Cupele europene, 14-16 februarie 2017

Am comandat aseară chinezească şi, după o masă copioasă şi gustoasă, am adormit ca Goţiu… ăsta… ca porcul, mult mai devreme decât în mod normal, aşa că n-am urmărit meciul Astrei cu Genk.

M-am trezit în toiul nopţii şi-am început să trebăluiesc pe la calculator – da, textul acesta e scris noaptea, ca hoţii, cum ar zice tefeleii şi consoartele lor, ebele.

Mă rog, alta era ideea, anume c-am aflat abia târziu că meciul s-a terminat la egalitate, 2-2, cu Takayuki Seto marcând pe final – şi m-am oprit aici din cercetarea subiectului.

De ceva timp încoace, cam evit presa sportivă, cumva instinctual, iar după gherla lui Tolo cu radiaţiile… În fine, dacă are careva chef să-mi dea detalii despre partida singurei echipe româneşti care-a mai rămas în cupele europene sezonul ăsta, foarte bine. Dacă nu, aia e!

Alaltăieri, madrilenii mei i-au lăsat să scape destul de uşor pe napoletani – mi-era simpatică Napoli pe vremea lui Maradona, Careca şi Alemao, dar acum mai degrabă imi displace, doar ne-a stricat prima seară la Rio în iarna/vara lui 2010…

Bătuta zdravănă încasată de Arsenal de la Bayern chiar nu m-a surprins defel, însă înfrângerea Borussiei Dortmund în deplasarea de la Lisabona, da. La fel în cazul Barcelonei la Paris, dar despre asta bag paragraf separat.

Deci. E Valentine’s Day. Gluma ultrauzitată, dar o fac şi eu cu Blonzimea: ce preferi de Ziua Îndrăgostiţilor – Paris sau Barcelona? Îmi plac ambele. Perfect, joacă diseară şi ne uităm la meci! Şi ne-am uitat. Şi ce meci – până şi ea fu entuziasmată şi-s convins că nu doar ca să-mi facă mie pe plac!

Acestea fiind spuse, hai weekend excelent s-avem toţi!

PS

La mulţi ani, Cosmineee!

Advertisements

Gacci, Gazzi, Guatzi… GOOOOOOOL!

Cred c-am mai spus, pe ici, pe colo, cum stă treaba cu mine şi duda asta: nici nu şuier, nici n-aplaud Valentine’s Day.

Altfel spus, nici nu mă topesc după sărbătoarea-n cauză, dar nici nu mă bag să urlu ca apucatul de streche “huo, bă, Valentine!” – oamenii în general se bucură-n perioada asta, din diverse motive, aşa că lasă-i să se bucure, nu fi labă atât de tristă-ncât să le strici cheful!

În consecinţă, m-am lăsat şi eu dus de valul entuziast-pro şi-am făcut un gest suplimentar faţă de Blonzime, cadorisind-o cu lalele (roş-galbene, ca părul ei acum) şi trufe belgiene (de ciocolată, normal).

Aşa începu weekendu-mi, c-asta era încă de vineri seara.

Şi-a urmat o sâmbătă în care-am făcut cam tot ce trebuia făcut, cu program uşor modificat pe moment, că n-aveam în plan să urmărim victoria Stejarilor de la Cluj şi am sărit peste două meciuri de senzaţie din Bundesliga: Leverkusen – Wolfsburg şi Bayern – Hamburg.

Însă tot “răul” spre bine – am fost nevoiţi să căutăm rezumatele partidelor din Germania şi astfel am dat peste două comentarii geniale – unul în rusă, celălalt în portugheză. Iar brazilianul ne-a amuzat copios şi mi-a inspirat şi titlul de azi – cel puţin aşa mi s-a părut mie că pronunţă numele lui Götze!

Distracţia de sâmbătă seara nu s-a oprit aici – ce-a fost pe Twitter la Sanremo e chiar pişarea lumii!

Ba am înţeles de la o prietenă care-a urmărit mai îndeaproape fenomenul că italienii au fost demenţiali toată săptămâna, făcând un mişto crunt de tot ce se petrece pe-acolo când era cazul şi cu precădere de vestimentaţia unora sau altora care-apăreau pe celebra scenă: se pare că până şi ceea ce unii politicieni tembeli şi sclavii lor de pe la noi numesc “oameni simpli” se pricep în Italia de numa’ la ţoale şi modă.

