Doar egal în Marele Derby

Sau, mă rog, ce se-nţelegea cândva prin mare derby de România, că, la momentul actual, aşa poate fi încadrat eventual doar vreun duel dintre Steaua şi CFR.

Ziua de ieri începuse bine: deşi se retrăsese din semifinala de la Doha, Simo revenise pe primul loc WTA, iar Juve câştiga acasă la Torino.

Şi dau pe hochei: pierde Finlanda cu Suedia. Pfff…

Apoi vine ştirea-bombă: ne-am luat-o şi noi la rugby în Spania!

Efectiv nu-mi venea să cred! Îl sun pe amicul Radu Constantin: e adevărat? Da, Mihai, au jucat ai noştri incredibil de prost cu nişte amatori.

Spre calmare, bag la maţ o ciorbă de burtă senzaţională, vorba aia, ca la mama acasă. Iar Blonzimea mă tratează cu un film haios: Love Actually. Mişto!

Se-apropie ora măreţului meci. Pecehaşii sunt mult mai agresivi pe străzi decât îi ştiam eu. Sunt disperaţi, îmi zic, dă-i în primejdii! Fac ceva caterincă şi pe Twitter.

Ce-a fost la meciul cu pricina se ştie: băieţii lui Miriuţă au jucat cu o ardoare demnă de toată lauda, pe când ai lu’ Dică, fix ca nişte cizme până să intre Budescu. Noroc cu golul lui Teşeru din ultima secundă!

Hai săptămână minunată s-avem toţi!

Advertisements

Steaua joacă la Hermannstadt în Cupă

Din câte ştiu eu, preşedintele e mai mult cu tenisul şi nu prea le are cu fotbalul. Însă chiar şi-aşa, m-ar bucura enorm o victorie stelistă în oraşul lui Werner, logic. 😀

Altfel, observ că şi prietenul Toshiro a remarcat un titlu din GSP care pe mine m-a amuzat copios, jurnaliştii scoţând din ei ceva gen: şoc în Cupa României, Craiova cu Dinamo în sferturi!

Dar, până la meciurile cu pricina, hai weekend excelent s-avem toţi!

Dacă bătea şi Steaua la Iaşi…

…acum rânjeam şi noi bucuroşi după victoria categorică a clujenilor în Ştefan cel Mare.

Bine, de amuzat tot ne amuzăm cu noua boacănă dinamovistă, dar parcă nu ne pică prea bine revenirea ceferiştilor pe primul loc.

Faza serii a venit oricum dinspre pecehaşi. Iar! Favoriţii lor o luau pe coajă meseriaş, iar ei îi pupau în cur pe oaspeţi că-i vor campioni, după ce timp de vreo oră le-au tot înjurat antrenorul! 😆

Hai săptămână minunată s-avem toţi!

Steaua – Dinamo 1-0, 24 septembrie 2017

Minipizzele se coceau frumos în aşteptarea meciului. Blonzimea întreabă: meci strâns, ce zici? Hmm, răspund, eu mă gândesc că trebuie să le dăm de la 3-0 în sus, orice alt scor e inacceptabil.

Şi-ncepe. Şi eu încep să sper într-un egal măcar, văzând ce se petrece pe teren. Şi-aproape toţi amicii dinamovişti mă bombardează c-un pronostic: 1-3. Parcă-s vorbiţi…

Dar, na belea pentru ei: gol Steaua şi toate revin la normal – ai noştri joacă din ce în ce mai bine, ai lor din ce în ce mai prost. Miri face schimbări de comă, îl trimite şi pe Bochilă în atac, însă noi nu reuşim, totuşi, să profităm – ratăm în neştire, inclusiv un penalty!

În fine, se termină. Victorie. Gigi cântă pe Maybach. Galeria roş-albastră le umple căţeilor frigiderul de carne. Becali nu se bagă la asta. Şi bine face.

Sună şi Keitel, înjurându-i de mama focului pe tefelisto-securişti. Lasă-i mă-n durerea lor pe-ăia, zi de meci! Ce dreq să zic? Bine că i-am bătut, dar e inadmisibil să joci de la egal la egal cu o echipă atât de praf ca Dinamo!

Ba m-a mai enervat şi Budescu, insistă. Cum să execuţi în halul ăla? Tare şi pe colţ, asta-i regulă. A şutat ca o băşină. După care şi-a pus mâinile-n cap în loc să urmărească mingea respinsă.

Mă uit şi la Toshiro pe blog. Are aceeaşi opinie. Mă rog, eu cred că Penedo a fost meseriaş tot meciul şi mai ales la faza cu pricina – cu vreun alt portar între buturi, mi-e că Dinamo chiar îşi lua cum am zis, de la trei boabe încolo.

Prin cartier e linişte şi pace. Gălăgioşii coregrafi care, habar n-am de ce, se comparaseră cu Avram Iancu, se căraseră de multişor, în tăcere deplină. Eu dovedesc minipizzele, bag şi-un şpriţache, fumez şi-o ţigară şi-mi spun: mişto duminică.

Hai săptămână excelentă s-avem toţi!

Steaua, tot Steaua!

Plănuisem iniţial să vin azi cu impresii din cea mai recentă vacanţă pe litoral, dar m-am luat cu niscai treburi, pe de o parte, iar pe de altă parte nu puteam trece peste meciurile românilor în Europa fără a spune măcar vreo două vorbe şi despre ele.

Ce-a fost, se ştie: numai Steaua merge mai departe în competiţia în care a început şi are oricum un loc asigurat în grupele celeilalte, Viitorul joacă baraj pentru asta, iar celelalte trei se cară acasă. Dacă băieţii lui Hagi şi cei ai lui Edi se puteau califica, primii cu ceva noroc, ceilalţi cu mai multă atenţie, Craiova şi Dinamo n-aveau nicio şansă în faţa unor Milan sau Bilbao, ab initio.

Despre steliştii noştri, aproape că n-am cuvinte după asemenea victorie cu Viktoria… Duminică, la meciul cu oltenii, Peluza Sud cerea calificarea. Am zâmbit atunci neîncrezător şi nu mică mi-a fost mirarea când am observat că jucătorii lui Dică sunt aşezaţi mai bine în teren la Pilsen şi tot mai bine se şi mişcă, iar între minutele 70 şi 80 am rămas efectiv paf văzând galopul de sănătate al roş-albaştrilor de România, echipaţi miercuri în alb.

Acum, cu Sporting bănuiesc că va fi ceva mai greu. Dar nu imposibil. Cum imposibil nu-i nici pentru constănţeni să treacă de Salzburg. Vedem ce-o fi. Baftă ambelor echipe româneşti rămase-n cupele europene!

Şi weekend excelent s-avem toţi – noi o punem de-un munte, fireste! 😉