Bucureşti – Albena 2017, acum cu autocarul

Am făcut pentru prima oară figura în cauză şi, sincer vă zic, ne-a plăcut la nebunie! Serios – nu tu volan şi oboseală, stai ca belfăru’ şi admiri peisage, mai bagi un senviş, chestii de-astea. Bine, e mai greu să tot soliciţi opriri neprogramate, dar, în mod normal, nici mare bai nu-i.

Ce vedeţi mai sus e o poză făcută de mine ca s-arăt lumii cum călătorim noi, anume c-un rucsăcel pentru amândoi. E drept, Blonzimea-mi mai ducea cu ea separat şi sacoşa de plajă made by Costică, asta ca nu cumva să se-apuce al dvs. cu stimă să urle după haleală pe drum.

Procedura care-i? Păi ghida noastră – simpatică, blondă şi creaţă, că tot era curios un prieten – s-a întâlnit cu noi toţi în faţa Parlamentului, ne-a îmbarcat şi cam asta fu: direcţia Giurgiu, ajuns la frontieră lejer, trecut iar lejer, popas la un OMV pentru ceva chestiuţe, apoi fuga spre Varna. Apropo, Parlamentul e ăsta, în caz că se-ntreba careva:

La Odessos, c-aşa-i zicea portului pe vremuri, cei care mergeau către Burgas – şi-n staţiunile de la sud – s-au mutat în alt autocar. Noi ne-am continuat drumul spre nord, spre Balcic – aşa-i traseul.

Şi-am trecut, cam fără să vrem, şi prin ceea ce bănuiesc a fi staţiunea Sf. Constantin şi Elena. Dar măcar am ginit acolo un restaurant abandonat şi năpădit de bălării. Desigur, nu m-am putut abţine şi-am băgat urgent o foto:

Până la urmă am reuşit să-i depunem pe cei câţiva inşi cu treburi pe la Nisipuri, printre care şi un cuplu cu care făcuserăm la plecare schimb de locuri involuntar, şi-ajungem, în fine, la destinaţia noastră: Albena.

Aici, plin de haioşenii, doar că le povestesc eu după altă vacanţă, asta de Sf. Maria. Hai weekend excelent şi săptămână minunată s-avem toţi, plus toate cele cuvenite sărbătoriţilor perioadei!

La mare, la soare – ediţia 2017

Se ştie deja, cred, ca mie-mi place mai mult prin străinătate când vine vorba de litoral, aşa că facem aceeaşi figură: tot all-nclusive plus, tot ieftinache pentru ce ni se oferă şi, sunt convins, iarăşi distracţie maximă.

Pe hotelierii noştri îi evit de ani buni când vine vorba de mers la mare, dar asta nu c-aş fi eu foarte pretenţios, deşi îmi permit, ci pentru că ei oferă servicii mai naşpa la preţ dublu.

Am citit recent, într-un articol recomandat de un prieten, cum un tip, şef de unitate dobrogeană românească, român şi el, face mişto de clienţii lui, majoritatea români, că le dă mâncare “răsfirată” etc.

Iar genul ăsta de indivizi se mai şi miră apoi de exodul turiştilor români pe alte meleaguri în sezonul estival – pai cum să nu se care, bă, prin alte părţi, când la ei acasă sunt luaţi în balon în halul ăsta?

Hai weekend minunat s-avem toţi şi săptămână aşijderea! 😉

La munte în minivacanţă – varianta decembrie 2016

Bine, ea începe încă din noiembrie, de Sf. Andrei, când, aşa cum frumos ne-au obişnuit autorităţile de ceva timp încoace, se cam leagă sărbătoarea Ocrotitorului României cu Ziua Naţională; ba chiar, dacă se-ntâmplă şi-un weekend pe-aproape, se pupă peste vineri şi cu ăla şi, uite-aşa, meseriaş, iese de-o escapadă la munte pentru noi!

Perspectiva acestui sejur alpin mă-ncântă într-atât, încât nu prea m-am supărat că Steaua făcu doar egal aseară cu Botoşani, acasă. Dar nici n-aveam cum să nu menţionez noua boacănă a băieţilor lui Reghe.

Revenind la minivacanţa noastră montană, colegii mei – de fapt colegul Blonzimii şi iubita lui, tot blonzime şi ea, Blonzimea Doi, să zic aşa 😀 – vor la schi. Acum, eu m-am uitat la ceva buletin meteo şi cic-ar fi rost de ninsori prin Bucegi zilele astea, dar om vedea ce zăpadă fi-va efectiv pe părtii…

Sincer vorbind, pe mine, o dată instalat la gura sobei cu berică rece şi friptane sfârâind, cu greu mă mai urneşti pe coclauri către diverse activităţi pe frig în aer liber! Dar, na, oi face şi eu un efort, la o adică… 😉

Noi pe-aici ne revedem cu articolaş pe luni, cel mai probabil, că eu sigur nu-mi iau vreun laptop după mine şi cred că nimeni altcineva n-o va face – corporatişti, corporatişti, da’ nici chiar aşa! 😆 – iar de pe telefon nu-mi prea place să postez pe blog. Aşa că, pân’ atunci, toate cele bune şi urările cuvenite:

LA MULŢI ANI, ROMÂNI! LA MULŢI ANI, ROMÂNIA!

Şi săptămână minunată s-avem toţi, desigur!

