Por-tu-gal! Por-tu-gal!

Doamnelor şi domnilor, merituoşii învingători de la Euro 2016:

Euro-2016-Final-Portugal-v-France

Hai săptămână excelentă s-avem toţi!

PS

Ca fapt divers, ăsta-i articolaşul cu numărul 2116! 😉

Advertisements

La Undécima

Am preluat poza asta de la nişte francezi – care sper să nu se supere pentru asta, merci! 😉 – pentru că, datorită Stelei, suntem şi noi pe-acolo.

ChLpeTari2016

Finala de sâmbătă seară a fost mai palpitantă decât mă aşteptam, lucru datorat atât artiştilor ratangii ai lui Zizou, cât şi proletarilor lui Simeone.

Eu, personal, normal c-am vrut să câştige Real şi m-am bucurat, însă recunosc că mi-a părut un pic rău şi pentru Atleti – cum am ciripit şi pe Twitter imediat după meci, adică după loviturile de departajare: ăia au deja unşpe cupe, ăştia nimic!

În fine, asta-i situaţia: felicitări, Real şi respect, Atletico!

Hai săptămână excelentă s-avem toţi!

Marele meci cu Congo

Mă rog, RD Congo, să nu existe confuzii.

Da, ştiu, meci amical, pe care nici măcar nu l-am urmărit decât pe net pentru a vedea evoluţia scorului, c-am preferat să văd nişte filme alături de Blonzime, dar asta nu mă-mpiedică să fiu dezamăgit de rezultatul ăsta de egalitate, ca mai toţi românii, presupun.

Acum, eu nu vreau să-i jignesc pe congolezi, dar am, aşa, vaga impresie că francezii sunt un piculete mai buni ca adversarii noştri de miercuri şi sunt şanse măricele ca, în meciul de deschidere de la Euro, gazdele turneului final să ne-asculte cu urechea!

Şi, că tot veni vorba de competiţii europene majore, mâine avem finala Champions League, Real cu Atleti, fix ca acum doi ani, deci se-anunţă o partidă extrem de interesantă.

Hai weekend excelent s-avem toţi, normal!

PS

La mulţi ani, Şerban!

Copa America – finala 2015

Trebuie să precizez din start că n-am urmărit îndeaproape competiţia în cauză pentru simplul fapt că foarte multe partide s-au disputat la ore imposibile; sau, dacă nu neapărat, s-au suprapus peste evenimente care mă interesau mai mult, ca emisiunea Starea Naţiei până să intre în vacanţă, de pildă. Ce-am făcut atunci? Păi m-am interesat de scoruri când se făcea dimineaţă-n Europa.

Asta până sâmbătă, când vărul Keitel, aflat prin Bucureşti peste weekend, a insistat să ne uităm la meciul din America de Sud. Ideea lui s-a dovedit, pănă la urmă, excelentă, aşa cum se-ntâmplă de multe ori, c-am asistat la un joc de calitate, însă îmi pare rău că nu l-am luat de-o “haripă” să-l duc într-un pub deschis recent în apropiere pentru a vedea meciul omeneşte, nu pe net, că numai net am de la Digi acasă.

În fine, despre desfăşurerea ostilităţilor puteţi citi mai pe îndelete în GSP, eu mă voi rezuma doar la a povesti pe scurt ce fu pe la noi: am stat geană pe monitor şi-am avut parte, repet, de-un joc plăcut, mai ales că nu era vorba de implicare emoţională. Bine, m-a întrebat N. pe la începutul vizionării dacă am o favorită şi i-am răspuns că Chile – pentru că echipament roş-albastru 😀 – dar că nu mă voi apuca să spumeg în stil boroman în caz c-ar învinge Argentina.

