România, egal în Italia

Destul de prins aceste zile cu niscai treburi, printre care şi o revizie generală a calculatoarelor, m-am rezumat la câteva postări pe Twitter şi-am sărit aici peste meciul de la Bologna de-acum câteva seri.

Partida, însă, am urmărit-o, chiar dacă printre filme, seriale şi emisiuni TV şi-abia juma’ de oră pe final cum se cuvine.

Mi-a plăcut jocul făcut de ai noştri – am deschis scorul, am stat destul de bine în teren şi-am egalat târziu Italia! Da, ştiu, Italia nu mai e ce-a fost, dar eu consider că rămâne o echipă foarte puternică, iar un egal în compania sa e de apreciat. 😉

În cu totul altă ordine de idei, de acest Black Friday defazat pe la noi eu v-aş sfătui să nu daţi iama-n electronice, cât să vă aranjaţi vacanţe la mare pentru vara viitoare – multe agenţii ofera reduceri substanţiale! Dar, na, acum fiecare procedează cum consideră de cuviinţă… 😀

Hai weekend excelent: s-avem toţi! 😉

Copa America – finala 2015

Trebuie să precizez din start că n-am urmărit îndeaproape competiţia în cauză pentru simplul fapt că foarte multe partide s-au disputat la ore imposibile; sau, dacă nu neapărat, s-au suprapus peste evenimente care mă interesau mai mult, ca emisiunea Starea Naţiei până să intre în vacanţă, de pildă. Ce-am făcut atunci? Păi m-am interesat de scoruri când se făcea dimineaţă-n Europa.

Asta până sâmbătă, când vărul Keitel, aflat prin Bucureşti peste weekend, a insistat să ne uităm la meciul din America de Sud. Ideea lui s-a dovedit, pănă la urmă, excelentă, aşa cum se-ntâmplă de multe ori, c-am asistat la un joc de calitate, însă îmi pare rău că nu l-am luat de-o “haripă” să-l duc într-un pub deschis recent în apropiere pentru a vedea meciul omeneşte, nu pe net, că numai net am de la Digi acasă.

În fine, despre desfăşurerea ostilităţilor puteţi citi mai pe îndelete în GSP, eu mă voi rezuma doar la a povesti pe scurt ce fu pe la noi: am stat geană pe monitor şi-am avut parte, repet, de-un joc plăcut, mai ales că nu era vorba de implicare emoţională. Bine, m-a întrebat N. pe la începutul vizionării dacă am o favorită şi i-am răspuns că Chile – pentru că echipament roş-albastru 😀 – dar că nu mă voi apuca să spumeg în stil boroman în caz c-ar învinge Argentina.

Mă rog, ce s-a întâmplat se cam ştie, cred: gazdele competiţiei au câştigat meritat trofeul după ce au executat mai bine decât adversarii loviturile de departajare. De ce spun “meritat”? Păi fix despre asta discutam cu văru’ – că duda cu “loteria” reprezintă un clişeu cam tâmpiţel, întrucât avem de-a face cu un criteriu sportiv cât se poate de ok, sau, oricum, mai corect ca rişca de pe vremuri: cine bate mai bine de la 11m se alege şi cu victoria, cazurile în care e vorba de noroc şi-atât în asemenea situaţii fiind extrem de rare, ba chiar inexistente, aş zice, că nici nu-mi vine-n minte vreunul!

Dar, că tot am amintit mai devreme de apucăturile unora “pe plane interne”, vorba mea într-o poezea parodică, să ne îndreptăm puţintel atenţia şi către ghiduşia asta – cât de serioasă o fi treaba, nu ştiu, dar ştiu, în schimb, destul de multă lume pricepută pe bune la fotbal, în frunte cu vărul Keitel cel tot invocat azi, care urlă de multişor despre niscai matrapazlâcuri înfăptuite pe la echipa aia tot de el poreclită Asociaţia Sportivă a Arbitrilor. 😉

Altfel, ca de obicei în zi de luni – hai săptămână excelentă s-avem toţi!

PS

En cas que vrea cineva să combată pe marginea celebrului deja referendum grecesc, sunteţi invitaţii mei s-o faceţi tot aici, că eu n-am chef să postez nimic separat pe tema-n cauză! 😀

Ieri, antrenament cu Astra

Până la urmă avu dreptate Toshiro: aseară am asistat la un antrenament cu public. Mă rog, “cu public” e cam mult spus, că erau doar câţiva inşi rătăciţi prin tribune – domnii de la MApN, mulţumiţi? – dar aţi prins ideea.

