Noi – distracţie, Steaua – iar egal la Ploieşti

Ieri am avut zi de vizită la nişte buni prieteni, vizită de casă nouă – mă rog, renovată şi reamenajată foarte frumos: haleală excelentă, berici, vinişor, muzici, conversaţii haioase, tot tacâmul, evitând pe cât posibil orice legătură cu fotbalul.

Asta până spre seară, când mi-am adus eu aminte că joacă Steaua la Ploieşti şi m-am băgat pe net – şi pe şestache 😀 – de pe mobil, ca să văd ce şi cum ai noştri cu ciuca bătăilor, Petrolul din această ediţie de Liga I.

Şi aflu că oamenii care s-au uitat la meciul ăsta au parte de unul imposibil pe un teren asemenea, iar Steaua e pe cale să devină singura echipă care nu le dă gol lupilor sezonul ăsta!

Ceea ce, până la urmă, s-a şi întâmplat: 0-0 absolut ruşinos al campionilor cu o echipă de toată jena, al cărei crainic angajat pe “Ilie Oană” – Mircea Habarnagiu… ăsta, Baganagiu – a mai şi băgat cretinisme cu “oi” şi “FCSB” şi altele asemenea.

De nunta pe care meseriaşii prahoveni au organizat-o la stadion în timpul partidei, ce-ar mai fi de zis? Belea! 😆

Altfel, hai săptămână excelentă s-avem toţi!

PS

La mulţi ani, Alexandra! 😉

Steaua mea cea de toate zilele. Norocoasă, evident!

Pe bune, chiar mai pune cineva întreg la minte botul la vrăjeala boromană cu “norocul proverbial al Stelei”? Sau că Steaua a câştigat Cupa Campionilor “cu bulan, la 11m, plus că nu jucau echipele englezeşti”?

Dinamoviştii se laudă cu o semifinală pierdută cu Liverpool, petroliştii cu o chestie asemănătoare de-acum juma’ de secol, timişorenii cu o Celtic împiedicată, oltenii cu Benfica, iar Rapid cu vârful numit eliminarea de către Steaua.

Toţi ăştia bagatelizează performanţele Stelei, altfel singura echipă românească demnă de apreciere – şi apreciată cum se cuvine prin Europa.

Păi noi am luat Cupa şi basta, bă!

Mă rog, eu nu-s foarte convins nici acum că vom trece de slovaci. Dar, dacă e s-o facem, dăm piept cu Partizan sau Dila Gori.

Ştiu, Dila Gori nu le spune absolut nimic microbiştilor. Însă, dacă-i elimină pe sârbi, ar cam trebui.

În fine, hai weekend excelent s-avem toţi!

Şase, a-nceput campionatul!

Sâmbătă seara am preferat să mă uit la nişte filme împreună cu Blonzimea, comutând pe meci doar la reclame, însă îndeajuns cât să vedem că meciul dintre Steaua şi Petrolul e de fapt între Nimeni şi Nimeni şi se termina nimic la nimic.

În rest, încă cinci egaluri şi, cu ăl de-am zis mai sus, şase, ca-n titlu. Sau şase-şase poartă-n casă. Ori şase case.

Văd că prietenul Toshiro, deşi sceptic, speră, totuşi, să putem trece de slovaci. Eu cred că aşa ceva, acum, cu actuala echipă, ar fi de domeniul fantasticului! Vom vedea ce şi cum.

Dar, indifierent de rezultat, rămâne cum am stabilit:

FORZA STEAUA!

Şi, evident, săptămână excelentă s-avem toţi!

Steaua era s-o facă de oaie cu Botoşani

Început bun, două goluri venite firesc, alte câteva ocazii monumentale, dominare cvasitotală în prima repriză, iar ocazii uriaşe în startul celei secunde – cam aşa arătase meciul de-aseară dupa vreo 50 de minute, când steliştii puteau conduce deja chiar şi cu 5-0!

Dar vine intrarea neatentă, i-aş zice, a lui Prepelix – care eu tot nu cred că trebuia să primească roşu direct, că doar n-a fost intenţie la contactul (urât, e drept) cu adversarul, ba mai şi atacase mingea şi-o atinsese primul – şi înlocuirea sa cu Bourcensis, care urma să ţină mijlocul în lipsa căpitanului eliminat.

Şi ce face meseriaşul ăsta? După cinci minute de stat în teren, se descurcă de două galbene, unul mai stupid ca altul, la interval de câteva zeci de secunde! Eliminare justă şi Steaua e nevoită să joace-n 9 oameni cam juma’ de oră.

Acum, eu nu vreau să dau verdicte – dacă acţiunile lui au fost involuntare şi vorbim numai de tembelism, ca să fiu elegant, sau premeditate şi putem vorbi lejer de ticăloşie. Cert e că efectele acestor acţiuni s-au văzut în desfăşurarea ulterioară a partidei; bine că nu şi pe tabelă!

Echipa din Botoşani, care evident nu venise la Bucureşti să frece menta ca Petrolul la Tg. Mureş etapa trecută, dar care nici nu putea mai mult, s-a trezit într-o superioritate numerică generoasă şi-a început să spere că poate realiza surpriza, făcându-mă pe mine să tremur de nervi la gândul că iar sunt în stare ai lu’ Gâlcă să piardă – acasă! – un meci pe care-l aveau în mână.

Cu toate că bezmeticii-n cauză au reuşit să se blocheze temeinic, trebuie să recunosc că nu mi-a picat bine deloc să-mi văd Steaua înghesuită în propriul careu cum numai rareori am văzut-o chiar şi-atunci când întâlnea trupe celebre şi puternice din Europa!

Până la urmă, zăbăucii noştri se pricopsiră cu trei puncte care pot însemna un nou titlu – râmân la părerea că meritat, per total, dar numai dacă trec cu brio şi examenul greu de la Iaşi! – după ce mureşenii s-au împiedicat nasol la Giurgiu. Apropo de asta – mulţumiri giurgiuvenilor că s-au comportat normal!

Hai săptămână excelentă s-avem toţi, comme d’habitude!

Când nu-s arbitrii, sunt adversarii

Să fim de la bun început înţeleşi: cei mai mulţi dintre suporterii Stelei suntem conştienţi că vina pentru situaţia în care s-a ajuns, aceea de-a fi pe cale să pierdem un titlu pe care se părea că-l avem deja în buzunar, o poartă fix ai noştri: conducători, jucători (în special unii) şi, mai ales, antrenorul.

Dar asta nu înseamnă nicidecum că trebuie să privim în altă parte când matrapazlâcurile “rivalilor” mureşeni sunt atât de evidente: îngrozitor de multe arbitraje favorabile şi, mai nou (oare?), oponenţi care nu se prea omoară cu firea opunând rezistenţă.

Eu nu m-aş lua chiar de toată echipa Petrolului, dar ieri numele lui Astafei a fost inclusiv pe buzele multor fani ploieşteni! Dragoş Pătraru, de pildă, i-a trimis vreo două scatoalce de nu s-a văzut – verbal, desigur…

Mă rog, într-o ţară în care există atât de mulţi tembeli care consideră că nu-i cuşer să promiţi premii unor terţi în caz că-şi vor apăra corect şansele, însă că-i ceva normal să-ţi plăteşti adversarul pentru a trânti meciuri directe şi mai şi zbiară de indignare că “valiza, valiza” despre ăilalţi, nici nu-i de mirare că suntem unde suntem. Iar asta nu numai din punct de vedere fotbalistic!

În fine, vorba aia – noi să fim sănătoşi şi săptămână excelentă s-avem toţi!