Mă rog, ce s-a întâmplat se cam ştie, cred: gazdele competiţiei au câştigat meritat trofeul după ce au executat mai bine decât adversarii loviturile de departajare. De ce spun “meritat”? Păi fix despre asta discutam cu văru’ – că duda cu “loteria” reprezintă un clişeu cam tâmpiţel, întrucât avem de-a face cu un criteriu sportiv cât se poate de ok, sau, oricum, mai corect ca rişca de pe vremuri: cine bate mai bine de la 11m se alege şi cu victoria, cazurile în care e vorba de noroc şi-atât în asemenea situaţii fiind extrem de rare, ba chiar inexistente, aş zice, că nici nu-mi vine-n minte vreunul!

Dar, că tot am amintit mai devreme de apucăturile unora “pe plane interne”, vorba mea într-o poezea parodică, să ne îndreptăm puţintel atenţia şi către ghiduşia asta – cât de serioasă o fi treaba, nu ştiu, dar ştiu, în schimb, destul de multă lume pricepută pe bune la fotbal, în frunte cu vărul Keitel cel tot invocat azi, care urlă de multişor despre niscai matrapazlâcuri înfăptuite pe la echipa aia tot de el poreclită Asociaţia Sportivă a Arbitrilor. 😉

Altfel, ca de obicei în zi de luni – hai săptămână excelentă s-avem toţi!

PS

En cas que vrea cineva să combată pe marginea celebrului deja referendum grecesc, sunteţi invitaţii mei s-o faceţi tot aici, că eu n-am chef să postez nimic separat pe tema-n cauză! 😀

14:14

Aşa arăta ceasul de la mediabox când, ca un american obişnuit ce sunt, am pornit televizorul sâmbătă abia după prânz.

Zic: bă, stai să vezi aici premoniţie pe UPC – cel puţin două meciuri la care mă uit se termină 1-4!

Ce-a ieşit, de fapt, iată:

– Tottenham – Arsenal 2-1 – ca stelist, normal ar fi să fiu alături de camarazii tunari londonezi, mai ales că ăia de la Spurs nu se poartă tocmai cuşer cu Chiricheş al nostru, dar nu mă indispune din cale-afară rezultatul;

– Stuttgart – Bayern 0-2 – tot ca stelist, deşi din motive care se pierd prin negura vremurilor ajunsesem să ţin cu Borussia Dortmund cândva, nu pot ignora echipamentul roş-albastru şi evoluţiile de cele mai multe ori sclipitoare ale celor din München, başca organizarea clubului bavarez;

– Atletico – Real 4-0 – ei, da, aici fu jale, dar madrilenii mei au meritat-o cu vârf şi îndesat şi nu pot decât să-i felicit pe cei de la (şi cu) Atleti;

– România – Bulgaria 0-0 – ştiu, ştiu, am trimis în teren o selecţionată divizionară, neomogenă, rezultatul nu se pune la palmares, dar un meci nul cu nilşte bulgari deloc convingători astă-toamnă nu pare prea încurajator;

– Juventus – Milan 3-1 – ce-a fost aici mi-a plăcut şi-s convins că vărului Keitel nu, dar va trebui să recunoască şi el că diferenţa de scor e chiar prea mică! 😀

Duminica n-a fost prea complicată: cum am scris şi pe Twitter – doar două partide mi se păreau interesante, anume finala CAF şi amicalul dintre SUA şi Panama.

Din prima confruntare n-am urmărit decât finalul dramatic cu departajarea la penalties – m-am bucurat pentru ivorieni şi mi-a fost milă de ghanezi, dar aşa e-n tenis… ăsta… fotbal! – iar la a doua nu m-am uitat deloc, ci-am văzut pe net că-i 2-0 la pauză şi tot acolo azi dimineaţă că s-a terminat tot atât.

Însă cel mai important lucru întâmplat ieri mi se pare acesta: a făcut Blonzimea Sa iar gogoşi berlineze. 😀

Hai săptămână minunată s-avem toţi!

PS.

La mulţi ani, Lupe, Mordechai, Rapidisto, Cipriane! 😉