Franţa – campioană mondială în 2018

La fotbal, desigur, că la sportul ăsta rege ne-am tot uitat aproape zilnic timp de vreo lună.

Şi să-i felicităm pe învingători cu o glumiţă care circulă pe net, răspuns la una de-a lor după ce-a câştigat Simo la Roland Garros:

Ca fapt divers, menţionez că am ţinut iniţial cu Croaţia, mai degrabă, influenţat probabil şi de acea prefaţă de care vorbeam în articolaşul anterior.

Când a-nceput meciul, însă, m-am trezit transferându-mi subit simpatia către francezi, cred că din spirit de frondă fată de valul de mesaje gen Bombo şi Congo care-mi explicau că n-aş fi true dacă nu-i susţin pe cvasivecinii croaţi.

În fine, fotbalistic vorbind, băieţii lui Deschamps au părut cam tot turneul favoriţi şi-au dovedit-o şi-n finală cu prisosinţă.

În cealaltă, englezii, despre care destui spun c-au fost cam prea umflaţi de media, păreau debusolaţi total după semifinala pierdută în prelungiri, aşa că belgienii i-au taxat iar.

Bineînţeles, deliciul serii de ieri l-au oferit Kolinda şi Macron cu drăgălăşeniile lor – am rîs în neştire şi-s convins că nu doar eu.

Cam asta fu cu Mondialul rusesc, unul care mie, cel puţin, mi-a plăcut foarte mult, începând de la organizare şi atmosferă până la deznodământul firesc: cea mai bună echipă a câştigat cupa.

Hai săptămână superbă s-avem toţi!

Advertisements

Por-tu-gal! Por-tu-gal!

Doamnelor şi domnilor, merituoşii învingători de la Euro 2016:

Euro-2016-Final-Portugal-v-France

Hai săptămână excelentă s-avem toţi!

PS

Ca fapt divers, ăsta-i articolaşul cu numărul 2116! 😉

La Undécima

Am preluat poza asta de la nişte francezi – care sper să nu se supere pentru asta, merci! 😉 – pentru că, datorită Stelei, suntem şi noi pe-acolo.

ChLpeTari2016

Finala de sâmbătă seară a fost mai palpitantă decât mă aşteptam, lucru datorat atât artiştilor ratangii ai lui Zizou, cât şi proletarilor lui Simeone.

Eu, personal, normal c-am vrut să câştige Real şi m-am bucurat, însă recunosc că mi-a părut un pic rău şi pentru Atleti – cum am ciripit şi pe Twitter imediat după meci, adică după loviturile de departajare: ăia au deja unşpe cupe, ăştia nimic!

În fine, asta-i situaţia: felicitări, Real şi respect, Atletico!

Hai săptămână excelentă s-avem toţi!

Marele meci cu Congo

Mă rog, RD Congo, să nu existe confuzii.

Da, ştiu, meci amical, pe care nici măcar nu l-am urmărit decât pe net pentru a vedea evoluţia scorului, c-am preferat să văd nişte filme alături de Blonzime, dar asta nu mă-mpiedică să fiu dezamăgit de rezultatul ăsta de egalitate, ca mai toţi românii, presupun.

Acum, eu nu vreau să-i jignesc pe congolezi, dar am, aşa, vaga impresie că francezii sunt un piculete mai buni ca adversarii noştri de miercuri şi sunt şanse măricele ca, în meciul de deschidere de la Euro, gazdele turneului final să ne-asculte cu urechea!

Şi, că tot veni vorba de competiţii europene majore, mâine avem finala Champions League, Real cu Atleti, fix ca acum doi ani, deci se-anunţă o partidă extrem de interesantă.

Hai weekend excelent s-avem toţi, normal!

PS

La mulţi ani, Şerban!

Copa America – finala 2015

Trebuie să precizez din start că n-am urmărit îndeaproape competiţia în cauză pentru simplul fapt că foarte multe partide s-au disputat la ore imposibile; sau, dacă nu neapărat, s-au suprapus peste evenimente care mă interesau mai mult, ca emisiunea Starea Naţiei până să intre în vacanţă, de pildă. Ce-am făcut atunci? Păi m-am interesat de scoruri când se făcea dimineaţă-n Europa.

Asta până sâmbătă, când vărul Keitel, aflat prin Bucureşti peste weekend, a insistat să ne uităm la meciul din America de Sud. Ideea lui s-a dovedit, pănă la urmă, excelentă, aşa cum se-ntâmplă de multe ori, c-am asistat la un joc de calitate, însă îmi pare rău că nu l-am luat de-o “haripă” să-l duc într-un pub deschis recent în apropiere pentru a vedea meciul omeneşte, nu pe net, că numai net am de la Digi acasă.

În fine, despre desfăşurerea ostilităţilor puteţi citi mai pe îndelete în GSP, eu mă voi rezuma doar la a povesti pe scurt ce fu pe la noi: am stat geană pe monitor şi-am avut parte, repet, de-un joc plăcut, mai ales că nu era vorba de implicare emoţională. Bine, m-a întrebat N. pe la începutul vizionării dacă am o favorită şi i-am răspuns că Chile – pentru că echipament roş-albastru 😀 – dar că nu mă voi apuca să spumeg în stil boroman în caz c-ar învinge Argentina.

Mă rog, ce s-a întâmplat se cam ştie, cred: gazdele competiţiei au câştigat meritat trofeul după ce au executat mai bine decât adversarii loviturile de departajare. De ce spun “meritat”? Păi fix despre asta discutam cu văru’ – că duda cu “loteria” reprezintă un clişeu cam tâmpiţel, întrucât avem de-a face cu un criteriu sportiv cât se poate de ok, sau, oricum, mai corect ca rişca de pe vremuri: cine bate mai bine de la 11m se alege şi cu victoria, cazurile în care e vorba de noroc şi-atât în asemenea situaţii fiind extrem de rare, ba chiar inexistente, aş zice, că nici nu-mi vine-n minte vreunul!

Dar, că tot am amintit mai devreme de apucăturile unora “pe plane interne”, vorba mea într-o poezea parodică, să ne îndreptăm puţintel atenţia şi către ghiduşia asta – cât de serioasă o fi treaba, nu ştiu, dar ştiu, în schimb, destul de multă lume pricepută pe bune la fotbal, în frunte cu vărul Keitel cel tot invocat azi, care urlă de multişor despre niscai matrapazlâcuri înfăptuite pe la echipa aia tot de el poreclită Asociaţia Sportivă a Arbitrilor. 😉

Altfel, ca de obicei în zi de luni – hai săptămână excelentă s-avem toţi!

PS

En cas que vrea cineva să combată pe marginea celebrului deja referendum grecesc, sunteţi invitaţii mei s-o faceţi tot aici, că eu n-am chef să postez nimic separat pe tema-n cauză! 😀