Bucureşti – Albena 2017, acum cu autocarul

Am făcut pentru prima oară figura în cauză şi, sincer vă zic, ne-a plăcut la nebunie! Serios – nu tu volan şi oboseală, stai ca belfăru’ şi admiri peisage, mai bagi un senviş, chestii de-astea. Bine, e mai greu să tot soliciţi opriri neprogramate, dar, în mod normal, nici mare bai nu-i.

Ce vedeţi mai sus e o poză făcută de mine ca s-arăt lumii cum călătorim noi, anume c-un rucsăcel pentru amândoi. E drept, Blonzimea-mi mai ducea cu ea separat şi sacoşa de plajă made by Costică, asta ca nu cumva să se-apuce al dvs. cu stimă să urle după haleală pe drum.

Procedura care-i? Păi ghida noastră – simpatică, blondă şi creaţă, că tot era curios un prieten – s-a întâlnit cu noi toţi în faţa Parlamentului, ne-a îmbarcat şi cam asta fu: direcţia Giurgiu, ajuns la frontieră lejer, trecut iar lejer, popas la un OMV pentru ceva chestiuţe, apoi fuga spre Varna. Apropo, Parlamentul e ăsta, în caz că se-ntreba careva:

La Odessos, c-aşa-i zicea portului pe vremuri, cei care mergeau către Burgas – şi-n staţiunile de la sud – s-au mutat în alt autocar. Noi ne-am continuat drumul spre nord, spre Balcic – aşa-i traseul.

Şi-am trecut, cam fără să vrem, şi prin ceea ce bănuiesc a fi staţiunea Sf. Constantin şi Elena. Dar măcar am ginit acolo un restaurant abandonat şi năpădit de bălării. Desigur, nu m-am putut abţine şi-am băgat urgent o foto:

Până la urmă am reuşit să-i depunem pe cei câţiva inşi cu treburi pe la Nisipuri, printre care şi un cuplu cu care făcuserăm la plecare schimb de locuri involuntar, şi-ajungem, în fine, la destinaţia noastră: Albena.

Aici, plin de haioşenii, doar că le povestesc eu după altă vacanţă, asta de Sf. Maria. Hai weekend excelent şi săptămână minunată s-avem toţi, plus toate cele cuvenite sărbătoriţilor perioadei!

Steaua, meci slăbuţ aseară cu oltenii

Am ajuns pe Arenă cu văru’ Keitel, aflat in trecere prin urbe. Ne-am zis noi că fi-va distracţie cu prăzarii, cum le zice el – eu le spun mai altfel, gen Craiolguţa, FC Praz, chestii de-astea ceva mai finuţe, parcă. 😀

Ei bine, ce-a fost de fapt s-a văzut: un egal norocos după un joc ruşinos deşi am dominat copios, oaspeţii având un singur şut pe poarta lui Niţă tot meciul, probabil golul – aşa am înţeles citind niscai statistici.

Mă rog, noi de distrat tot ne-am distrat, relaxaţi fiind după o masă mişto la Casa Bucur, că eu tot aşa-i zic şi după rebranding. Ce-am făcut? Păi am urlat ca apucaţii – la ai noştri! – de yo, cel puţin, am simţit că-s pe cale să răguşesc – m-am amuzat chiar, gandindu-mă că n-am făcut-o-n vacanţă cu BR RC şi se-ntâmplă după câteva zbierete mai energice pe stadion! 😆

Şi, c-adusei vorba de concedii, apar eu zilele astea şi cu impresii de călătorie din proaspăt încheiatul sejur pe litoral, aşa cum am promis într-un răspuns la un comentariu de la articolaşul anterior. 😉

Acum, hai săptămână minunată s-avem toţi!

La mare, la soare – ediţia 2017

Se ştie deja, cred, ca mie-mi place mai mult prin străinătate când vine vorba de litoral, aşa că facem aceeaşi figură: tot all-nclusive plus, tot ieftinache pentru ce ni se oferă şi, sunt convins, iarăşi distracţie maximă.

Pe hotelierii noştri îi evit de ani buni când vine vorba de mers la mare, dar asta nu c-aş fi eu foarte pretenţios, deşi îmi permit, ci pentru că ei oferă servicii mai naşpa la preţ dublu.

Am citit recent, într-un articol recomandat de un prieten, cum un tip, şef de unitate dobrogeană românească, român şi el, face mişto de clienţii lui, majoritatea români, că le dă mâncare “răsfirată” etc.

Iar genul ăsta de indivizi se mai şi miră apoi de exodul turiştilor români pe alte meleaguri în sezonul estival – pai cum să nu se care, bă, prin alte părţi, când la ei acasă sunt luaţi în balon în halul ăsta?

Hai weekend minunat s-avem toţi şi săptămână aşijderea! 😉

Ce-am făcut noi pe la munte recent

Maică-mea ne pregătise la ţară sărmăluţe-n foi de viţă şi, după ce-am băgat la ghiozdan ca meseriaşii, am adormit buştean şi Blonzimea şi eu.

Conform obiceiului, ne-am trezit dimineaţa devreme – cântat de cocoşi prin vecini, ciripituri de păsărele pe sub fereastra noastră, a camerei care dă spre grădina dinspre stradă etc.

Tot conform obiceiului, după o cană de socată de sezon pe stomacul gol, eu am mai pus cornul câteva ore şi pe la prânz am băgat un mare brunch ca să fiu în formă pentru şedinţa foto cu natura.

Normal că principala atracţie a zilei era finala de la Roland Garros a Simonei, pe care eu, personal, o vedeam deja câştigată. Ce s-a întâmplat, până la urmă, se ştie: domnişoara Ostapenko a luat meritat titlul care părea rezervat anul ăsta pentru Halep – când revii în halul ăla de frumos, concluzia cam asta ar trebui să fie, zic eu.

M-am calmat amuzându-mă cu reacţiile pupinklausiştilor după conferinţa de presă comună a preşedinţilor Trump şi Iohannis: tipu’ l-a chemat pe-al nostru să dea exemplu România de supunere, vine un tembeluş ca Pantazi ăla şi bagă tema luptei anticorupţie prin mlaştina bucureşteană, Donald răspunde că e bine să lupţi anticorupţie şi toţi tefeleii cad în extaz. Păi ce sula lu’ Hector voiaţi să declare liderul Statelor Unite, bă???

Ia să-l fi întrebat un jurnalist adevărat pe omul numărul unu în SUA ce părere are de faptul că Retardatul nostru naţional s-a asociat benevol cu penibilele mişcări de tip hashtag rezist, alea soroşiste care-i tot dau la gioale şi lui Trump însuşi, atunci să vezi show!

Prin urmare, am primit foarte calm şi înfrângerea previzibilă de la Varşovia, ba ne-am mai şi distrat: Blonzimea l-a luat urgent în balon pe Daum – iar ne zice ăsta că nu-i nicio problemă când o luăm pe coajă şi că practicăm un fotbal de calitate!

Apoi ne-am apucat să facem poze cu luna plină şi galbenă prin viţa de vie. Sau alături de hornul sobei de pe acoperiş. Sau cu amorsă de frunze de nuc.

Hai săptămână minunată s-avem toţi!

Ocheade, ocheade…