Juve şi Real, campeones, cum era de aşteptat!

M-a cam descumpănit un piculete boacăna Simonei de la Roma, dar, logic, mi-s muţumit: Juve şi Real au câştigat titlul fiecare în ţara proprie, aşa cum preconizasem.

Mai mult, am avut ieri şi mare sărbătoare cu Sfinţi Împăraţi – apropo, toate cele bune de la mine şi pe-aici tuturor Lenuţelor şi Costicilor!

Altfel, ne-am trezit cu toţii asistând la o avalanşă de invective din partea unora pe marginea benzii speciale de la Băneasa.

Bre, maifrenzilor, eu zbier de vreun deceniu şi mai bine pe tema asta, anume că transportul public, RATB şi TAXI, ar trebui să fie prioritar!

Viena, de pildă, cred că-i oraşul cu cel mai performant sistem de transport public – inclusiv de suprafaţă! – din lume. De ce? Tocmai datorită acelor benzi dedicate autobuzelor.

Nu mă credeţi, intrebaţi-l pe Vărul Keitel, ca să parafrazez o glumiţă de-a noastră domestică în care apare Dl. Panait. 😀

Desigur, dacă are careva obiecţii legate de această problemă, e binevenit la secţiunea de comentarii, preferabil cu niscai argumente.

În rest, hai săptămână minunată s-avem toţi!

Advertisements

Iepurovizion 2017

A venit Juncker pe la Bucureşti să ne laude că ne-am integrat la marea meserie şi l-a pupat pe Băs pe chelie. Ceea ce mi-a adus aminte de bancul ăla cu proful care pupă şi el pe frunte un elev mai tâmpiţel şi-i zice: du-te la tac’tu şi spune-i că te-am pupat în cur!

Până la urmă, cam asta a făcut şi premierul Europei: având ăia pe la Bruxelles morcovul cu iepuraş cu tot pe tema diverşilor care cochetează cu exit, era cazul să ne pupe şi pe noi în cur niţel. Şi nenea de care vorbim a făcut-o – e drept, în stilul caracteristic acestor indivizi, transmiţându-ne cu aer superior să le urmăm “indicăţiile” preţioase.

Dar să-i lăsăm pe-ăştia şi să discutăm un piculete şi despre concursul muzical la care fac trimitere în titlu. Buey, maifrenzilor, mie piesa românească de la Eurovision mi se pare chiar acceptabilă! E haioasă, antrenantă, veselă… Ştiu că-i controversată şi chiar detestată de mulţi, dar, per total, eu cred că-i mai mişto, de pildă, ca aia cu valizele a celor de la Voltaj.

Am adus vorba de valize? Păi hai câte ceva şi despre fotbalul nostru cotidian: sunt zen, pe bune, indiferent ce s-ar întâmpla. Dac-o fi să se-mpiedice Steaua de Craiolguţa mâine seară, asta e, şi-o merită. Dacă nu, îl voi felicita pe Reghe, indiferent dacă ia campionatul el sau Hagi.

Hai weekend excelent s-avem toţi!

Pe la Hanu’ lu’ Manuc

Cu vreun deceniu şi mai bine-n urmă, era locul nostru de bază – al nostru adică o gaşcă mare şi frumoasă. Prin 2004, de pildă, veneam destul de des cu colegii de echipă direct acolo de la Buftea, spre seară, că ziua de filmare e mai lunguiaţă decât una de lucru normală, mai ales dacă aveam ceva de aniversat.

Profitând de vizita bucureşteană a Vărului Keitel, am descins iar la superbul local şi ne-am întâlnit şi cu un prieten universitar. Evident: berici, mici, papanaşi, tort…

Şi despre mici voiam să vorbesc: îmi plăceau mai mult înainte. Deci îmi plăceau mie, nu spun că erau mai buni – aviz amatorilor şi blogăraşilor care, în loc să-şi dea cu părerea doar, bagă verdicte la greu în te miri ce domenii fără să aibă defel competenţe!

Ei, apropo de competenţe, eu, fără a fi total ignorant în materie de politică externă, am preferat să tac şi să-i ascult pe amicii mei dezbătând probleme de gen. Până când s-a ajuns la cea românească şi ordonanţa ploii.

Moment în care o spun pe şleau: bre, maifrenzilor, voi vă daţi seama că duda aia e doar un pretext pentru diverşi frustraţi de-a face mutre că nu le convine rezultatul alegerilor, da? Şi insist: plus că-s convins că 90% dintre ăia de-au ieşit în stradă pasămite din cauza respectivă nici măcar n-au citit textul cu pricina!