Chiar îi ziceam unui coleg şi bun prieten – bă, pe mine probabil c-ar fi pus ăia tunurile la capitolul ăsta, că io mă-mbrac de vreo două decenii cam la fel: adidaşi, blugi drepţi clasici, tricou simplu, haios sau de rocker. Şi-asta cu blugii numai în lunile reci de iarnă, că-n rest am “pantascurţi” bej-kaki de colonist!

Dar, lăsând la o parte “stilul” meu de-a mă înţoli, şi că tot veni vorba de colegi şi de festivaluri, să remarcăm faptul că cinematografia românească a mai fost recompensată cu un premiu al naibii de important: Ursul de Argint la Berlin pentru cel mai bun regizor – sincere felicitări, Radu Jude!

Duminica fu mult mai simplă iar, în sensul c-a trebuit să amânăm, cu scuzele de rigoare, ieşitul la bere şi friptane cu încă patru cupluri.

Acestea fiind spuse, hai săptămână excelentă s-avem toţi!

Gogoşi pufoase

Vineri seară am avut program de hipermarket cu Blonzimea Sa – asta după ce şi-a recepţionat florile (lalele vişinii) şi ciocolata (Merci) cuvenite de Valentine’s Day.

Acolo i-am iertat pe angajaţii care, în loc să-şi facă treaba, se-apucaseră să vorbească la telefon despre fotbal – i-am iertat pentru că erau stelişti. Sau cel puţin aşa am dedus eu trăgând cu urechea la conversaţiile lor, din care a reieşit că marcase Varela. Şi-apoi Sânmărtean şi Chipciu.

Şi-a urmat un weekend în care am sărbătorit victoria cu Chiajna muncind la niscai proiecte pe cinema şi IT, sfătuind lume pe zona turism, construind case pentru prieteni şi discutând cu alţi prieteni din Venezuela despre politica din ţara lor, moment în care am realizat că până şi-acolo dreapta e chiar dreapta, nu făcătura penibilă băsistă de la noi, unde vajnicii apărători ai ideii sunt ahtiaţi după tot felul de posturi călduţe sau măcar sinecuri dinspre răul ăla numit stat. Pe bune, cât de cretin să fii să pui încă botul la vrăjeala băgată la înaintare de susţinătorii Sceleratului Suprem potrivit căreia închiderea a sute de mii de IMM-uri reprezintă “succesuri” ale unor măsuri de dreapta???

A, da, ştiu că Anto e pe cale să rupă, firesc zic yo, USL, iar mizeriile băsiste se bucură din cauza asta – doar aşa ceva ar însemna un pas important către refacerea FSN…

Însă noi ne-am săturat de gogoşile pe care ni le servesc politicienii, aşa că am decis să preparăm unele autentice. 😀

O săptămână dureros de dulce vă doresc! 😉

PS

Şi staţi cu ochii pe întâmplările de la Olimpiadă!

Burning Love

Am văzut recent – şi revăzut după numai câteva zile – întregul prim sezon al serialului cu pricina. Pe HBO. Comedy, cred…

Dar asta contează mai puţin. Cert e că m-am amuzat copios la fiecare vizionare în parte.

Ştiu că are deja vreun an şi jumătate de când e difuzat prin lume, însă eu abia acum am dat de el, asta e… Continue reading

De Sfântul Valentin

Cea mai tare dudă auzită sau citită cu ocazia asta: fă-i o surpriză iubitei tale de Valentine’s Day – fă-i cunoştinţă cu soţia ta! 😆

Şi o alta cel puţin la fel de tare: ce faci de Ziua Îndrăgostiţilor? – Mă uit la meci!

Pentru că toţi iubim Steaua.

Da, da, joacă Steaua la Amsterdam!

Nu ştiu câte şanse au ai noştri, Ajax e o echipă foarte puternică, în ciuda faptului că există puţoi care-i subevaluează pe olandezi.

Mă uit la meci şi sper ca steliştii noştri să câştige pe ArenA. Sau măcar să scoată un rezultat bun pentru retur.

Forza Steaua!!!