Ce-am făcut noi pe la munte recent

Maică-mea ne pregătise la ţară sărmăluţe-n foi de viţă şi, după ce-am băgat la ghiozdan ca meseriaşii, am adormit buştean şi Blonzimea şi eu.

Conform obiceiului, ne-am trezit dimineaţa devreme – cântat de cocoşi prin vecini, ciripituri de păsărele pe sub fereastra noastră, a camerei care dă spre grădina dinspre stradă etc.

Tot conform obiceiului, după o cană de socată de sezon pe stomacul gol, eu am mai pus cornul câteva ore şi pe la prânz am băgat un mare brunch ca să fiu în formă pentru şedinţa foto cu natura.

Normal că principala atracţie a zilei era finala de la Roland Garros a Simonei, pe care eu, personal, o vedeam deja câştigată. Ce s-a întâmplat, până la urmă, se ştie: domnişoara Ostapenko a luat meritat titlul care părea rezervat anul ăsta pentru Halep – când revii în halul ăla de frumos, concluzia cam asta ar trebui să fie, zic eu.

M-am calmat amuzându-mă cu reacţiile pupinklausiştilor după conferinţa de presă comună a preşedinţilor Trump şi Iohannis: tipu’ l-a chemat pe-al nostru să dea exemplu România de supunere, vine un tembeluş ca Pantazi ăla şi bagă tema luptei anticorupţie prin mlaştina bucureşteană, Donald răspunde că e bine să lupţi anticorupţie şi toţi tefeleii cad în extaz. Păi ce sula lu’ Hector voiaţi să declare liderul Statelor Unite, bă???

Ia să-l fi întrebat un jurnalist adevărat pe omul numărul unu în SUA ce părere are de faptul că Retardatul nostru naţional s-a asociat benevol cu penibilele mişcări de tip hashtag rezist, alea soroşiste care-i tot dau la gioale şi lui Trump însuşi, atunci să vezi show!

Prin urmare, am primit foarte calm şi înfrângerea previzibilă de la Varşovia, ba ne-am mai şi distrat: Blonzimea l-a luat urgent în balon pe Daum – iar ne zice ăsta că nu-i nicio problemă când o luăm pe coajă şi că practicăm un fotbal de calitate!

Apoi ne-am apucat să facem poze cu luna plină şi galbenă prin viţa de vie. Sau alături de hornul sobei de pe acoperiş. Sau cu amorsă de frunze de nuc.

Hai săptămână minunată s-avem toţi!

Steaua, egal pe ceaţă la Cluj cu CFR

Printre seriale, da, m-am uitat şi la meci. S-a văzut la TV, na, ca prin ceaţă, cum se spune, pentru că fix ceaţă era la Cluj, logic. Dar eram curios să aflu cum arată Steaua dupa pauza de iarnă, aşa c-am făcut un efort.

Filmele de care ziceam sunt comedii, aşa că eram binedispus, deci imposibil de enervat – nici de ratările lui Jakolis, nici de ciudăţeniile arbitrului, nici de cartonaşele încasate prea uşor de marcatorul nostru, Alibec.

Desigur ca-mi doream o victorie, dar mă interesa destul de mult să văd dacă se observă îmbunătăţiri faţă de ce-a fost în toamnă la jocul în sine al echipei. Pare ceva mai solid, ce să zic, băieţii lui Reghe dând senzaţia că, atunci când nu-s în inferioritate numerică, sunt binişor peste CFR, un adversar redutabil, altfel.

Eu v-aştept cu comentarii mai mult prin zona fotbalistică, dacă aveţi chef, însă nu resping nici alte teme de discuţie – părerile mele despre balamuceala din stradă, de pildă, le cam ştiţi: am susţinut din start că cei care-şi fac veacul de vreo două săptămâni prin Piaţa Victoriei şi continuă nebunia şi după abrogarea ordonanţei buclucaşe nu-s decât vuvuzele ale perdanţilor recentelor alegeri, după modelul penibilei soroşimi anti-Trump, nicidecum vajnici luptători anticorupţie, cum cu neruşinare se prezintă în faţa lumii!

