România, egal mişto în Danemarca

De ce mişto? Păi că i-am încurcat şi noi un piculete, aşa cum au făcut-o ei mai grav în toamna lui 2003, când cu Urs Meier.

A, c-ar trebui să ne cam doară la bască de multişor de duda-n cauză, corect. Însă nici nu pot uita cât de tare m-am enervat atunci!

Bine, cu timpul mi-a mai trecut supărarea, aşa c-aseară la meci am fost cât se poate de zen: am pus-o de-o plăcintă cu prune, ba am copt şi-o pizza cu brânzeturi şi ceapă, American style, iar Blonzimea-mi avusese deja ideea genială de-a pregăti nişte coq au vin ca la mama acasă.

Adică, ce să mai – festin pe cinste pe la noi duminică, deci săptămână superbă s-avem toţi! Şi, desigur:

HAI ROMÂNIA!

Advertisements

România, victorie cu Kazahstan

Mircea Cărtărescu iar a fost sărit de ăia cu Nobelu’ pentru Literatură, premiat fiind anul ăsta Kazuo Ishiguro, dar măcar Naţionala de fotbal a câştigat meciul de la Ploieşti, noul selecţioner Cosmin Contra debutând astfel cu dreptul. Dreptul lui Budescu. Ba şi-al lui Keşeru, care-i stângaci de felul său.

Eram convins că sar şi eu peste partida de-aseară, nu m-aşteptam să hashtag rezist până către miezul nopţii la un joc fără miză cu nişte oaspeţi kazahi prea puţin spectaculoşi.

Noroc cu Blonzimea, care m-a ţinut pe lângă ea s-o asist la prepararea unor chiftele din dovlecei şi alte câteva legume. Au ieşit aşa, ca o artă, un soi de veggie burgers. Cu mult muştar, merg până şi la unul ca mine – deşi nu-s eu mare carnivor, nici după ierburi nu mă dau în vânt.

Victorie, aşadar, a Tricolorilor, una reconfortantă, chiar dacă adversarul de ieri fu mai degrabă slăbuţ. În Danemarca am eu vaga impresie că fi-va ceva mai greuceanu, dar om vedea noi ce şi cum duminică.

Hai weekend excelent s-avem toţi!

Steaua – Dinamo 1-0, 24 septembrie 2017

Minipizzele se coceau frumos în aşteptarea meciului. Blonzimea întreabă: meci strâns, ce zici? Hmm, răspund, eu mă gândesc că trebuie să le dăm de la 3-0 în sus, orice alt scor e inacceptabil.

Şi-ncepe. Şi eu încep să sper într-un egal măcar, văzând ce se petrece pe teren. Şi-aproape toţi amicii dinamovişti mă bombardează c-un pronostic: 1-3. Parcă-s vorbiţi…

Dar, na belea pentru ei: gol Steaua şi toate revin la normal – ai noştri joacă din ce în ce mai bine, ai lor din ce în ce mai prost. Miri face schimbări de comă, îl trimite şi pe Bochilă în atac, însă noi nu reuşim, totuşi, să profităm – ratăm în neştire, inclusiv un penalty!

În fine, se termină. Victorie. Gigi cântă pe Maybach. Galeria roş-albastră le umple căţeilor frigiderul de carne. Becali nu se bagă la asta. Şi bine face.

Sună şi Keitel, înjurându-i de mama focului pe tefelisto-securişti. Lasă-i mă-n durerea lor pe-ăia, zi de meci! Ce dreq să zic? Bine că i-am bătut, dar e inadmisibil să joci de la egal la egal cu o echipă atât de praf ca Dinamo!

Ba m-a mai enervat şi Budescu, insistă. Cum să execuţi în halul ăla? Tare şi pe colţ, asta-i regulă. A şutat ca o băşină. După care şi-a pus mâinile-n cap în loc să urmărească mingea respinsă.

Mă uit şi la Toshiro pe blog. Are aceeaşi opinie. Mă rog, eu cred că Penedo a fost meseriaş tot meciul şi mai ales la faza cu pricina – cu vreun alt portar între buturi, mi-e că Dinamo chiar îşi lua cum am zis, de la trei boabe încolo.

Prin cartier e linişte şi pace. Gălăgioşii coregrafi care, habar n-am de ce, se comparaseră cu Avram Iancu, se căraseră de multişor, în tăcere deplină. Eu dovedesc minipizzele, bag şi-un şpriţache, fumez şi-o ţigară şi-mi spun: mişto duminică.

Hai săptămână excelentă s-avem toţi!

Retur Albena – Bucureşti 2017, tot cu autocarul

Americaneţ? zice, sau cel puţin aşa mi se pare mie că zice.
No, Romanian! răspund.
A, Rumânia – neighbour…

Astfel a-nceput lecţia mea cu Vicky, barmaniţa care-avea să-nveţe prima şi cel mai bine ce-i aia un şpriţ de vară, pe româneşte: a bit of wine cu multă sodă, cum îi spun ei sifonului.