Vreme Bună All Inclusive

Plus. Că aşa îi zice regimului de masă contractat de noi, AI+, c-am fi luat noi tot UAI, dar nu mai era disponibil nicăieri anul ăsta. Ce reprezintă acel “+” de-acolo? Accesul la bodega de pe plajă, mi s-a spus, ceea ce nu-i puţin lucru, desigur, dar tot un artificiu de marketing mi se pare, ca să mai estompeze din dezamăgirea ăstora ca noi, obişnuiţi cu Ultra, la vederea ofertei.

Mă rog, revenind la subiectul de bază, care-i faza: într-una din primele zile ale acestui sejur, nişte prieteni aflaţi la Neptun care-şi programaseră o excursie la Balcic, ne întreabă cum e vremea pe la noi la bulgari. Maifrenzilor, răspundem, la all-inclusive am comandat tot ce se putea, că de-aia-i zice aşa, deci inclusiv vreme bună!

Şi chiar aşa a fost! Cred c-am prins nişte norişori o singură dată, când ne-au vizitat ceilalţi amici despre care v-am spus, chiar pe plajă. Dar asta chiar ne-a plăcut, că tocmai ce băgasem o zi din aia cu oră de vărf la jumate, de fapt ore, cam între 11 şi 3, când arşiţa e totală şi eu obişnuiesc să sar pe sub umbreluţe pănă la malul apei. Zic doar de mine, că Blonzimii îi place să păşească pe nisipul fierbinte, ea consideră ghiduşia terapie pentru tălpi!

De altfel, după o altă astfel de zi cu prânz sub soarele dogoritor, observând un afiş în faţa unui restaurant peste drum de staţia de autobuz care merge către Zona Parc, aşa cum e denumită cea în care se găseşte şi Hotelul .Com, îmi zice: uite, spectacol, Dans pe Jar, mâine seară, venim şi noi! Da, da, sigur că da…

Dar apropo de sărit din umbră-n umbră pe plajă când arde nisipul, ne-am întreţinut iar prin faţa camerei cu o broscuţă – nu-s foarte convins c-o fi aceeaşi de-acum trei ani, că fu şi-atunci una, dar cert e că ne-am amuzat şi de data asta: eu am făcut niscai poze cu batracianul, timp în care consoarta-mi a intrat în vorbă cu vecinii basarabeni cărora le-a furnizat poezii pentru copii, iar fetiţele vecinilor bulgari de care am mai amintit s-au distrat de minune cu fiinţa, imitându-i salturile şi rîzând fericite, cel puţin până când părinţii le-au trimis la culcare.

Şi trebuie să spun două vorbe şi despre acel rîs absolut fenomenal, seamănă de numa’ cu cel scos de mingiuca luată de noi suvenir după gestul devenit deja tradiţional, cel de-a o lăsa pe cea mare, “oficială”, de volei, acum rozalie şi cu palmieri mov, în portbagajul unor prieteni pentru a fi cadorisit un copil care să se bucure de ea pe îndelete.

Şi da, cred că trebuie se repet, staţiunea asta e perfectă mai ales pentru familiile cu copii! Şi putem discuta, inclusiv despre acest aspect, dar şi despre orice altceva legat de Albena care v-ar putea interesa, pe la comentarii. Dacă aveţi chef, desigur… Hai weekend (prelungit) excelent s-avem toţi!

Ora de bere, ora de bere, ora de bere – zece fix!

Atunci se termină micul dejun, se deschid barurile din proximitatea hotelului – atât cel cu tuia de care v-am mai povestit, cât şi cel umbros, Lobby pe numele său oficial – şi începe programul de animaţie la piscină. Sau piscine, v-am mai zis că-s mai multe.

O fi sau n-o fi o-ntâmplare, dar eu de fiecare dată când am prins startul acestei animaţii s-a nimerit ca muzica să fie aceeaşi, o melodie vioaie, săltăreaţă, care-mi rămânea în memorie un timp, apoi aveam nevoie de niscai alte elemente pentru a-mi reveni în minte.

Într-una dintre dimineţi am decis la cafea – Blonzimea cafea, că eu cappuccino – şi brânzeturi şi fructe să stăm la piscină în prima parte a zilei, să luăm prânzul la restaurantul clasic şi să mergem abia spre seară la plaja cu nisip, când se mai răcoreşte şi sunt valuri mai mari, chiar dacă depăşim ora patru după-masă.

Stând eu ca şopârla pe un şezlong la soare – chiar am întâlnit într-o zi o şopârlă pe o alee din complex! – şi făcând revista presei online şi-a blogurilor pe care le vizitez mai des, văd cum Toshiro îi cam aduce cu picioarele pe pământ pe dinamovişti, care nu recunoşteau sub nici o formă c-ar fi putut fi blat cu Astra în prima etapă.

Şi-ncep să silabisesc în ritmul piesei cu pricina: UE Di-na-mo, UE Di-na-mo, UE Di-na-mo – tra-la-la! Apoi am observat că merge şi cu fraza folosită pentru a intitula articolaşul de azi şi că parcă se potriveşte chiar mai bine, că doar berea şi marea merg mână-n mână, cum se spune, dar duda cu echipa poliţiei politice tot apucase să stărnească niscai zâmbete prin jur.

De berea propriu-zisă, ce să spun, mie mi se pare mai mult decât ok, deşi destui susţin c-ar fi cam pişwasser: e la dozator – pe el scrie Slavena, pe butoaie am văzut inscripţionat numele Kameniţa – e rece şi slabă. Repet, mie mi se pare că e aşa cum trebuie să fie berea pe litoral, mai ales pe caniculă.

Însă despre vremea comandată parcă şi ea în pachetul all-inclusive, probabil mâine iar şi-acum toate bune tuturor!