A mai rămas cam juma’ de an până la prezidenţiale. În aceste câteva luni, PSD poate miza puternic pe-o carte liberală!
Sună straniu, ştiu, dar să recapitulăm:
– USL câştigă alegerile din 2012 datorită nu numai unui devastator curent antibăsist, dar şi a unui program în care partidele componente promit “dreptate până la capăt”;
– imediat, premierul vechi şi nou semnează un pact de coabitare cu individul care, printr-un nefast concurs de împrejurări, reuşise să rămână preşedinte, cei doi demnitari, în ciuda circului mediatic prin care sunt prezentaţi ca adversari, refăcând odiosul FSN şi sfidând însăşi menirea victorioasei USL – distrugerea fesenismului;
– după ce ajung la putere “cu acte-n regulă”, adică se văd cu sacii-n căruţă, dintre membrii uniunii, care se-afla atunci la guvernare şi-avea majoritate covârşitoare-n parlament, numai liberalii încearcă să respecte câteva promisiuni din campanie – cam toate propunerile lor se lovesc, însă, mai ales de opoziţia colegilor de alianţă, pesediştii (v. şi treaba cu pactul de coabitare);
– PNL iese de la guvernare şi rupe USL, declanşând războiul dintre antifesenişti, adică ei, liberalii, şi fesenişti, adică PSD+PDL+PMP+FC etc. (v. iar chestia cu pactul de coabitare);
– după un scor la europarlamentare nu neapărat nasol, cât nesatisfăcător din cauza unui pariu infantil făcut de liderul său, PNL vine, la doar câteva ore după închiderea urnelor, cu anunţul-bombă al unei foarte probabile aderări la PPE, grupare percepută în România ca susţinătoare a băsismului şi, în consecinţă – şi pe bună dreptate, chiar! – liberalii sunt catalogaţi în secunda #2 drept băsişti.
Ei, acestea fiind zise, PSD îşi poate face adversarii din poignet dacă adoptă în lunile următoare câteva dintre acele măsuri propuse iniţial de liberali şi respinse tocmai de pesedişti – reducerea CAS, legea insolvenţei personale, scutirea de impozit pe profitul reinvestit etc. -, lucru deloc dificil la adăpostul unei majorităţi liniştitoare.
Credeţi că nu se poate întâmpla aşa ceva? Ba bine că nu! Iar pesediştii ar fi chiar proşti să nu urmeze linia asta!
PS
La mulţi ani, Şerban!