Tot rapid s-a prins şi Mişa, un rus de care făcea mişto Peter Fotbalistul, mare fan Ludogoreţ şi Keşeru, că omul nu vorbea engleză.

Eşti rus, Mişa? îl întreb în limba lui Shakespeare.
Da. Mihail Mihailovici! zice şi-mi întinde mâna.

Dăm noroc, facem cunoştinţă.

Minia zavut Mihai aussi, bag eu din top cu rusa mea de baltă. I’d be called Mihail Ivanovici if I were Russian…

Un alt rus extrem de simpatic e Blondul, c-aşa i-am zis neavând ecuson. Cu el ne-am împrietenit imediat – a fost de-ajuns să cer o dată şpriţ de vară şi să-i spun cum se face, că mereu când mă apropiam de tejgheaua de lângă piscină el deja pregătea licoarea. Chestie pentru care i-am mulţumit şi noi cu niscai cireşe – hihi, exact, am avut inclusiv cireşe la bulgari, deşi nu prea mai era sezonul lor!

Şi-ncă un personaj simpatic: Îndrăgostitul. L-a remarcat Blonzimea – în primă fază a încercat din răsputeri s-o impresioneze pe-o tipesă cu un cocktail de fiţe, doar că aia nu i-a mai dat atenţie ulterior şi el a adoptat o moacă posacă dar care pe noi ne distra la maxim.

În fine, acum ne pregătim cu toţii de meci, aşa că vă mai agasez doar cu niscai poze de pe-acolo şi explicaţiile de rigoare.

Ergo:

Poza 1: pod prin stufăriş de la Green Forest către plajă.

Poza 2: un soi de statuie cu tenisman.

Poza 3: panouri publicitare – unul pentru staţiune, celălalt cu telefonie.

Poza 4: plaja în aceeaşi zi mohorâtă, o joacă de-a mea.

Poza 5: frontiera românească.

Iar acum, evident:

HAI ROMÂNIA!!!

Şi weekend excelent s-avem toţi!

Tam na RAI şi-n Pădurea Verde

Revin azi cu niscai impresii din vacanţa petrecută acum vreo lună pe litoralul bulgăresc, pentru că există ceva noutăţi faţă de anul trecut şi mă gândeam că s-o găsi careva interesat de părerile unor veterani, deja, în materie de Albena şi .Com – ăsta-i un aspect destul de important şi explic şi de ce.

Noi, aflaţi a mai multa oară în staţiune şi hotel – ba acum chiar în aceeaşi cameră ca prima dată când am mers acolo! -, putem fi uşor critici comparând câte ceva pe ici, pe colo, dar pentru cei aflaţi la cea dintâi aventură albenească e, vorba consoartei, de vis, de basm: de pildă, chiar dacă nouă ni s-a părut oferta culinară mai puţin variată ca-n 2016, alţii obişnuiţi cu demipensiune la Eforie Nord, să zicem, ar fi mai mult decât încântaţi aici.

Serios, inconvenientele sunt infime, în rest, dacă ăla de mai sus poate fi numit aşa. Credeam, par egzamplu, că vom face spume că s-a schimbat restaurantul de pe plajă. Aiurea! În afară de faptul că distanţa parcursă pentru o bere la botul calului, lângă şezlong, e mai mare un pic decât cea faţă de RAI, noul local de pe ţărm aferent hotelului nostru e chiar mai mişto în opinia noastră…

…iar poza de mai sus sper să vă convingă, o poză făcută într-o zi ploioasă care-a venit cum nu se poate mai bine după prăjeala din ajun. Da, da – am avut inspiraţia de-a merge să prânzim atunci la Pădurea Verde, evitând ca meseriaşii aglomeraţia din complex! 😀

Poate unii s-ar fi enervat şi din cauza confuziei care se crease în legătură cu noua parcelă de plajă anunţată la recepţie ca fiindu-ne rezervată: cică cea din faţă de la Boriana. Nu şi noi, care doar ne-am amuzat, după cum urmează.

Ne dădeam deja cu creme de protecţie solară când apare un nene care ne explică pe bulgăreşte că “nu aici, acolo” – asta însemnând fix în zona arhicunoscută din faţă de la RAI. Şi-apropo de cârciuma asta atât de familiară nouă, acelaşi nene ne-a spus o expresie care-avea să înlocuiască pe toată durata sejurului fireasca merg la budă: tam na RAI.

Şi ne-am mai distrat cu o chestiune: Blonzimea-mi zice la un moment dat că ne-am putea întreba gazdele dacă n-au nevoie de noi ca translatori şi ghizi, deoarece-am tot ajutat familii de români să se descurce prin hăţişurile provocate de schimbările hotelierilor, ba unor bucovineni simpatici nevorbitori de engleză cred că le-am salvat efectiv concediul, că stătuseră după o cameră vreo două ore!

Altfel, ca de obicei: camerele foarte curate, mâncarea excelentă şi băutură la discreţie – i-am învăţat pe toţi barmanii ce-i aia şpriţ de vară şi cum să pronunţe corect asta în româneşte, dar vă povestesc tărăşenia în textul următor.

Hai săptămână minunată s-avem toţi!