de Albena şi .Com – ăsta-i un aspect destul de important şi explic şi de ce.

Noi, aflaţi a mai multa oară în staţiune şi hotel – ba acum chiar în aceeaşi cameră ca prima dată când am mers acolo! -, putem fi uşor critici comparând câte ceva pe ici, pe colo, dar pentru cei aflaţi la cea dintâi aventură albenească e, vorba consoartei, de vis, de basm: de pildă, chiar dacă nouă ni s-a părut oferta culinară mai puţin variată ca-n 2016, alţii obişnuiţi cu demipensiune la Eforie Nord, să zicem, ar fi mai mult decât încântaţi aici.

Serios, inconvenientele sunt infime, în rest, dacă ăla de mai sus poate fi numit aşa. Credeam, par egzamplu, că vom face spume că s-a schimbat restaurantul de pe plajă. Aiurea! În afară de faptul că distanţa parcursă pentru o bere la botul calului, lângă şezlong, e mai mare un pic decât cea faţă de RAI, noul local de pe ţărm aferent hotelului nostru e chiar mai mişto în opinia noastră…

…iar poza de mai sus sper să vă convingă, o poză făcută într-o zi ploioasă care-a venit cum nu se poate mai bine după prăjeala din ajun. Da, da – am avut inspiraţia de-a merge să prânzim atunci la Pădurea Verde, evitând ca meseriaşii aglomeraţia din complex! 😀

Poate unii s-ar fi enervat şi din cauza confuziei care se crease în legătură cu noua parcelă de plajă anunţată la recepţie ca fiindu-ne rezervată: cică cea din faţă de la Boriana. Nu şi noi, care doar ne-am amuzat, după cum urmează.

Ne dădeam deja cu creme de protecţie solară când apare un nene care ne explică pe bulgăreşte că “nu aici, acolo” – asta însemnând fix în zona arhicunoscută din faţă de la RAI. Şi-apropo de cârciuma asta atât de familiară nouă, acelaşi nene ne-a spus o expresie care-avea să înlocuiască pe toată durata sejurului fireasca merg la budă: tam na RAI.

Şi ne-am mai distrat cu o chestiune: Blonzimea-mi zice la un moment dat că ne-am putea întreba gazdele dacă n-au nevoie de noi ca translatori şi ghizi, deoarece-am tot ajutat familii de români să se descurce prin hăţişurile provocate de schimbările hotelierilor, ba unor bucovineni simpatici nevorbitori de engleză cred că le-am salvat efectiv concediul, că stătuseră după o cameră vreo două ore!

Altfel, ca de obicei: camerele foarte curate, mâncarea excelentă şi băutură la discreţie – i-am învăţat pe toţi barmanii ce-i aia şpriţ de vară şi cum să pronunţe corect asta în româneşte, dar vă povestesc tărăşenia în textul următor.

Hai săptămână minunată s-avem toţi!

Bucureşti – Albena 2017, acum cu autocarul

Am făcut pentru prima oară figura în cauză şi, sincer vă zic, ne-a plăcut la nebunie! Serios – nu tu volan şi oboseală, stai ca belfăru’ şi admiri peisage, mai bagi un senviş, chestii de-astea. Bine, e mai greu să tot soliciţi opriri neprogramate, dar, în mod normal, nici mare bai nu-i.

Ce vedeţi mai sus e o poză făcută de mine ca s-arăt lumii cum călătorim noi, anume c-un rucsăcel pentru amândoi. E drept, Blonzimea-mi mai ducea cu ea separat şi sacoşa de plajă made by Costică, asta ca nu cumva să se-apuce al dvs. cu stimă să urle după haleală pe drum.

Procedura care-i? Păi ghida noastră – simpatică, blondă şi creaţă, că tot era curios un prieten – s-a întâlnit cu noi toţi în faţa Parlamentului, ne-a îmbarcat şi cam asta fu: direcţia Giurgiu, ajuns la frontieră lejer, trecut iar lejer, popas la un OMV pentru ceva chestiuţe, apoi fuga spre Varna. Apropo, Parlamentul e ăsta, în caz că se-ntreba careva:

La Odessos, c-aşa-i zicea portului pe vremuri, cei care mergeau către Burgas – şi-n staţiunile de la sud – s-au mutat în alt autocar. Noi ne-am continuat drumul spre nord, spre Balcic – aşa-i traseul.

Şi-am trecut, cam fără să vrem, şi prin ceea ce bănuiesc a fi staţiunea Sf. Constantin şi Elena. Dar măcar am ginit acolo un restaurant abandonat şi năpădit de bălării. Desigur, nu m-am putut abţine şi-am băgat urgent o foto:

Până la urmă am reuşit să-i depunem pe cei câţiva inşi cu treburi pe la Nisipuri, printre care şi un cuplu cu care făcuserăm la plecare schimb de locuri involuntar, şi-ajungem, în fine, la destinaţia noastră: Albena.

Aici, plin de haioşenii, doar că le povestesc eu după altă vacanţă, asta de Sf. Maria. Hai weekend excelent şi săptămână minunată s-avem toţi, plus toate cele cuvenite sărbătoriţilor perioadei!

Pe la Hanu’ lu’ Manuc

Cu vreun deceniu şi mai bine-n urmă, era locul nostru de bază – al nostru adică o gaşcă mare şi frumoasă. Prin 2004, de pildă, veneam destul de des cu colegii de echipă direct acolo de la Buftea, spre seară, că ziua de filmare e mai lunguiaţă decât una de lucru normală, mai ales dacă aveam ceva de aniversat.

Profitând de vizita bucureşteană a Vărului Keitel, am descins iar la superbul local şi ne-am întâlnit şi cu un prieten universitar. Evident: berici, mici, papanaşi, tort…

Şi despre mici voiam să vorbesc: îmi plăceau mai mult înainte. Deci îmi plăceau mie, nu spun că erau mai buni – aviz amatorilor şi blogăraşilor care, în loc să-şi dea cu părerea doar, bagă verdicte la greu în te miri ce domenii fără să aibă defel competenţe!

Ei, apropo de competenţe, eu, fără a fi total ignorant în materie de politică externă, am preferat să tac şi să-i ascult pe amicii mei dezbătând probleme de gen. Până când s-a ajuns la cea românească şi ordonanţa ploii.

Moment în care o spun pe şleau: bre, maifrenzilor, voi vă daţi seama că duda aia e doar un pretext pentru diverşi frustraţi de-a face mutre că nu le convine rezultatul alegerilor, da? Şi insist: plus că-s convins că 90% dintre ăia de-au ieşit în stradă pasămite din cauza respectivă nici măcar n-au citit textul cu pricina!

Bineînţeles că mi-au dat dreptate ai mei, însă două dudui de la o masă alăturată mi-au aruncat priviri tăioase: huo, pesedistule, puteam desluşi în ochişorii lor. Bine, fă, răspund în gând şi plec la budă.

Altfel, atmosfera fu chiar plăcută, servirea mişto, toate cele bune – în mod normal vă veţi simţi foarte bine la Han în special dacă nu daţi peste ceva tefelei isterici… 😉

Hai weekend excelent s-avem toţi!