Bineînţeles că mi-au dat dreptate ai mei, însă două dudui de la o masă alăturată mi-au aruncat priviri tăioase: huo, pesedistule, puteam desluşi în ochişorii lor. Bine, fă, răspund în gând şi plec la budă.

Altfel, atmosfera fu chiar plăcută, servirea mişto, toate cele bune – în mod normal vă veţi simţi foarte bine la Han în special dacă nu daţi peste ceva tefelei isterici… 😉

Hai weekend excelent s-avem toţi!

Din 2026, Campionat Mondial cu 48 de echipe

Ştiu că sunt multe alte subiecte interesante în această perioadă, cel puţin pentru români, precum astea două, de pildă: senzaţionalele dezvăluiri ale lui Sebi Ghiţă pe care Ghiţă ia-l de unde nu-i, respectiv tunul de vreo zece melearde de iepu care zice-se c-ar fi fost dat de Guvernul Cioloş aka idiocraţii lui Cholo nu doar c-au fost incompetenţi şi ticăloşi, ba cic-au mai şi furat pe rupte!

Dar eu prefer să vă invit la discuţii – dacă aveţi chef, normal şi ca de obicei – pe marginea unui al treilea subiect, mai exact a recent votatului, in unanimitate de către Consiliul FIFA, nou format al CM de fotbal, cel cu 48 de echipe participante la turneul final.

Bine, mi se şopteşte-n cască despre alte două subiecte de actualitate: zăpada din Bucureşti şi din ţară şi iarna cea mai grea din istoria recentă de peste juma’ de secol, plus duda becaliotă cu FC Star.

OK, să-ncep cu asta provocată de Tălpan, c-aici e simplu – repet ce-a tot zis vărul Keitel de-un timp încoace: bă, poa’ să-i zică oficial şi FC Drumul Taberei, eu tot cu echipa asta ţin şi tot Steaua o consider!

În cazul celălalt, cu intemperiile hibernale, prin preajma-mi văd numai situaţii încurajatoare: atât cetăţenii normali la cabeza, în marea lor majpritate, cât şi autorităţile, s-au comportat exemplar, având în vedere condiţiile, doar clotildele şi nicuşordanii părând a se fi apucat de petiţii tembele sau mai ştiu eu ce prin mediul ăla al lor pişcotăresc.

Deci, revenind la faza cu noul format CM, mie mi se pare mai degraba OK – 80 de meciuri în loc de 64 înseamnă mai mult spectacol pentru microbişti. În plus, tot ca părere personală, ar fi cu atât mai mişto să fie Canada gazdă. Iar dacă broadcaster în România fi-va şi-un post must carry, cum ar fi TVR, cu atât mai bine.

Hai weekend excelent s-avem toţi acum, că iar îl încep mai devreme! 😉

Grătar 2016

Nişte prieteni s-au mutat în casă nouă, undeva pe la Crăciun, ocazie cu care ne-au chemat pe noi la sărbătoare şi-am şi inaugurat apartamentul tot atunci. I-am cadorisit cu un grătar.

Sâmbătă ne gândeam să-i chemăm la o friptană, dar Blonzimea s-a apucat de făcut ouă în maioneză şi-a pus câteva maşini la spălat, în timp ce eu am aruncat câte-o geană peste niscai meciuri printre ofertele pe care le aveam de studiat. Se face seară, deci. Bun, îi sunăm mâine.

Duminică dimineaţă, până să ne dezmeticim noi, sună ei: bă, haideţi să inaugurăm grătarul primit de la voi la inaugurarea apartamentului! Ce tare, chiar ne pregăteam să vă chemăm noi pe-aici la masa de prânz, dar ideea voastră e mult mai deşteaptă, că-i lacul la doi paşi!

Inutil, cred, să precizez că, de fapt, grătarul ăsta era un pretext pentru noi toţi de a ne strânge laolaltă pentru o primă baie serioasă de soare pe anul ăsta, o atenţie, o măslină şi, mai ales, o porţie zdravănă de voie bună – gazda noastră de gen masculin le are şi cu pescuitul, iar cât era el ocupat cu pasiunea respectivă, eu le spuneam fetelor bancuri porcoase.

Una peste alta, uichendu’ fu excelent, deci hai s-avem toţi şi săptămâna minunată!