Steaua, tot Steaua!

Plănuisem iniţial să vin azi cu impresii din cea mai recentă vacanţă pe litoral, dar m-am luat cu niscai treburi, pe de o parte, iar pe de altă parte nu puteam trece peste meciurile românilor în Europa fără a spune măcar vreo două vorbe şi despre ele.

Ce-a fost, se ştie: numai Steaua merge mai departe în competiţia în care a început şi are oricum un loc asigurat în grupele celeilalte, Viitorul joacă baraj pentru asta, iar celelalte trei se cară acasă. Dacă băieţii lui Hagi şi cei ai lui Edi se puteau califica, primii cu ceva noroc, ceilalţi cu mai multă atenţie, Craiova şi Dinamo n-aveau nicio şansă în faţa unor Milan sau Bilbao, ab initio.

Despre steliştii noştri, aproape că n-am cuvinte după asemenea victorie cu Viktoria… Duminică, la meciul cu oltenii, Peluza Sud cerea calificarea. Am zâmbit atunci neîncrezător şi nu mică mi-a fost mirarea când am observat că jucătorii lui Dică sunt aşezaţi mai bine în teren la Pilsen şi tot mai bine se şi mişcă, iar între minutele 70 şi 80 am rămas efectiv paf văzând galopul de sănătate al roş-albaştrilor de România, echipaţi miercuri în alb.

Acum, cu Sporting bănuiesc că va fi ceva mai greu. Dar nu imposibil. Cum imposibil nu-i nici pentru constănţeni să treacă de Salzburg. Vedem ce-o fi. Baftă ambelor echipe româneşti rămase-n cupele europene!

Şi weekend excelent s-avem toţi – noi o punem de-un munte, fireste! 😉

Preferatele mele, aproape finaliste

Sper să nu cobesc la faza asta şi să se-apuce Monaco sau Atleti de remontade spectaculoase, că şi-aşa aia barceloneză cu PSG m-a enervat la culme! Nu intr-atât încât să urlu ca tâmpitul în faţa Guvernului, dar orişicât.

Real şi Juve sunt, în mod evident, cele mai bune echipe din Europa la momentul actual, deci merită cu prisosinţă cîte un loc în finala de la Cardiff de pe 3 iunie.

O altă finală ne-aşteaptă şi pe la noi, sâmbătă, în sensul că, dacă Miriuţă e om de caracter, dinamoviştii se-ntorc cu coada între picioare de la Cluj: orice alt rezultat în afară de o victorie a CFR-ului poate fi considerat consecinţă de blat.

Şi mai avem o finală interesantă, chiar în ziua celei pe care-a câştigat-o Steaua în ’86: alegeri prezidenţiale în Franţa. Eu cred că va învinge Macron, dar mai vedem noi ce şi cum…

Hai weekend excelent s-avem toţi, comme d’habitude!

Steaua cu fotbalul, Dinamo cu victoria, Viitorul cu titlul

Începe.

Alibec preia, Hanca îi dă la gioale grav. Mingea ajunge la un stelist în poziţie de gol. Haţegan says no…

Bun, fault, numai că jegosul dinamovist primise ordin: rupi tot!

Colac peste pupăză, mizeriile pecehaşe se-apucă să arunce cu role de hârtie în teren.

Oha meci, vreun sfert de oră.

Jurnaliştii strigă in corpore: ce frumos, o, ce frumos! Cretinism în stare pură, ce să mai.

Se reia, în fine, partida. Steliştii atacă, atacă, atacă. Dinamoviştii faultează, faultează, faultează. Haţegan uită cartonaşele-n buzunar. Până când îl prinde c-o tâmpenie pe… Ovidiu Popescu. De la Steaua!

Penibilul Penedo trage de timp de prin minutul 20. Idioţii de la PCH bagă iar hârţogăraie. Un comentator are o sclipire: bă, dreq, să nu dea vitele şi cu torţe! Dobitocu-i coleg îl linişteşte prompt: lasă, avem pompieri. Bine, bă…

Şi Steaua iar atacă. Şi atacă. Şi atacă…

Şi Dinamo tot faultează. Şi faultează. Şi faultează…

Şi Haţegan mai nimic – lasă jocul liber şi foarte bine face, spun tembelii din zona presei.

Într-un târziu, trec şi căţeii centrul terenului şi obţin penalty. Îl transformă greu Hanca, cel care ar fi trebuit eliminat din primul minut şi na belea – conduc ăilalţi total împotriva cursului jocului!

Steaua reia atacurile, cumva debusolată, e drept, dar tot ajunge să dea un gol care părea ca şi făcut: ratează Boldrin.

Pauză.