Dar noi hai săptămână excelentă s-avem toţi şi Kuie Mlaus!

Hillary

14:14

Aşa arăta ceasul de la mediabox când, ca un american obişnuit ce sunt, am pornit televizorul sâmbătă abia după prânz.

Zic: bă, stai să vezi aici premoniţie pe UPC – cel puţin două meciuri la care mă uit se termină 1-4!

Ce-a ieşit, de fapt, iată:

– Tottenham – Arsenal 2-1 – ca stelist, normal ar fi să fiu alături de camarazii tunari londonezi, mai ales că ăia de la Spurs nu se poartă tocmai cuşer cu Chiricheş al nostru, dar nu mă indispune din cale-afară rezultatul;

– Stuttgart – Bayern 0-2 – tot ca stelist, deşi din motive care se pierd prin negura vremurilor ajunsesem să ţin cu Borussia Dortmund cândva, nu pot ignora echipamentul roş-albastru şi evoluţiile de cele mai multe ori sclipitoare ale celor din München, başca organizarea clubului bavarez;

– Atletico – Real 4-0 – ei, da, aici fu jale, dar madrilenii mei au meritat-o cu vârf şi îndesat şi nu pot decât să-i felicit pe cei de la (şi cu) Atleti;

– România – Bulgaria 0-0 – ştiu, ştiu, am trimis în teren o selecţionată divizionară, neomogenă, rezultatul nu se pune la palmares, dar un meci nul cu nilşte bulgari deloc convingători astă-toamnă nu pare prea încurajator;

– Juventus – Milan 3-1 – ce-a fost aici mi-a plăcut şi-s convins că vărului Keitel nu, dar va trebui să recunoască şi el că diferenţa de scor e chiar prea mică! 😀

Duminica n-a fost prea complicată: cum am scris şi pe Twitter – doar două partide mi se păreau interesante, anume finala CAF şi amicalul dintre SUA şi Panama.

Din prima confruntare n-am urmărit decât finalul dramatic cu departajarea la penalties – m-am bucurat pentru ivorieni şi mi-a fost milă de ghanezi, dar aşa e-n tenis… ăsta… fotbal! – iar la a doua nu m-am uitat deloc, ci-am văzut pe net că-i 2-0 la pauză şi tot acolo azi dimineaţă că s-a terminat tot atât.

Însă cel mai important lucru întâmplat ieri mi se pare acesta: a făcut Blonzimea Sa iar gogoşi berlineze. 😀

Hai săptămână minunată s-avem toţi!

PS.

La mulţi ani, Lupe, Mordechai, Rapidisto, Cipriane! 😉

Amicale oficiale

Cred că putem numi aşa fără probleme aceste meciuri care aduc destui spectatori pe stadioane, contează când vine vorba de formulele de echipă alese de selecţioneri pentru cele de calificare, sunt menţionate mai mereu – separat cumva, dar menţionate! – de presă, lipsind doar precizarea federaţiei internaţionale şi-a celor naţionale cum că partidele în cauză ar avea caracter oficial, ba dimpotrivă.

Dintre cele disputate aseară, trei s-au încheiat cu rezultate surprinzătoare în opinia mea: Anglia – Norvegia 1-0 din penalty (scorul), Cehia – SUA 0-1 (victoria americanilor) şi Germania – Argentina 2-4 (şi scorul şi victoria americanilor).

In fine, ce voiam să remarc: nici alţii mai cu ştaif, în perioada asta fotbalistică, cel puţin, nu par să se simtă prea bine, deci n-avem nici noi vreun motiv să ne purtăm ca nişte căcăcioşi în faţa grecilor! Ergo:

HAI ROMÂNIA!