Demite-l pe…

A apărut o joacă pe net, mai exact pe site la Gândul.

Eu am aflat de tărăşenie dintr-un RT al unei ziceri de-a lui Mircea Badea pe Facebook. Nu c-ar interesa pe cineva, dar am zis să precizez sursa, nu? 😆

Trecând peste – care ai chef de duda asta, dă cu click acolo!

Yo zic aşa:

Jos Băsescu! Jos FSN! 😀

Advertisements

Şaişapte, mă?

Beli-mi-aţi pula!

Unde gâţii mamii voastre doar şaişapte, jegurilor?

Am fost opt milioane, scârbelor!

Plus vreo patru fără curaj s-o recunoască!

Făcea-v-aş şi dregea-v-aş de infractori împuţiţi!

Peste trei milioane

Că tot ne-au înnebunit ziarele şi televiziunile cu începutul de an şcolar – n-ar fi interesant de observat că sunt aproximativ 3.200.000 (trei milioane două sute de mii) de elevi înscrişi?

Adică, în majoritate covârşitoare, minori.

Adică fără drept de vot!

Zic şi eu, nu dau cu parul…

Mărturia lui Ştefan Mihuţ

Cine este acest om, poate vă întrebaţi. Iată un fragment dintr-un interviu publicat de cotidianul.ro:

Am fos unul dintre participanţii activi la fenomenul Piaţa Univesităţii din partea Partidului Naţional Liberal. Încă de atunci reintrasem sub supravegherea Securităţii regrupate după decembrie 1989. Eu eram poreclit „ţărănistul” liberalilor, deoarece eram în relaţii foarte bune cu Corneliu Coposu şi unul din cei mai activi pro-monarhişti din tabăra liberală. După ce m-am instalat în Belgia, pe Corneliu Coposu şi pe Valentin Gabrielescu i-am găzduit de multe ori la noi acasă, în Belgia. Cu ei am şi organizat, în 1993, un comitet de primire a Majestăţii Sale Regele Mihai I de România la Hotel Novotel din Bruxelles pentru a participa la funeraliile Regelui Baudouin al Belgiei. Cât încă mai eram în România, am încercat să mă lupt politic de partea liberalilor. Am suportat şi devasterea de către mineri în iunie 1990 a sediilor partidelor istorice şi prigoana lui Iliescu împotriva intelectualilor şi a studenţilor. Regimul neo-comunist se refăcea şi securiştii se regrupau. Plini de avânt anti-comunist, noi încercam să îi deconspirăm. În 1991, am făcut o interpelare din partea liberalilor la comisia condusă de Nicoale Enescu, membru marcant al PNL în anii nouăzeci. Enescu conducea comisia de siguranţă naţională. În interpelarea mea, întrebam ce caută la conducerea Ministerului de Interne un torţionar notoriu ca generalul Ion Suceavă (care era şef la Corpului de Control al ministrului de Interne de atunci, Doru Viorel Ursu) şi ce caută un ofiţer acoperit al Securităţii ca Traian Băsescu la Ministerul Transporturilor, ins pe care îl cunoşteam foarte bine din perioada anchetei de la Constanţa din 1981. Pe Suceavă, unul dintre cei mai mari torţionari pe care i-a avut România, îl ştiam încă de pe vremea comunismului. Mă intersectasem cu el la diverse accidente importante care avuseseră loc în judeţul Argeş. Un individ agramat, făcut ofiţer superior de miliţie la apelul bocancilor (făcuse doar patru clase primare) şi care se remarcase în ochii liderilor comunişti şi ai Securităţii printr-un gest de un barbarism extrem. Trimis în misiune să lichideze rezistenţa anticomunistă din munţi, Suceavă a fost cel care l-a prins pe unul din fraţii Arnăuţoiu. Făcând exces de zel în faţa superiorilor lui de la Securitate, Suceavă, pe atunci simplu plutonier, i-a adus efectiv pe tavă capul tăiat al unuia dintre fraţii Arnăuţoiu şefului Securităţii din Piteşti. De atunci, a devenit ofiţer superior al Miliţiei, dar şi ofiţer acoperit al Securităţii. Deci, poziţia mea critică era faţă de numirea acestor două personaje în poziţii importante în stat: Suceavă şi Băsescu. Traian Băsescu tocmai fusese proaspăt numit în funcţia de ministru al Transporturilor în guvernul Petre Roman din 1991. Prietenul meu, Nae Enescu, a dat curs scrisorii mele şi a pus problema în comisia pe care o conducea la Parlament. Reacţia nu a întârziat să apară. Timp de săptămâni eram oprit de poliţie când circulam cu autoturismul meu. Ba mi se lua carnetul, ba mi se oprea talonul. Pe 17 mai 1991, generalul Suceavă mi-a dat telefon şi m-a invitat “la o cafea” la sediul Ministerului de Interne, unde lucra, repet, ca şef al Corpului de Control al ministrului de Interne de atunci, Doru Viorel Ursu. Când m-am prezentat la minister, mi-a dat actele maşinii. Totodată, a profitat de acest pretext pentru a-mi lansa avertismentul: „Ai început să superi foarte tare pe foarte multă lume. Nu mă refer la mizeriile pe care le-ai spus în Parlament despre mine. Dar văd că ai ce ai şi cu ministrul Băsescu. Şi asta de mult timp. Ori te cari cât mai repede din ţară, ori eşti mierlit…”. Nu am luat în seamă ameninţarea. Dar, la câteva săptămâni, când mă întorceam acasă, în holul blocului, pe întuneric, am fost atacat şi bătut crunt de doi indivizi. Am decis că trebuie să îmi protejez familia, soţia şi copilul, şi am plecat cu Dacia mea în Suedia şi apoi în Belgia, unde am cerut azil politic.

Insist – citiţi textul integral pe site! E o lectură extrem de interesantă şi poate fi edificatoare mai ales în cazul tolomacilor care încă înghit gogoaşa cu “dreapta băsistă” – măcar acum să le vină mintea la cap!

Vaca veche

Contrar presupunerilor unora, n-am de gând să fac mişto de Vama Veche şi nici “Culona” Merkel nu e ţinta-mi principală acum.

În primul caz, pentru că staţiunea respectivă rămâne una frecventabilă în comparaţie cu altele de pe litoralul românesc. În al doilea, pentru că doamna cancelar se zvoneşte c-ar avea pregătite ceva palme din partea propriului electorat.

Deci nu, pur şi simplu am mai văzut o comedioară îndeajuns de simpatică – Someone Like You – şi cu o distribuţie cel puţin interesantă: Ashley Judd, Greg Kinnear, Hugh Jackman, Marisa Tomei, Ellen Barkin…

Acolo, personajul lui Ashley Judd compară bărbaţii cu masculii bovine – taurii sunt poligami şi nu mai acceptă o vacă veche, iar boii oricum nu contează.

Dacă luăm în calcul celebra zicală cu ciorba şi iaurtul, “domnia” de un sfert de secol a lui Ceauşescu şi cea de opt ani a lui Băsea, s-ar zice că printre românii cu drept de vot sunt cam mulţi boi, iar cel mai grav e că niscai şmecheri au decis că ei trebuie să conteze. Chiar contra naturii.