În lumea afacerilor

M-am tot ocupat, mai ales în preajma europarlamentarelor, de politică. Ba chiar mi-a reproşat prietenul Toshiro că pierd prea mult timp şi-mi fac prea mulţi nervi degeaba “cu asemenea prostioare”. Aşa că revin la treburi serioase, cum ar fi aceea prin care vă invit să parcurgeţi încă un fragment din cărticica despre care-am mai vorbit, chiar recent, pentru a ne mai descreţi frunţile după toate porcăriile săvârşite de (ne)aleşii noştri:

Printre oamenii de afaceri maghiari există mai multe subcategorii. În primul rând, foştii potentaţi ai partidului comunist (o specie care îmbătrâneşte) şi fiii şi fiicele lor cu educaţia făcută la universităţile economice din Vest, care au izbutit să îşi salveze averea şi funcţiile paraşutându-se în vârful ierarhiei. Numele cunoscute ale unor foşti membri ai Comitetului Politic sau ai Partidului Comunist apar acum pe listele cu directori din consiliile de administraţie ale marilor companii. În spatele numelui, nu ştii niciodată cine se ascunde: bătrânul escroc însuşi, preschimbat acum în capitalist binevoitor (care nici acum nu vorbesşte vreo limbă străină), sau extrem de elegant îmbrăcatul său fiu.

Urmează tehnocraţii talentaţi, care s-au priceput întotdeauna la ceea ce fac, orice va fi fost aceea, şi care au o experienţă uriaşă. Majoritatea au lucrat în ţări ale lumii a treia şi prin toate ungherele fostului imperiu sovietic. Poate nu sunt îmbrăcaţi cu prea mult gust, dar se dovedesc utili în extinderea pieţei spre Est.

Specia cea mai nouă este complet occidentalizată, confundându-se perfect cu orice businessman din lume. Mulţi au maşini scumpe şi obiceiuri noi, ca jocul de squash sau mersul la sală. Unii au lefuri fabuloase şi locuiesc în case uluitoare. Dar păstrează şi câteva obiceiuri ungureşti. Unul e acela de a fi o idee mai aroganţi decât e nevoie, iar celălalt e lipsa de punctualitate.

Inutil să precizez că mai toate cele de mai sus li se potrivesc de minune şi românilor, nu doar maghiarilor…

Săptămână excelentă tuturor!

PS

Tot aici putem discuta, dacă vreţi, şi de meciurile din weekend – eu m-am uitat la Anglia-Peru 3-0, Albania-România 0-1, Suedia-Belgia 0-2 şi Franţa-Paraguay 1-1. 😉

Mişcarea populară de-ntâi aprilie

Păcălicii ăştia adunaţi în noua formaţiune patronată de Băsea nu pierd niciun prilej de-a ne amuza.

Mai nou, cică au ofertat un bugetar spre a conduce mişcarea politică dar apolitică de dreapta-stânga, bara-bara şi alba-neagra.

Aşa ceva… 😆

PD pe drumul socialismului modern

Unul dintre lucurile care ma enervează teribil când vine vorba de politica românească este tupeul cu care băsiştii încearcă să inducă ideea c-ar fi de dreapta.

MRU şi “ăla mic cu capul mare” şi-au spus DA, ăştia de la PD au sâmbătă congres – sau convenţie, cum îi spun ei, că-i extraordinară – şi toată băsimea stă cu dreapta-n gură, uitând că, doar acum ceva mai mult de un deceniu, în condiţii asemănătoare, idolul lor urla cât îl ţineau bojogii ca el face “România puternică, România social-democrată”.

E săptămâna pedeilor, aşa că hai să vedem cum stă treaba cu adunătura în cauză.

The Corporation

Stalin şi poporul rus

Să fim înţeleşi: nu sunt nici rusofob, nici rusofil. Dar întâmplarea face ca o anumită doamnă cu sânge slav şi vorbă a la Puşkin să-mi fie dragă. Şi mă amuză teribil cum se enervează când aude de Stalin.

Vă daţi seama cum a reacţionat când a văzut poza şi articolul din GSP:

Bine, ea nu ştie cine-s ăia de la masă, a trebuit să-i explic: sunt căcănarii care au pus labele pe putere când ne-au ocupat ai lor după război.

Articolul în sine e mult mai subţire decât ar fi putut fi. Spre exemplu, prietenul Toshiro a detaliat destul pe blogul său şi domnul Oprişan se putea inspira de-acolo, nu cred că Tosh s-ar fi supărat.

Mai nou, a aparut Yahoo! România. Ştirea sportivă care mă dărâmă este, evident, legată de Giuleşti. Deloc întâmplător, tot ce e trist în istoria recentă a României are tangenţe cu Giuleştiul.