Revin steliştii de la cabine cu furie – parcă-i auzeam: cum sula lu’ Hector ne conduc cârnaţii ăştia???

Iar atacuri steliste în valuri, iar faulturi grosolane marca Dinamo, iar peluză de securici aruncând cu diverse…

Rick îşi mai ia nişte role din alea în cabeza, rezistă eroic, eu îi înjur pe comentatorii care-l laudă că nu e român şi permite mojicia etc.

Gol Pleaşcă. Boii zic pleaşcă de gol. Bă, labelor, la cum s-a jucat, Steaua trebuia să conducă deja la scor!

Şi Steaua continuă să atace, valuri-valuri. Dinamo e varză. Varză e şi peluza lor care nu ştie altceva decât să mai bage nişte obiecte contondente în teren când atacă steliştii.

Merge Haţegan la crainicul dinamovist şi-i spune că opreşte meciul daca se mai dau în spectacol căcăcioşii pecehaşi.

Pula!

Tâmpiţii din tribune o ţin langa – Dinamooo, Dinamooo, hă hă hă, suntem câini şi ne lingem singuri la cur, n-avem nevoie de hârtie.

În teren, tactica lui Contra dă roade: după coişpe mii de şuturi primite la glezne, gambe sau genunchi, Alibec e înlocuit cu Bizonică, iar ăsta nu face nimic.

Chiar şi-aşa, Steaua bagă mare şi numai refuzul Hoţeganului ne lasă fără un penalty când a fost busculat în careul javrelor Tănase!

Dar, în schimb, se-apucă jivina orădeană de Şovre să abereze că figura muistului Romera, alt căcat eliminabil, fu.

Şi asta fu.

Numai că…

Numai că m-am uitat şi la comentariile ulterioare, ale antrenorilor şi-ale jurnaliştilor de pe lângă anumite microfoane.

Şi hai să ghicim ce: dacă Mister Contra însuşi a recunoscut superioritatea stelistă, presarii o puseseră deja de bairam, ceea ce mi se pare de mare pork în contextul ăsta.

Ca să nu mai amintesc de-a dreptul de gesepei, care au făcut-o lată la marea meserie, notându-i koveşistic pe fluieraşi!

Altfel, mno, hai săptămână perfectă s-avem toţi!

Zen la Derby de România? Haha!

Mi-am anunţat prietenii la telefon, am scris pe Twitter, i-am zis Blonzimii: la meciul ăsta sunt zen – dacă bate Steaua, e ok; dacă nu, se lasă cu mişto de antrenor şi l-ar merita cu prisosinţă, după toate gherlele recente în compania unei echipe ca Dinamo.

Aiurea! Singurul lucru care s-ar putea încadra la ce mi-am propus fu faptul c-am găsit puterea de-a mă amuza la încercările lui Nea Iliuţă Dobre să rostească rapid, în stilu-i caracteristic, formaţia Fotbal Club FCSB – haios e că, fix ca-n bancul cu mitraliera, cel mai des tot Steaua pronunţa. 😀

În rest, tensiunea specifică în asemenea momente a fost la ea acasă, eu făcând ca toate alea prin faţa televizorului, sărind şi urlând la golurile steliste, jubilând de-a dreptul la reuşita cu stângul a lui Alibec şi minunându-mă la faza din care a marcat Boldrin, probabil la prima atingere de balon.

Mă sună apoi Vărul Keitel, evident bucuros de victorie, deşi încă circumspect în privinţa calităţilor lui Reghe – bă, bine că i-am bătut, drek, prea se umflau în pene căţeii! Corect.

Hai săptămână minunată s-avem toţi!

Steaua, pa şi din Cupa Ligii

Am vrut să scriu câteva rânduri despre semifinala de miercuri seară chiar atunci, la cald, imediat după meci.

Zic: las să treacă noaptea, mă mai calmez, revin dimineaţă cu un text mai puţin avântat, mai sobru.

De data asta mă iau cu niscai treburi mai importante şi aducătoare de bună dispoziţie şi-mi spun că las datul cu părerea despre pertida în cauză pe vineri, până atunci poate scap de avalanşa de invective care-mi trec prin minte cand mă gândesc la jocul Stelei.

Aiurea! Avalanşa cu pricina rezistă şi tot ce pot să fac e să rezist şi eu tentaţiei de-a da frâu liber dracilor provocaţi de stelişti şi-ncerc să expun, cât pot eu de temperat şi pe scurt, doar ideea de bază: Reghe, la ce nume – şi sume – ai la dispoziţie, în România, cel puţin, trebuia să defilezi! Dar tu mergi din egal în egal şi-o furi pe bandă rulantă de la Dinamo? Hai, cere-te afară!

Bun, acum chiar m-am calmat – weekend minunat s-avem toţi!