România, egal cu Spania la Cluj

Eram convins că spaniolii vor şterge pe jos cu noi după ce-am văzut în ce hal ne-am prezentat cu lituanienii, deci nu-mi făceam mari speranţe pentru meciul de aseară şi, vorba celebrului banc, zic: hai măcar să ne distrăm în continuare, că tot am sărbătorit sâmbătă un eveniment important cu friptane, cartofi noi, caşcaval, şvaiţer, caş plus alte brânzeturi, başca şampanie, tort şi alte prăjituri şi muzică la telefon – da, am şi pe mobil net gârlă şi bun, Bernie Sanders! 😀

Aşa că am pus-o şi de niscai pariuri, 1X2 concret. Adică am pariat pe toate variantele simple: în cel mai rău caz, victorie spaniolă, pierdeam 40% din suma pariată, în cel mai bun, victorie românească, o suplimentam cu 90%. Până la urmă fu egal şi-am câştigat 16% perioadă 6, adică un pic mai mult decât cota unică de impozitare – aia introdusă de Tăriceanu, domnusu’ Boc! 😀

De ce îl invoc aici şi pe primarul din Klausenburg? Păi, cum îi spuneam şi prietenului Toshiro, m-a surprins în mod plăcut atmosfera creată de clujeni pe stadion, pentru că, de la unii care au fost în stare să şi-l pună iar edil-şef pe un tip al cărui nume se leagă de un dezastru economic precum cel din timpul regimului Băs, chiar nu mă aştept decât la tot felul de tâmpenii.

În fine, toate bune şi frumoase la partida de-aseară, cu Nicuşor Stanciu omul meciului din nou şi o prestaţie a echipei dătătoare de speranţe în perspectiva Europenelor franceze care se-apropie.

Aşa că hai săptămână excelentă s-avem toţi, ca de obicei! 😉

România, victorie cu Lituania. Dar vin spaniolii…

…şi-apoi, la Europene, francezii fac instrucţie cu noi, Dom’ General, dacă ne prind în halul în care ne-au prins lituanienii aseară!

Până şi Sânmărtean a dat numai gherle şi, pe cale de consecinţă, Rusescu şi Stancu.

Ce dreq, mă, la un moment dat am zis că Steliano Filip e cel mai bun jucător al Naţionalei!

Noroc cu Nicuşor Stanciu, că mi-e că ne făceam şi mai rău de baftă!

Dar hai să vedem ce facem duminică la Cluj şi weekend excelent s-avem toţi, că eu iar îl încep de joi, ca parlamentarii români.

La Vuelta 2015

A-nceput şi duda asta, aşa că pun o poză cu harta rutei…

…şi o trimitere către site, invitându-vă să comentăm aici ce se petrece prin Spania zilele acestea şi altele, dacă aveţi chef, desigur. 😉

Jerome mi-a atras atenţia că are poveşti şi el de prin vacanţă şi că ar fi cazul să nu uit de ciclism – n-am uitat, ştiam că startul se dă sâmbătă, doar că am decis să public două vorbe pe tema asta abia de luni, ceea ce şi fac azi, după cum se poate observa. 😀

Hai săptămână excelentă s-avem toţi! 😉

Gacci, Gazzi, Guatzi… GOOOOOOOL!

Cred c-am mai spus, pe ici, pe colo, cum stă treaba cu mine şi duda asta: nici nu şuier, nici n-aplaud Valentine’s Day.

Altfel spus, nici nu mă topesc după sărbătoarea-n cauză, dar nici nu mă bag să urlu ca apucatul de streche “huo, bă, Valentine!” – oamenii în general se bucură-n perioada asta, din diverse motive, aşa că lasă-i să se bucure, nu fi labă atât de tristă-ncât să le strici cheful!

În consecinţă, m-am lăsat şi eu dus de valul entuziast-pro şi-am făcut un gest suplimentar faţă de Blonzime, cadorisind-o cu lalele (roş-galbene, ca părul ei acum) şi trufe belgiene (de ciocolată, normal).

Aşa începu weekendu-mi, c-asta era încă de vineri seara.

Şi-a urmat o sâmbătă în care-am făcut cam tot ce trebuia făcut, cu program uşor modificat pe moment, că n-aveam în plan să urmărim victoria Stejarilor de la Cluj şi am sărit peste două meciuri de senzaţie din Bundesliga: Leverkusen – Wolfsburg şi Bayern – Hamburg.

Însă tot “răul” spre bine – am fost nevoiţi să căutăm rezumatele partidelor din Germania şi astfel am dat peste două comentarii geniale – unul în rusă, celălalt în portugheză. Iar brazilianul ne-a amuzat copios şi mi-a inspirat şi titlul de azi – cel puţin aşa mi s-a părut mie că pronunţă numele lui Götze!

Distracţia de sâmbătă seara nu s-a oprit aici – ce-a fost pe Twitter la Sanremo e chiar pişarea lumii!

Ba am înţeles de la o prietenă care-a urmărit mai îndeaproape fenomenul că italienii au fost demenţiali toată săptămâna, făcând un mişto crunt de tot ce se petrece pe-acolo când era cazul şi cu precădere de vestimentaţia unora sau altora care-apăreau pe celebra scenă: se pare că până şi ceea ce unii politicieni tembeli şi sclavii lor de pe la noi numesc “oameni simpli” se pricep în Italia de numa’ la ţoale şi modă.

Chiar îi ziceam unui coleg şi bun prieten – bă, pe mine probabil c-ar fi pus ăia tunurile la capitolul ăsta, că io mă-mbrac de vreo două decenii cam la fel: adidaşi, blugi drepţi clasici, tricou simplu, haios sau de rocker. Şi-asta cu blugii numai în lunile reci de iarnă, că-n rest am “pantascurţi” bej-kaki de colonist!

Dar, lăsând la o parte “stilul” meu de-a mă înţoli, şi că tot veni vorba de colegi şi de festivaluri, să remarcăm faptul că cinematografia românească a mai fost recompensată cu un premiu al naibii de important: Ursul de Argint la Berlin pentru cel mai bun regizor – sincere felicitări, Radu Jude!

Duminica fu mult mai simplă iar, în sensul c-a trebuit să amânăm, cu scuzele de rigoare, ieşitul la bere şi friptane cu încă patru cupluri.

Acestea fiind spuse, hai săptămână excelentă s-avem toţi!

De ce abdică Juan Carlos

Cum de ce?

Pentru că meseriaşii de la marca care pe la noi e cunoscută mai degrabă drept Hadibas au găsit de cuviinţă să-i îmbrace într-un soi de roz-bombon pe-alde Marcelo sau Benzema:

Au făcut şi spectacol, au lansat şi-un clip – foarte bine realizat, de altfel…