Revenirăm de la Tg. Jiu

În Bucureşti. Cu o Hondă Civic. Nouă şi automată. Dacă eram jurnalist, ba încă unul specializat pe maşini, poate că intram în detalii tehnice. Doar că-s “decât” regizor, aşa că mă abţin. 😀

Faza haioasă e că oltenii de prin Gorj, adică de Nord, nu-i prea au la inimioară pe ăia din Sud. Zic ei: sunt răi, ciudaţi, îngâmfaţi etc.

Şi-am început să cred şi eu la fel, văzând ce aberaţii scoate pe goarnă un Marcel Popescu, de pildă… 😆

Dar na, hai să-i batem noi acolo la ei la Drobeta şi-om mai vedea. 😉

Şi weekend excelent s-avem toţi!

Advertisements

Distracţie la Tg. Jiu

De ce? Păi aici mă aflu de câteva zile cu niscai treburi pe bază de film.

Şi-n urbea lui Brâncuşi fiind – şi prinzând ieri o zi frumoasă – am băgat şi-o plimbărică prin parc. Unde nu m-am putut abţine:

Am făcut eu mai multe poze, dar pe-asta am postat-o şi pe Twitter, c-un comentariu gen: clar acum, Klaus? 😀

Mă rog, distracţia cea mare veni abia spre seară, când, printre altele, m-am uitat şi la meciul nostru cu Timişoara. Sau Recaş, cum le tot zice amicul Toshiro. 😉

Bănuiam că vom câştiga la scor, dar pe bune dacă m-aşteptam să le dăm chiar atâtea! Plus că băieţii lui Popa mi s-au părut cel puţin serioşi, ei încercând să joace fotbal, atât cât puteau ei, nu cu mizerii de tip autobază şi cotonogeală…

Dar de distrat, tot m-am distrat, mai ales că mi-am amintit de-o altă ispravă celebră cu bănăţeni şi stelişti! 😀

Acum hai săptămână superbă s-avem toţi, că noi ne-am hotărît să cinăm cu ceva muşchi afumat fript, pus alături de salată de varză şi cartofi natur!

România, egal mişto în Danemarca

De ce mişto? Păi că i-am încurcat şi noi un piculete, aşa cum au făcut-o ei mai grav în toamna lui 2003, când cu Urs Meier.

A, c-ar trebui să ne cam doară la bască de multişor de duda-n cauză, corect. Însă nici nu pot uita cât de tare m-am enervat atunci!

Bine, cu timpul mi-a mai trecut supărarea, aşa c-aseară la meci am fost cât se poate de zen: am pus-o de-o plăcintă cu prune, ba am copt şi-o pizza cu brânzeturi şi ceapă, American style, iar Blonzimea-mi avusese deja ideea genială de-a pregăti nişte coq au vin ca la mama acasă.

Adică, ce să mai – festin pe cinste pe la noi duminică, deci săptămână superbă s-avem toţi! Şi, desigur:

HAI ROMÂNIA!

România, victorie cu Kazahstan

Mircea Cărtărescu iar a fost sărit de ăia cu Nobelu’ pentru Literatură, premiat fiind anul ăsta Kazuo Ishiguro, dar măcar Naţionala de fotbal a câştigat meciul de la Ploieşti, noul selecţioner Cosmin Contra debutând astfel cu dreptul. Dreptul lui Budescu. Ba şi-al lui Keşeru, care-i stângaci de felul său.

Eram convins că sar şi eu peste partida de-aseară, nu m-aşteptam să hashtag rezist până către miezul nopţii la un joc fără miză cu nişte oaspeţi kazahi prea puţin spectaculoşi.

Noroc cu Blonzimea, care m-a ţinut pe lângă ea s-o asist la prepararea unor chiftele din dovlecei şi alte câteva legume. Au ieşit aşa, ca o artă, un soi de veggie burgers. Cu mult muştar, merg până şi la unul ca mine – deşi nu-s eu mare carnivor, nici după ierburi nu mă dau în vânt.

Victorie, aşadar, a Tricolorilor, una reconfortantă, chiar dacă adversarul de ieri fu mai degrabă slăbuţ. În Danemarca am eu vaga impresie că fi-va ceva mai greuceanu, dar om vedea noi ce şi cum duminică.

Hai weekend excelent s-avem toţi!

Steaua – Dinamo 1-0, 24 septembrie 2017

Minipizzele se coceau frumos în aşteptarea meciului. Blonzimea întreabă: meci strâns, ce zici? Hmm, răspund, eu mă gândesc că trebuie să le dăm de la 3-0 în sus, orice alt scor e inacceptabil.

Şi-ncepe. Şi eu încep să sper într-un egal măcar, văzând ce se petrece pe teren. Şi-aproape toţi amicii dinamovişti mă bombardează c-un pronostic: 1-3. Parcă-s vorbiţi…

Dar, na belea pentru ei: gol Steaua şi toate revin la normal – ai noştri joacă din ce în ce mai bine, ai lor din ce în ce mai prost. Miri face schimbări de comă, îl trimite şi pe Bochilă în atac, însă noi nu reuşim, totuşi, să profităm – ratăm în neştire, inclusiv un penalty!

În fine, se termină. Victorie. Gigi cântă pe Maybach. Galeria roş-albastră le umple căţeilor frigiderul de carne. Becali nu se bagă la asta. Şi bine face.

Sună şi Keitel, înjurându-i de mama focului pe tefelisto-securişti. Lasă-i mă-n durerea lor pe-ăia, zi de meci! Ce dreq să zic? Bine că i-am bătut, dar e inadmisibil să joci de la egal la egal cu o echipă atât de praf ca Dinamo!

Ba m-a mai enervat şi Budescu, insistă. Cum să execuţi în halul ăla? Tare şi pe colţ, asta-i regulă. A şutat ca o băşină. După care şi-a pus mâinile-n cap în loc să urmărească mingea respinsă.

Mă uit şi la Toshiro pe blog. Are aceeaşi opinie. Mă rog, eu cred că Penedo a fost meseriaş tot meciul şi mai ales la faza cu pricina – cu vreun alt portar între buturi, mi-e că Dinamo chiar îşi lua cum am zis, de la trei boabe încolo.

Prin cartier e linişte şi pace. Gălăgioşii coregrafi care, habar n-am de ce, se comparaseră cu Avram Iancu, se căraseră de multişor, în tăcere deplină. Eu dovedesc minipizzele, bag şi-un şpriţache, fumez şi-o ţigară şi-mi spun: mişto duminică.

Hai săptămână excelentă s-avem toţi!