Din poignet

A mai rămas cam juma’ de an până la prezidenţiale. În aceste câteva luni, PSD poate miza puternic pe-o carte liberală!

Sună straniu, ştiu, dar să recapitulăm:

– USL câştigă alegerile din 2012 datorită nu numai unui devastator curent antibăsist, dar şi a unui program în care partidele componente promit “dreptate până la capăt”;

– imediat, premierul vechi şi nou semnează un pact de coabitare cu individul care, printr-un nefast concurs de împrejurări, reuşise să rămână preşedinte, cei doi demnitari, în ciuda circului mediatic prin care sunt prezentaţi ca adversari, refăcând odiosul FSN şi sfidând însăşi menirea victorioasei USL – distrugerea fesenismului;

– după ce ajung la putere “cu acte-n regulă”, adică se văd cu sacii-n căruţă, dintre membrii uniunii, care se-afla atunci la guvernare şi-avea majoritate covârşitoare-n parlament, numai liberalii încearcă să respecte câteva promisiuni din campanie – cam toate propunerile lor se lovesc, însă, mai ales de opoziţia colegilor de alianţă, pesediştii (v. şi treaba cu pactul de coabitare);

– PNL iese de la guvernare şi rupe USL, declanşând războiul dintre antifesenişti, adică ei, liberalii, şi fesenişti, adică PSD+PDL+PMP+FC etc. (v. iar chestia cu pactul de coabitare);

– după un scor la europarlamentare nu neapărat nasol, cât nesatisfăcător din cauza unui pariu infantil făcut de liderul său, PNL vine, la doar câteva ore după închiderea urnelor, cu anunţul-bombă al unei foarte probabile aderări la PPE, grupare percepută în România ca susţinătoare a băsismului şi, în consecinţă – şi pe bună dreptate, chiar! – liberalii sunt catalogaţi în secunda #2 drept băsişti.

Ei, acestea fiind zise, PSD îşi poate face adversarii din poignet dacă adoptă în lunile următoare câteva dintre acele măsuri propuse iniţial de liberali şi respinse tocmai de pesedişti – reducerea CAS, legea insolvenţei personale, scutirea de impozit pe profitul reinvestit etc. -, lucru deloc dificil la adăpostul unei majorităţi liniştitoare.

Credeţi că nu se poate întâmpla aşa ceva? Ba bine că nu! Iar pesediştii ar fi chiar proşti să nu urmeze linia asta!

PS

La mulţi ani, Şerban!

Consultări

Cică Băsea a dat-o mai nou pe democraţie şi cheamă la consultări partidele parlamentare.

Problema e că printre ele se strecoară şi unele care n-au ce căuta acolo, precum Forţa Civică şi Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat.

Dacă de FC mi se rupe, când vine vorba de PNŢCD lucrurile stau altfel.

Bunicul meu e ţărănist autentic, din ăla care ţine cu partidul lui Ciorbea, adică.

Mă gandesc ce-o fi în sufletul lui când vede ce-a făcut “ăla mic cu capul mare”, Pavelescu pre numele său, din acest partid.

Când eram mic, prin anii ’80, obişnuia să-mi povestească pe şestache despre jocurile politice din interbelic, despre Maniu, Coposu şi restul oamenilor mari, despre Monarhie şi viaţa românilor pe vremea regilor noştri.

Copiii cu care jucam fotbal pe maidan m-au auzit nu o dată cântând “Trăiască Regele” după ce marcam vreun gol. Dar nu a turnat niciunul, pentru că şi ei, la rândul lor, auziseră asemenea istorii de la părinţi şi bunici.

Da, USL este o combinaţie ciudată între social-democraţi (nu socialişti, cretinilor de la EvZ şi RL!!!), liberali şi conservatori. Dar, după cum deja s-a demonstrat, e singura capabilă să ne ia povara băsismului de pe umeri.

Însă mult mai grav e că băsiştii aruncă praf de dreapta în ochii românilor! Cum poţi avea tupeul să spui că eşti de dreapta când sprijini corporaţiile în detrimentul iniţiativei private?

Acest mic Führer, pe care cretinii îl consideră încă şef al statului, dar care ocupă ilegitim Palatul Cotroceni, a făcut în câţiva ani mai mult rău decât Ceauşescu sau Dej în decenii!

Iar chestia cu invitarea PNŢCD-ului fals al boului de Pavelescu la consultări mi se pare o tâmpenie colosală.

Care unguri?

Şi pe mine mă enervează Ponta grav prin discuţiile pe care le poartă cu UDMR, dar asta din cauză că partidul respectiv îmi displace din multe motive, iar motivele astea sunt pur politice, nu etnice.

Însă tot aud lume normală la cap spunând chestii de genul – mai dă-i încolo pe unguri.

Care unguri?

Că numai eu am câţiva prieteni unguri, etinc vorbind, care-s mai români sufleteşte şi chiar lingvistic decât vreo patru cincimi din cei care se consideră români get-beget!

Aşa că-i sfătuiesc pe minunaţii noştri “naţionalişti” să se mai abţină când aruncă vina “pe unguri”.

Până la urmă, nici Roberta, nici Udrea, nici Blaga, nici Boc, nici Băsescu, nici multe japiţe din zona pedeilor nu se prea pot lăuda cu sânge maghiar.

A, că ăştia de la UDMR sunt curvele curvelor – păi treaba asta n-o contestă nici măcar prietenii mei care au legături strânse cu acea etnie.

Dar, vă rog, nu vă mai referiţi la toată etnia ca fiind membră de partid!

Vocea şi talentul

Blaga, Udrea, Igaş, Anastase sunt doar câteva nume de arzoi care intră în parlament pe uşa din dos, dar care, mai ales, au făcut mult rău celor pe care ar fi trebuit să-i reprezinte.

Şi, totuşi, pe unii îi regulează grija de faptul ca anumiţi uselişti aleşi pe bune s-ar putea să nu se ridice la nivelul funcţiei obţinute.

Serios, mă? Vi se brehăne de tâmpeniile şi ticăloşiile comise deja de unii, dar sunteţi îngrijoraţi că pe ceilalţi nu-i recomandă vocea şi talentul şi există posibilitatea să facă şi ei de-alea nefăcute?

Înţeleg să fii votant USL, să vrei tragerea la răspundere a celor care au înfăptuit acele mârşăvii, să-ţi doreşti îndreptarea lucrurilor, iar apoi să-ţi mai rămână loc şi de mârâit contra ăstora de-au fost aleşi acum.

Dar dacă ai votat ARD sau chiar dacă doar ai lătrat întru susţinerea ălora, decent e măcar să taci acum, nu să-i înfierezi cu mânie proletară pe unii care, deocamdată cel puţin, nu ţi-au făcut nimic.

Ba presiuni!

Cică Băsescu nu mai vrea presiuni în ce priveşte desemnarea premierului.

Ba, Gicule, chiar de presiuni trebuie să ai parte, pentru că dai dovadă de mult tupeu şi în cazul ăsta.

Presiunile alea nu vin doar de la Ponta şi de la uselişti, ele vin din partea celor care i-au votat pe ei acum şi te-au demis pe tine în vară.

Aşa că ar fi bine să laşi vrăjeala ieftină şi să respecţi legea, măcar o dată-n viaţă!