De multişor n-am mai văzut asemenea diferenţă între două echipe româneşti de top – şi încă Steaua nici măcar n-a jucat extraordinar, îmi permit eu să-i contrazic pe comentatorii Look Plus, dar a fost Astra mult sub aşteptări.

Totuşi, faptul că aproape n-am avut adversar ieri contează prea puţin în perspectiva partidei de duminică, orice alt rezultat în afară de o victorie la scor cu Rapid pentru stelişti putând fi considerat o surpriză imensă.

Altfel, după meciul alor noştri m-am uitat la Modern Family şi John Oliver şi-n aşteptarea emisiunii lui Pătraru am adormit la cea a lui Guran. În consecinţă, am aflat abia dimineaţă c-a bătut şi Real pe Schalke în deplasare.

Cu alte cuvinte, două echipe dragi mie au şanse uriaşe să meargă mai departe în competiţiile în care sunt angrenate, chiar dacă la una e vorba de măreaţa Ligă a Campionilor, iar la cealaltă doar de inutila Cupă a Ligii româneşti.

Hai s-auzim de bine toţi!

14:14

Aşa arăta ceasul de la mediabox când, ca un american obişnuit ce sunt, am pornit televizorul sâmbătă abia după prânz.

Zic: bă, stai să vezi aici premoniţie pe UPC – cel puţin două meciuri la care mă uit se termină 1-4!

Ce-a ieşit, de fapt, iată:

– Tottenham – Arsenal 2-1 – ca stelist, normal ar fi să fiu alături de camarazii tunari londonezi, mai ales că ăia de la Spurs nu se poartă tocmai cuşer cu Chiricheş al nostru, dar nu mă indispune din cale-afară rezultatul;

– Stuttgart – Bayern 0-2 – tot ca stelist, deşi din motive care se pierd prin negura vremurilor ajunsesem să ţin cu Borussia Dortmund cândva, nu pot ignora echipamentul roş-albastru şi evoluţiile de cele mai multe ori sclipitoare ale celor din München, başca organizarea clubului bavarez;

– Atletico – Real 4-0 – ei, da, aici fu jale, dar madrilenii mei au meritat-o cu vârf şi îndesat şi nu pot decât să-i felicit pe cei de la (şi cu) Atleti;

– România – Bulgaria 0-0 – ştiu, ştiu, am trimis în teren o selecţionată divizionară, neomogenă, rezultatul nu se pune la palmares, dar un meci nul cu nilşte bulgari deloc convingători astă-toamnă nu pare prea încurajator;

– Juventus – Milan 3-1 – ce-a fost aici mi-a plăcut şi-s convins că vărului Keitel nu, dar va trebui să recunoască şi el că diferenţa de scor e chiar prea mică! 😀

Duminica n-a fost prea complicată: cum am scris şi pe Twitter – doar două partide mi se păreau interesante, anume finala CAF şi amicalul dintre SUA şi Panama.

Din prima confruntare n-am urmărit decât finalul dramatic cu departajarea la penalties – m-am bucurat pentru ivorieni şi mi-a fost milă de ghanezi, dar aşa e-n tenis… ăsta… fotbal! – iar la a doua nu m-am uitat deloc, ci-am văzut pe net că-i 2-0 la pauză şi tot acolo azi dimineaţă că s-a terminat tot atât.

Însă cel mai important lucru întâmplat ieri mi se pare acesta: a făcut Blonzimea Sa iar gogoşi berlineze. 😀

Hai săptămână minunată s-avem toţi!

PS.

La mulţi ani, Lupe, Mordechai, Rapidisto, Cipriane! 😉

Steaua – şi-n semifinalele Cupei Ligii

M-am uitat şi eu la meciul de-aseară – şi fix asta e formularea corectă, că de văzut, cel puţin la televizor, nu s-a văzut mare lucru: s-a putut distinge doar vag, prin ceaţa ieşeană, ceva fotbal, acolo, din care-a rezultat însă o victorie clară a campionilor.

Concluzia principală pe final de an: Steaua lui Gâlcă e sub Steaua lui Reghe, zbârcind-o la extern şi din cauză că nu prea au adversar la intern.

Acum, văd că oficialii clubului militar (?) sunt optimişti, anunţând cel puţin un sezon primăvară-vară 2015 mult mai bun decât cel de toamnă-iarnă 2014, ceea ce nici n-ar fi chiar aşa greu de realizat când acesta din urmă fu cum fu, adică mult sub aşteptările suporterilor stelişti. Ce se va-ntâmpla exact, vedem la vremea respectivă. Oricum, repet încă o dată, iar şi din nou, rămâne cum am stabilit:

FORZA STEAUA!

Şi tuturor săptămână minunată, comme d’habitude!